Statul român este la câteva săptămâni de intrarea în incapacitate de plată

Ministrul David a spus ceea ce știe toată lumea: statul român este la câteva săptămâni de intrarea în incapacitate de plată.

Deci în ciuda legendelor, nu se pune problema reducerii deficitului ci problema identificării resurselor pentru a târâi statul român încă un an.

Iar amenințările sunt multiple.

Cea mai mare este retrogradarea la junk, care practic face foarte dificilă, spre imposibil, obținerea de credite, ce să mai vorbim de investiții?

A doua problemă este recesiunea economică, care înseamnă automat mai puțini bani la buget și crize sociale suplimentare.

Ambele probleme puteau fi rezolvate prin reforma radicală a statului.
Nu s-a ales calea aceasta.
Deși au majoritatea politică și conștiința crizei, guvernanții nici măcar nu au discutat aplicat pe absolut necesara reformă a administrației locale, care să reducă drastic numărul județelor și UAT-urilor dar și birocrația aferentă.

Guvernanții au preferat să taie niște sporuri de la toți bugetarii, sau să scadă salariile profesorilor (căci aceasta este creșterea normei) în loc să desființeze de urgență sinecurile la stat.

Și aici ai două niveluri:
Nivelul 1: Instituțiile sinecură (CNCD, CNSAS, IICCMER, Institutul Revoluției, zecile de institute de pseudo-cercetare, TVR, Radioul public, agenții și autorități diferite.

Nivelul 2: sinecurile din instituțiile necesare. Și aici ai de la secretari de stat ce conduc instituții ce pot fi conduse și de un șef de birou, la liftiere, responsabili cu xerox-ul, purtători de cuvânt, șoferi, purtători de cuvânt, responsabili cu strategii de comunicare online, căcat, blabla.

La fel, nu s-au bătut în cuie modificări legislative ce se pot trece repede: Reducerea Parlamentului la 300 de parlamentari, desființarea cab inetelor parlamentare în teritoriu, tăierea subvențiilor de chirie pentru demnitari (să fim serioși, dacă un IT-ist nu primește de la corporație decont pentru chirie, de ce ar trebui să primească premierul sau vreun ministru?), reducerea numărului de consilieri locali (ca să nu comasezi două județe și să ai consiliu județean cu 60 de membri, ci un consiliu județean cu 15 membri), etc..
Avem consilii de administrație uriașe, avem mii de directori la regii oricum falimentare, avem hoteluri de 5 lei pe noapte pentru militari, probabil și magistrați, restaurante de serviciu, cu circuit închis, unde e 6 lei ciorba pentru oameni care oricum primesc salarii de la 6000 în sus.
Astea trebuie să dispară de….ieri. De acum o lună, chiar.

Guvernanții au preferat să crească fiscalitatea în loc să grăbească digitalizarea și debirocratizarea.
Noi încă trebuie să facem o birocrație inutilă și să hrănim n funcționari publici ca să ne facem un buletin sau un pașaport, când chestiunea ar putea fi rezolvată online, fără dureri de cap.
Încă alergăm cu certificatul de naștere după noi pentru orice rahat. Și dincolo de glumă, toate hârtiile astea penibile justifică birocrație.

Ajutoarele pentru Ucraina și Republica Moldova nu au încetat, ci au crescut. La fel angajamentele României cu creșterea cheltuielilor militare, în contextul în care nu era o necunoscută faptul că România trăiește practic pe datorie și nu se anunță nimic bun la orizont.

Încă plătim alocații bugetare pentru partidele politice. Încă hrănim ong-uri dubioase ideologic. Încă cheltuim cu sutele de milioane de euro(după unele estimări, miliardul) pentru ca BOR să se simtă Biserică națională și ierarhii să aibă lefuri de înalți demnitari….

Ori toate astea trebuie să fie făcute și abia după ce le termini pe toate acestea, începi să te gândești dacă poți ruga mediul privat și societatea să mai suporte niște creșteri de salarii.

Alexandru Bogdan Duca