Bătălia de la Războieni [Valea Albă] (25 – 26 iulie 1476). A fost una din bătăliile cele mai însemnate din istoria Moldovei

Bătălia de la Războieni [Valea Albă] (25 – 26 iulie 1476), a fost una din bătăliile cele mai însemnate din istoria Moldovei, care a marcat revanşa otomanilor conduşi de padişahul Mehmed II după înfrângerea suferită la Vaslui în faţa lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei. Dezastrul armatei otomane, cu un an în urmă, nu putea să rămână nepedepsit de cuceritorul Constantinopolelui, care comandă personal campania din 1476, aducând în Moldova forţe evaluate de sursele contemporane înspre 150 000 de oameni, plus un contingent de trupe muntene, de 10 000 – 12 000 de luptători, puşi la dispoziţie de domnul muntean, Laiotă Basarab, trecut de partea otomanilor. Ștefan, fără să dispună de rezervele uriașe de oameni de care se bucura sultanul, strânge doar 20.000 de oșteni, în fața a peste 160.000 de turci.

„În zilele bine-credinciosului şi de Hristos iubitoriului domn Ştefan, cu mila lui Dumnezeu Domn pământului Moldovii, fiul lui Bogdan, în anul 6984, iar al domniei lui 20 anul curgând, s-au rădicat puternicul Mohamed, împăratul turcesc, cu toate puterile oştilor sale ale Răsăritului; încă şi Basarab, chemat fiind la război, au venit cu dânsul cu toate puterile pământului lui. Şi au venit să robească şi să iaie pământul Moldovii şi au ajuns până aice, la locul ce se cheamă Valea Albă, şi noi Ştefan, cu fiiul nostru Alexandru, am ieşit înaintea lor aice şi am făcut cu dânşii mare război în luna lui iulie, în 26 de zile. Şi după slobozirea lui Dumnezeu biruiţi au fost creştinii de păgâni şi au căzut aice multă mulţime din ostaşii Moldovii”

La 25 iulie 1476, avangarda otomană condusă de beylerbey-ul Rumeliei, Süleyman Hadâmbul, pe care Ștefan îl învinsese la Vaslui, a început atacul, care, după o apărare eroică, a fost respins cu mari pierderi din partea otomanilor. Ca răspuns, sultanul a introdus în luptă ienicerii care erau considerați elita oastei otomane, care la rândul lor suferă mari pierderi, dar sosirea spahiilor îl obligă pe moldoveni să se retragă în tabăra întărită, la adăpostul artileriei. A doua zi, pe 26 iulie 1476, după un duel de artilerie, otomanii atacă cu infanteria formată din azapi, care este respinsă, cu mari pierderi. Pentru a reechilibra lupta, Mahomed porneşte atacul decisiv, ordonând trupei de infanterie de elită de care dispunea (ienicerii) să atace pozițiile moldovene, dar aceștia, după aproape o oră petrecută sub tirul artileriei și arcașilor moldoveni, dau semne că se retrag. Atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii (spahii erau nobilii turci, formând cavaleria de elită a Imperiului Otoman). Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene. Apărarea moldoveană este străpunsă aproape de lăsarea serii. Numărul turcilor era însă uriaș, iar Ștefan se vede nevoit, într-un final, să se retragă, lăsând în urmă un număr mare de morți dintre proprii săi oșteni, insa, după părerea cronicarului polon Jan Dlugosz, otomanii ar fi pierdut 30.000 de oameni.

Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Sultanul este sigur de victorie și se îndreaptă spre Suceava, cetatea de scaun, acolo unde eșuează în fața apărătorilor conduși de Șendrea, cumnatul lui Ștefan. Hotinul, apărat de starostele Vlaicu, rezistă și el. Neamțul, aflat în grija hatmanului Arbore iese învingător în luptele cu Mohamed. Cât despre Chilia și Cetatea Albă, turcii nu se mai gândesc să le cucerească.

Mahomed Cuceritorul, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre pana la Cetatea Neamțului, este nevoit să se retragă din fața Oastei Mari a românilor care se reunise în nordul Moldovei. Mai mult, o furtună puternică le distrusese o mare parte a flotei din Marea Neagră. Și astfel, cuceritorul Bizanțului, se întorcea din Moldova neînvins, dar fără să fi cucerit nimic, hărțuit din spate de noua oaste a lui Ștefan, asemenea unui fugar și nu unui învingător, așa cum se pretindea.

Napocanews.ro