Octav Bjoza, președintele AFDPR Brașov, împlinește astăzi 87 de ani. La mulți ani cu sănătate!

Haita neokominternistă l-a urmărit toată viața, de la Ion Ilici Iliescu până la frații Muraru. Semnalul fusese dat de minciuna trufașului fiu al Kominternului, Vladimir Tismăneanu

“Atunci când faci compromisuri, ai prieteni, când spui adevărul, ai duşmani!” – Ioan Roşca, fost deţinut politic anticomunist făgărășean

Domnul Octav Bjoza împlinește astăzi vârsta de 87 de ani. S-a născut la 11 august 1938, în municipiul laşi, din părinţii Ioan şi Georgeta. Tatăl său a fost mutat cu serviciul la Regionala CFR Braşov, în anul 1941. A absolvit liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, promoţia 1956, unde a fost coleg de bancă cu şeful organizaţiei „Garda Tineretului Român”, Nicolae Vlad. Garda Tineretului Român era o organizație anticomunistă formată din tineri studenți, elevi și muncitori, care își propunea lupta împotriva propagandei comuniste și a expansionismului imperialist sovietic. Despre atmosfera vremii, așa cum o resimțeau tinerii anticomuniști, aflăm de la Nicolae Vlad: “Am intrat la liceul „Andrei Şaguna” (se numea Liceul Teoretic Nr. 1). Acolo mai exista vechea gardă, formată din profesori cu mare competenţă profesională şi înaltă ţinută morală, care încercau din răsputeri să se acomodeze programei impuse. Se studia după manuale ruseşti traduse, notarea era de la 1 la 5, iar durata studiilor de 3 ani (10 clase în total). Învăţam istoria şi geografia U.R.S.S., iar în loc de biologie, „Bazele Darwinismului”. Limbii ruse îi erau rezervate 6 ore pe săptămână, iar limbile străine (franceza şi germana) se studiau prin rotaţie. Învăţam şi istoria României, un manual imens alcătuit de Mihai Roller, după indicaţii precise, din care aflam prea puţine despre marii noştri voievozi, în schimb se prezentau luptele proletare de la Lupeni, Griviţa şi eroismul luptătorilor comunişti în ilegalitate. Tot de la Roller am aflat cu cât entuziasm a primit populaţia din Basarabia şi Bucovina eliberarea de către URSS de sub jugul moşierilor şi capitaliştilor români. Ce învăţam la limba română, practic singurul manual netradus? Aveam ce… Operele lui Dan Deşliu, A. Toma, Maria Banuş, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuc şi ale altor „clasici în viaţă”. Adevăraţii clasici erau prezentaţi trunchiat”.

Octav Bjoza a fost recrutat în organizație de Nicolae Vlad, care i-a spus: „Dragă Octave, poate vom face şi noi ceva pentru biata noastră ţărişoară!”. „Dragă Nicule, poţi conta pe mine. Am aici foarte mulţi prieteni şi foarte buni!”, i-a răspuns imediat Octav Bjoza. La data arestării, 25 iunie 1958, Octav Bjoza era student al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din laşi. Niciodată Securitatea nu a aflat numele celor aduși în organizație de Bjoza, ceea ce a atras asupra lui un „tratament” cu totul special din partea Securității. Cea mai mare parte a anchetei a fost efectuată la Securitatea din Iaşi, apoi a fost transferat la Bucureşti şi Braşov. Ancheta a durat timp de două luni. Conform mărturiei lui Octav Bjoza, “anchetele se desfăşurau în miez de noapte, sub o teroare fizică şi psihică de neimaginat. Liniştea nopţii era tulburată din când în când de vaietele de durere ale celor bătuţi, venite parcă de undeva din străfundurile pământului”.

În urma unui proces regizat de Partid și Securitate, Octav Bjoza a fost judecat, în 10 octombrie 1958, pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale de Tribunalul Militar Braşov. Completul de judecată a fost format din judecător mr. Dragoş Cojocaru, procuror mr. Tiron, secretar Manole Lupu, asesori Iacob Clonţ şi Ion Soroceanu, fiind condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii. A fost arestat împreună cu Nicolae Vlad, Adrian Gheţu, Horia Homănă, Paul Caftangioglu, Eugen Luca, Radu Şoroagă, Valeriu Fucidjiu, Dan Alexandrescu, Mircea Panaitescu, Tiberiu Luca, Ioan Cenţiu, Petru Netcu, Dan Comşia şi Andone Chiscop. A fost închis în penitenciarele Codlea, Gherla, Văcăreşti, Jilava, Galaţi, Brăila şi lagărele de exterminare de la Strâmba, Stoieneşti, Salcia, Bacul „4”, la stuf şi Grindu-Periprava. A fost eliberat la 23 iunie 1962. În anul 1978 i-a fost confiscată casa în care copilărise, printr-o decizie semnată de Ion Iliescu, președintele Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Iași. În document, pe care-l redăm în exclusivitate, se spune că terenul pe care se afla casa ar fi fost “donat”.

