Justiția din România a tergiversat la comandă politică dosarele Revoluției și Mineriadei, făcându-l scăpat pe iliescu

Faptul că justiția din România a tergiversat la comandă politică dosarele Revoluției și Mineriadei, făcându-l scăpat pe iliescu (motiv pentru care România a fost condamnată la CEDO), nu este un argument în favoarea înmormântării unui criminal în masă cu onoruri militare și decretare de doliu național. Adică nu merge cu vezi domle, nu există o condamnare pe numele lui și asta înseamnă că tre să-l îngropăm ca pe Kheops.

Și-apoi, asta cu justiția de pe malul Dâmbiviței are mai multe tăișuri. Până la urmă, buboiul dispărând din spațiul public, e posibil ca justiția să își facă treaba. Adică să-l condamne măcar postum pe iliescu pentru sutele de crime împotriva umanității pe care le-a săvârșit. Pentru români și pentru România e esențial ca dosarele istorice să fie tranșate. Avem nevoie ca de aer de o încheiere juridică în spiritul adevărului. Doar așa vom putea merge mai departe.

Nu trebuie să fie judecat el în carne și oase pentru a fi pus pe tapet adevărul. A comis un carnagiu și a cauzat nenorociri majore. Cândva, poate vom avea o putere care să gireze o comisie reală și o anchetă reală a crimelor de atunci. Ca în SUA, după 60-70 de ani. Crimele împotriva umanității nu se prescriu. Cât despre dosarele de acum ale Revoluției și Mineriadei, ele vor merge mai departe. Chiar dacă Iliescu a sucombat, crimele au fost săvârșite din cauza lui și pentru el ca principal beneficiar. Chiar dacă a murit, chestiile astea vor fi publice și de domeniul evidenței, dacă problemele vor fi tranșate juridic. Dosarul merge în continuare cu ceilalți inculpați. Dar ăia sunt criminali pentru că el a fost criminal. Dacă justiția va face, finalmente, dreptate, stabilind că Iliescu a comis crime împotriva umanității, cum rămâne cu porcoșenia la care se pretează acum PSD, PNL și UDMR, în frunte cu Bolojan și Grindeanu care se dedau la cultul unui criminal în masă, în numele statului român și în numele nostru, al tuturor românilor?, fiindcă suntem, inevitabil, parte a acestui stat nesimțit și parte a națiunii pentru care se decretează doliu național. În realitate, Bolojan, Grindeanu et Co se fac vinovați cel puțin de abuz în serviciu într-o formă ce aduce mari prejudicii atât unui extins segment uman, cât și statului român ca atare.

Nici faptul că există o lege privitoare la înmormântările ”de stat” nu e un argument că un criminal în masă trebuie înmormântat cu onoruri militare și doliu național. Era de ajuns o decizie politică de bun-simț – argumente reale sunt cu duiumul. De ce să mai revărsați un butoi cu kkt peste România? Care ar fi fost urmările dacă hoitul lui iliescu era înmormântat fără onoruri de stat, fără onoruri militare și fără nesimțirea porcească a decretării de doliu național? Dădea Nina în judecată guvernul? Venea vreun taifun?

Eram ferm convins că se va ajunge aici. Ce așteptări să ai de la așa nervertebrate? De la ”liberalii” din păpușoi? Adevărat vă spun: unica mea speranță era ca Nina să aibă minima decență să ceară o simplă înmormântare organizată de familie. Dar ți-ai găsit… Ăștia te sug până intră-n mormânt, și-apoi te sug sclavii lor.

E dezarmantă letargia societății civile (nu mai zic de pupinfundismul presei mainstream). Când papițoii politici de la putere sunt în stare să înmormânteze cu fast, cu onoruri militare și cu decretare de doliu național un comunist criminal în masă, societatea civilă trebuie să tragă toate semnalele de alarmă posibile. Ceea ce nu se întâmplă.

Răzvan Gheorghe