Adevărul despre Ion Iliescu

Iubiți frați români de pretutindeni, ne încumetăm pe un subiect greu și fierbinte fără ură sau ranchiună. Ni se pare de-a dreptul incredibil faptul că aproape toată mass-media deplânge moartea unui om „cinstit și sărac” precum Ion Iliescu. Deși liber cugetător (ateu), prezentat în mod perfid ca fiind ortodox (având parte de slujba de înmormântare cu un episcop și câțiva preoți „ortodocși”, dar înmormântat doar după două zile, în loc de trei cum este de altfel creștinește)…

Noi trăim acum, realmente un mare paradox și foarte greu de înțeles și de explicat: mulți dintre nostalgicii după Nicolae și Elena Ceaușescu și după „Epoca de Aur” regretă moartea comunistului Iliescu transformat chipurile în capitalist, cel care a avut un rol dominant și decisiv în asasinarea „legală” a cuplului soților Ceaușescu, în acele zile sângeroase din decembrie 1989, fiind liderul pus în scenă de complicii lui din FSN (Frontul Salvării Naționale, care încă nu era o entitate juridică etc).

Nu uitați fraților mai ales faptul că judecătorul Gică Popa, prezent în completul de judecată al „Tribunalului poporului” (organism militar instituit ad-hoc, apărut parcă din neant peste noapte deși în realitate a fost pregătit din timp) s-a sinucis ulterior la scurtă vreme iar alți generali și funcționari ai statului român care cunoșteau adevărul despre ION ILIESCU și care ar fi putut efectiv să-i pună în pericol poziția obținută și puterea, au murit în condiții suspecte sau mai bine zis dubioase…

Prin urmare, noi credem că poporul român, acum la decesul lui Ion Iliescu are în sfârșit posibilitatea și tot dreptul să afle adevărul până la capăt oricât de dureros ar fi el, în condițiile în care nu mai poate răspunde penal în dosarele în care este inculpat. Până acum magistrații tremurau de frică când erau puși să cerceteze și să judece crimele împotriva umanității pentru care s-a făcut vinovat acest actor politic protejat enorm de către cercuri masonice și francmasonice, dar și de securiștii mai vechi și mai noi, deveniți între timp mari patroni și corifei ai capitalismului de cumetrie din România…

Poporul român chiar nu are nici măcar un motiv plauzibil și justificat să regrete moartea lui Ion Iliescu. Pentru că există multe motive în acest sens și principalele motive ar fi credem noi, subminarea foarte gravă a economiei naționale (motiv însă pus în fruntea capetelor de acuzare în „procesul” soților dictatori Ceaușescu!) și crimele ordonate de către Ion Iliescu atât în timpul loviturii de stat din decembrie, cât și după tragicele evenimente de atunci pentru a-și conserva puterea politică devenită o mare obsesie.

Realitatea incontestabilă este că, fix în timpul celor trei mandate ale lui Ion Iliescu, corupția a atins cote inimaginabile în România făcând astfel posibil un jaf național cum nu credem că mai există în vreun alt stat din lumea cât de cât civilizată, culminând cu perioada 2000-2004, când prim-ministru desemnat a fost ucenicul lui Ion Iliescu, respectiv masonul iezuit (Cavaler de Malta) Adrian Năstase poreclit de către unii din presă „Bombonel”…

În niciun alt stat din fostul lagăr comunist al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, nu s-au distrus atâtea combinate și întreprinderi (multe fiind rentabile și cu export masiv) precum în țara noastră binecuvântată de Dumnezeu, determinând șomerii a lua calea aspră a bejeniei pentru a lucra din greu în străinătate.

În mod indirect, prin Adrian Năstase a fost legalizată în 2002 activitatea societăților secrete subversive, respectiv a masoneriei și francmasoneriei printr-o Ordonanță de Urgență, devenind „societăți de utilitate publică”…

Și dacă este să căutăm mai profund crima organizată și mafia inclusiv cea instituționalizată, infiltrată în aparatul de stat, așa cum spunea și regretatul profesor de Drept Constituţional, senator în PSD(!) și unul dintre părinții Constituției României din 1991, Anton Iorgovan (asasinat de ocultă prin iradiere, murind de cancer de pancreas galopant), aceasta o descoperim fix în rândul acestor loji masonice și francmasonice, care se pretind democratice, doar filantropice etc.

Pe de altă parte, Justiția din România a dovedit lașitate și obediență, s-a mulțumit cu acordarea unor salarii, pensii speciale și alte privilegii uriașe în comparație cu cele ale românilor de rând și chiar cu magistrații din alte state. Cu alte cuvinte, judecătorii și procurorii români au fost cumpărați de către Ion Iliescu iar cei care dovedeau totuși onestitate față de lege și România, au fost amenințați, șantajați, asasinați prin intermediul îndeosebi al unor ofițeri din vechea gardă securistă, loială lui Iliescu și complicilor lui (generalul Iulian Vlad, procurorul Dan Voinea, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru, Virgil Măgureanu, Mugur Isărescu, Dan Ioan Popescu și mulți alții).