Dar cum comunismul n-o murit, numai un pic s-a odihnit, urmașii bolșevicilor au declanșat acum câțiva ani o acțiune care viza eliminarea din spațiul public a președintelui de atunci al Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, domnul Octav Bjoza. Îndrăznise să vorbească cinstit despre Ion Gavrilă Ogoranu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr și Vintilă Horia. Semnul de atac al „Haitei” împotriva Seniorului, izvorâtă din „sfânta ură”, a fost dat de fiul unui kominternist notoriu, Vladimir Tismăneanu, crescut în cartierul Primăvara al nomenclaturii de partid. Tismăneanu a inventat legionarismul domnului Octav Bjoza, pe care l-a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, decât apologet deschis al “moralităţii” unei mişcări fasciste. Marota legionară a fost agitată din nou. S-a pus o etichetă mincinoasă pentru executarea acestui om. Minciuna a fost multiplicată de tovarăşii acuzatorului animat de “marxismul cel bun”. Valului mincinos din mass-media i s-a adăugat un comunicat, în care greşelile gramaticale erau depăşite doar de minciunile conţinute, ale unui obscur ONG, purtând numele de Centrul pentru Combatarea Antisemitismului în România. Această organizație l-a etichetat pe domnul Bjoza ca “susţinător declarat al Mişcării Legionare”. Am scris atunci: “Îl cunosc pe domnul Octav Bjoza din anii ’90, când, în calitate de preşedinte al Ligii Studenţilor din Universitatea Braşov, aveam o colaborare foarte bună cu filiala din Braşov a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, al cărei membru de frunte era, alături de luptătorii anticomunişti Nicolae Purcărea, Teofil Mija, Nicu Păun, Petre Baicu, Remus Cocoş şi Alexandru Popa. Unii dintre ei erau legionari, dar în cadrul filialei braşovene a foştilor deţinuţi politici a domnit spiritul de unitate, aşa cum l-au deprins din închisorile comuniste. Mai târziu am editat două cărţi ale domnului Bjoza, având nenumărate întâlniri. Niciodată, nici în public, nici în privat, nu l-am văzut acţionând ca un susţinător al Mişcării Legionare. A avut întotdeauna cuvinte frumoase despre colegii săi de suferinţă, indiferent de apartenenţa politică a acestora. Despre moralitatea și verticalitatea foştilor deţinuţi politici legionari s-au pronunţat foarte mulţi dintre deţinuţii nelegionari. Pe baza acest criteriu aproape toţi deţinuţii politic sunt blamabili, comportamentul legionarilor din închisori fiind remarcat pozitiv de mai toţi pătimitorii închisorilor comuniste”.

Lovitura finală avea să-i fie dată de frații Muraru, care erau strategic implantați la Guvern și Președenția României. Eliminarea din Guvern a domnului Octav Bjoza a survenit după un comunicat al președintelui Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, în care se pronunța împotriva unei prevederi a legii 232/2020, care aducea unele reparații morale urmașilor foștilor deținuți politic, deportați, prizonieri etc, dar îi elimina din rândul beneficiarilor legii pe copiii legionarilor și a așa-zișilor criminali de război (cei mai mulți dintre ei erau ofițeri ai Armatei Române, care au luptat pentru eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei). Citez din acel comunicat: “Copiii noştri au suferit toată viaţa şi este nedrept ca măcar acum, după 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, să nu li se facă unele reparaţii morale şi materiale, indiferent de faptul că părinţii lor au fost „criminali de război”, „nazişti”, „legionari” sau comunişti”. (Astăzi, Guvernul Bolojan a tăiat 10% din indemnizațiile foștilor deținuți politic și ale urmașilor lor, pe care domnul Bjoza vroia să-i facă să nu se dezică de trecutul părinților săi pentru niște bănuți amărâți.) Ghilimelele erau puse pentru a sublinia faptul că mulți deținuți politic au primit pe nedrept acuzele pronunțate de ocupantul sovietic, prin Tribunalele Poporului. Și mai era ceva menționat în acel comunicat, care nu putea fi iertat de neobolșevici: „Chiar vreţi să vă amintim cine au fost primii trei şefi ai Securităţii Poporului, care au săvârşit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut şi de marele disident rus Aleksandr Soljenițân?!? Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mişu Dulgheru şi Tudor Sepeanu! Chiar vreţi să vă spunem ce găsim în dosarele înaintaşilor celor care au neruşinarea să ne dea astăzi lecţii de morală şi demnitate?!?”. Ținând cont de faptul că cei trei menționați mai sus erau de origine evreiască și că a devenit un subiect INTERZIS a vorbi despre faptul că o parte a evreilor din România sau a unora veniți din Uniunea Sovietică au deținut funcții importante în aparatul Partidului Comunist și al Securității, Haita neokominternistă i-a lipit etichetele stigmatizante de antisemit și de negaționist al Holocaustului. Mulți dintre cei care l-au cunoscut pe domnul Bjoza au arătat că acuzele sunt neadevărate, fiind străine spiritului președintelui AFDPR. A încercat să se apere, dar vocea sa nu s-a mai auzit în vacarmul Haitei. După îndepărtarea din Guvern, domnul Octav Bjoza a suferit un accident vascular cerebral, care-i afectează profund starea de sănătate. Anul acesta, pentru prima dată, domnul Bjoza n-a mai participat la parastasul luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș. Și nu de frică…

La mulți ani cu sănătate, Domnule Octav Bjoza!

Florin Palas

(Sursa Faceboo)