Pentru a-l cunoaște și descifra pe adevăratul Ion Iliescu (sau spre exemplu adevăratul Călin Georgescu, un alt multiubitor al evreo-khazarilor sioniști de genul Beniamin Netanyahu), este absolut necesară cercetarea biografiei pentru că, vorba românului, și „ce naște din pisică, șoareci mănâncă”. Vedeți cine a fost tatăl lui, relațiile cu Moscova, dar și relațiile cu Ellie Wiesel și cercurile evreo-khazare din România și din străinătate. Spațiul nu ne permite aici să dezvoltăm acest subiect.

Ion Iliescu a ajuns la putere în mod ilegal prin participarea la lovitura de stat din 22 decembrie 1989. Iar pentru a împiedica descoperirea adevărului, a construit teoria Revoluției, ba a și legitimat-o prin crearea expresă a Institutului Revoluției Române!…

Însă mii și mii de studenți și intelectuali au înțeles atunci ce se întâmpla de fapt, au conștientizat pe deplin pericolul venirii la putere a securiștilor și activiștilor PCR din eșalonul secund, care ne aduceau o formă de neo-comunism sau „comunismul cu față umană” în tranziția noastră către capitalism cu politicieni comuniști și mulți securiști deveniți patroni prin manevre frauduloase.

Protestul lor absolut legitim și curajos din Piața Universității a durat mai bine de o lună și jumătate, în preajma primelor alegeri „libere” (dar manipulate de presa controlată de confrații lui Ion Iliescu). Dar, din păcate, protestul lor nu a fost mediatizat cum ar fi trebuit la nivel național și în București, erau prea puține ziare independente, nu existau telefoane mobile etc iar Iliescu a ieșit câștigător chiar din primul tur în duminica orbului, pe 20 mai 1990, cu un procent zdrobitor de peste 80%…

Ne declarăm ferm împotriva acordării de către primul-ministru liberal Ilie Bolojan a
zilei de doliu 7 august pentru funeraliile de stat închinate lui Ion Iliescu (acuzat de crime împotriva umanității în dosarele „revoluției” din decembrie 1989 și mineriadelor postdecembriste), moment oficial de reculegere colectivă, instituit de către Guvern în memoria unor personalități marcante! Fără un referendum național în acest sens…

Cerem autorităților statului român competente anularea acestei decizii politice partinice și imorale, având în vedere realitatea sau ADEVĂRUL ISTORIC!

Ion Iliescu seamănă destul de mult cu Nicolae Ceaușescu, doar că primul a pactizat cu evreo-khazarii până la un punct (vezi mineriada lui Iliescu din 1991 când a căzut Guvernul evreului Petre Roman, azi mare liberal!).

De aceea partidul SOS România condus cu mână de fier de temuta Diana Iovanovici Șoșoacă, mare fan deloc întâmplător al lui Nicolae Ceaușescu și Cornel Vadim Tudor, se alătură psd-iștilor care îl regretă acum pe Ion Iliescu care a adus pace și stabilitate, dar și sărăcirea poporului român prin distrugerea a mii de întreprinderi românești rentabile chiar și pe plan extern etc…

E o mare nebunie cu funeraliile acestea pentru unul ca Ion Iliescu…

Dacă suntem împotriva funeraliilor de stat în cazul lui Ion Iliescu, suntem și noi automat usr-iști pro europenism și occidentalism?!…

JOS COMUNISMUL, CREAȚIA SIONISMULUI MONDIAL!

Pentru mai multe detalii foarte importante, vă rugăm să accesați link-urile de mai jos:

Mărturia istoricului Marius Oprea…
https://adevarul.ro/amp/stiri-interne/evenimente/istoric-despre-mostenirea-lui-iliescu-o-tara-in-2462968.html

https://m.activenews.ro/opinii/De-ce-este-inmormantat-Ion-Iliescu-dupa-doua-zile-si-nu-dupa-trei-cum-era-crestineste-In-loc-de-marea-sarbatoare-a-proclamarii-Sfintilor-Cleopa-si-Paisie-programata-pe-7-august-DOLIU-NATIONAL.-DE-CE-Cuvantul-Cititorului-ActiveNews-199107

https://www.facebook.com/share/p/1Q843tYMMm/

Moștenirea lui Ion Iliescu: un trecut care nu trece

PS. „Cine știe cu cine este Ion Iliescu în foto, cred că nu mai trebuie să citească postarea…

Aici nu este vorba despre a judeca un om mort, el fiind acum la Judecata lui Dumnezeu; este vorba despre cum va intra în istorie/memoria colectivă politicianul Ion Iliescu, iar aceste zile contribuie la acest fapt, inclusiv prin organizarea de către Guvernul Bolojan a funeraliilor naționale de stat.

Expun către zona suveranistă (unde observ unele tendințe) un aspect mai puțin cunoscut din activitatea prezidențială a lui Ion Iliescu, mandatul final: înființarea Institutului Ellie Wiesel.

În octombrie 2003, președintele Iliescu a anunțat oficial numirea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de profesorul Ellie Wiesel.

La 11 noiembrie 2004, Comisia a prezentat președintelui Iliescu „Raportul final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului în România” (Raportul Ellie Wiesel) care a fost omologat în totalitate și declarat „document de stat”. În 2005, la propunerea președintelui Iliescu, guvernul României a înființat apoi Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Ellie Wiesel”.

Directorul institutului, Alexandru Florian, într-un interviu acordat G4 Media a declarat: ,,Subliniez că până în noiembrie 2004, când Ellie Wiesel, într-un gest simbolic, a oferit președintelui Ion Iliescu Raportul final, țara noastră nu recunoscuse Holocaustul din România. Atunci practic s-a făcut gestul politic prin care România ca stat și-a asumat responsabilitatea pentru cei peste 300 mii de evrei și 11 mii de romi victime ale guvernării Ion Antonescu.”

Prefața acestui act s-a scris atunci când Ion Iliescu l-a invitat pe Ellie Wiesel în România, justificându-și gestul astfel:
,,L-am însoțit, în 2002, la Sighet, unde s-a născut și unde se află casa familiei sale. A fost alături de noi în efortul de a închide una dintre marile răni ale trecutului, Holocaustul evreilor români. Era un lucru pe care trebuia să-l facem, eram datori evreilor români, dar și cetățenilor acestei țări. Am înțeles poate mai bine eșecul democratic din anii interbelici, care a dus la persecutarea evreilor și apoi la deportarea lor, la progromul de la Iași. Institutul care-i poartă numele este parte a acestui efort de recuperare a memoriei și de vindecare a rănilor trecutului.”

Tot în 2002, sub mandatul lui Ion Iliescu s-a adoptat prima legislație referitoare la combaterea antisemitismului, organizațiilor si simbolurilor fasciste, rasiste (OUG 31/2002) practic nucleul Legii din 2015 și a vestitei legi Vexler, iar în 2004, spre finalul mandatului, s-a instituit la propunerea lui Ion Iliescu, Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului.
Concluzia mea este: faptul că statul din România îi face lui Ion Iliescu funeralii naționale, nu mă uimește, intră în logică.

Nu înțeleg însă unele aspecte: există oameni care s-au manifestat în timp pentru memoria Sfinților închisorilor, a luptătorilor anticomuniști din munți, dar care acum au tendința să-i ridice un soclu sau chiar o statuie lui Ion Iliescu, părintele corectitudinii politice instituționale.

Există oameni care îl admiră pe Ceaușescu, dar în același timp îl stimează pe Iliescu, cel care l-a trădat și executat pe Ceaușescu.

Există de asemenea oameni care se declară de acord cu fenomenul Piața Universității si condamnă mineriada din 1990, dar în același timp acum încearcă să-l scuze, să-l spele pe omul politic Iliescu, autorul execuțiilor din Piața Universității.
Nu spun că acum la înmormântare, el trebuie înjurat, spun însă că nu trebuie să-i ridicăm monument.

Între ,,Dumnezeu să-l ierte” și ridicarea de Statuie este mare diferență. În comentarii voi da câteva link-uri prin care susțin afirmațiile de mai sus, precum si ultimul interviu acordat de Ion Iliescu unui fost consilier, în iunie 2025, înainte de internare.

Dacă tot este astăzi înmormântarea, dau si un citat din acest podcast, în care Ion Iliescu spune așa: ,,Dacă te și pricepi cât de cât la istorie sau ai un minimum de bun simț în judecățile sociale, vei vedea repede că discursul extremei drepte este performativ contradictoriu. Nu poți să fii de extremă dreaptă și pro-rus. Sunt niște deviații ideologice amestecate și atât de ridicole încât vreau să vă spun că cei cu adevărat de extremă dreapta, sunt puțini.”

În fotografie este Ion Iliescu împreună cu Ellie Wiesel. Par a sărbători ceva…”

Mihai Tîrnoveanu

PPS. „De ce s-a stabilit o zi de doliu național în cinstea KGB-istului care a dat lovitura de stat în ’89 și care a chemat de atâtea ori minerii în București ca să-i bată cu răngile pe studenții ce protestau împotriva securiștilor plantați de nea Nelu în toate structurile de conducere ale statului român?

Acest comunist a avut mai multe dosare penale pe rol, fiind acuzat de crime împotriva umanității, dar nu a fost judecat niciodată în dosarul Revoluției și al Mineriadei pentru toate relele făcute.
La mijlocul lunii iunie 1990 împlineam vârsta de 8 ani, dar în loc să sărbătorim în liniște, eram cu toții terorizați de ceea ce vedeam la TV.
Atunci, mii de mineri au spart zeci de magazine situate în zona Universitate-Piața Victoriei și au bătut cu bestialitate sute de studenți nevinovați care protestau împotriva regimului Iliescu.

Unii dintre ei au rămas cu sechele pentru tot restul vieții din cauza ortacilor lui Miron Cozma, fiind aduși în București la ordinul lui nea Nelu.
Nimeni NU a plătit vreodată pentru tot ceea ce s-a întâmplat atunci și voi vreți să fiu impresionat că a murit unul dintre cei mai mari criminali ai României?
NU, merci!

Nea Nelu își va primi răsplata meritată pe lumea cealaltă dacă nimeni nu a reușit să îl aducă în fața barelor de oțel de la Jilava.

Roata se învârte, doar că acolo unde este el acum, va avea parte cu siguranță de justiția DIVINĂ.🔥

RUȘINE celor care au impus această zi de doliu național! Sunteți niște vânduți!”

Dumitru Bălan

„Se discută tot mai des dacă Ion Iliescu ar trebui sau nu să primească funeralii naționale. Răspunsul este clar: NU.

Iată doar câteva argumente:

1. Responsabilitatea pentru crimele Revoluției din 1989:
Ion Iliescu a preluat puterea în decembrie 1989 printr-un detur al revoluției populare, confiscând simbolic dar și politic lupta anticomunistă.

Este cercetat penal pentru crime împotriva umanității, în legătură cu:

A) morții din timpul și după căderea lui Ceaușescu (peste 900 de victime după 22 decembrie);

B) folosirea dezinformării („teroriștii”) pentru a menține controlul;

C) minciunile și manipulările din primele zile ale FSN-ului.

2. Responsabilitatea pentru Mineriade
Mineriada din iunie 1990 (13-15 iunie), soldată cu morți, răniți și teroare stradală, este asociată direct cu Iliescu.

A chemat minerii „să apere democrația” împotriva protestatarilor pașnici din Piața Universității, ceea ce s-a soldat cu:

A) represiuni brutale;

B) arestări abuzive;

C) incendierea unor sedii de ziare independente.

3. Refuzul de a condamna comunismul în mod autentic. Deși a pozat uneori ca reformator, Iliescu nu a rupt niciodată legăturile esențiale cu sistemul comunist:

A) A fost student și protejat al lui Mihail Gorbaciov și al Moscovei;

B) A contribuit la rebrenduirea comunismului în forma FSN și ulterior PSD;

C) A întreținut o retorică anti-occidentală și anti-democratică în anii ’90.

4. Blocarea reală a lustrației și a deschiderii dosarelor Securității. Sub regimul său s-au pus bazele unui sistem de continuitate a structurilor fostei Securități, împreună cu acest sistem a…:

A) A blocat sau tergiversat accesul la arhive, reforma justiției și condamnarea torționarilor;

B) A girat un sistem politic corupt, clientelar, care a frânat reformele democratice.

5. Lipsa de regret și de asumare
Iliescu nu și-a asumat niciodată responsabilitatea pentru victimele de la Revoluție sau Mineriade si nici pentru trecutul bosevic;

A) A susținut mereu că „a salvat țara” și că a acționat „pentru stabilitate”, chiar și când a fost confruntat cu probe și martori;

B) Nu a avut gesturi reale de reconciliere, recunoaștere a greșelilor sau de pocăință publică, nici pentru victimele revolutiei nici pentru victimele mineriadei.

6. Contradicția cu semnificația Funeraliilor Naționale

A) Funeraliile Naționale sunt rezervate unor personalități care au unit națiunea, nu care au divizat-o.

B) Ar fi un gest de legitimare post-mortem a unei figuri profund controversate și respinse de o mare parte a societății civile și a victimelor regimului post-decembrist.

7. Percepția internațională și semnalul politic

A) Organizarea de funeralii naționale pentru un fost lider comunist acuzat de crime împotriva umanității ar pune România într-o postură jenantă în fața Europei și a partenerilor săi internaționali;

B) Ar transmite un mesaj de impunitate și glorificare a trecutului totalitar.”

Victor Dogaru

Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei și a României
7 august 2025

 

Sursa Facebook:  Radu Iacoboaie