De ce ar fi trebuit ca președintele Nicușor Dan să participe la Ziua Marinei? Că se duceau Băsescu și Iohannis?

De ce ar fi trebuit ca președintele Nicușor Dan să participe la Ziua Marinei? Că se duceau Băsescu și Iohannis? Puțin a contat, dincolo de ritualizarea unor populisme. Băsescu se credea marinarul nației iar Iohannis își etala nădragii albi. Mare scofală că participau la Ziua Marinei.

Trebuia să participe, doar pentru că e comandantul forțelor armate? Atunci ar trebui să participe la toate zilele forțelor armate. Nici președinții de dinaintea lui nu o făceau.

Dar pe leftarzi nu-i deranjează că Nicușor Dan nu s-a dus la Ziua Marinei. Li se rupe de asta. Pe ei îi macină faptul că șeful statului a ales să participe, alături de familie, la o slujbă de Adormirea Maicii Domnului. La Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, aflată la câteva zeci de minute de mers cu mașina de Făgăraș.

Să vă mai zic una, ca să vă fie mâhnirea mai amară. Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a fost lăcașul de suflet al partizanilor făgărășeni conduși de Ion Gavrilă Ogoranu (vizați aiurea-n tramvai de mizeria liberticidă zisă Legea Vexler, pe care Nicușor Dan a contestat-o la CCR și apoi a retrimis-o în Parlament). În duminicile în care părintele Arsenie Boca slujea acolo, de multe ori în aer liber, partizanii lui Ogoranu se furișeau pe culmea dinspre Răsărit, pentru a ”prinde”, aduse de vânt, ecourile slujbei.

Tot pe acea culme și-au stabilit ultima dorință: ”Ne-am legat că, de va scăpa cineva dintre noi cu viață să adune trupurile celorlalți și să le înmormânteze la Mânăstirea Brâncoveanu. Nu bănuiam atunci că lucrul acesta va fi atât de greu când România va fi iar liberă: niciunul dintre cei morți nu are mormânt, iar ridicarea unei cruci va întâmpina în continuare greutăți”. (Ion Gavrilă Ogoranu)

Așa că, stați liniștiți. Președintele Nicușor Dan a fost chiar unde trebuia să fie. Fiindcă Mânăstirea Brâncoveanu e un loc relevant pentru o parte din adevărata Armată a României profunde. Asta au fost partizanii anticomuniști.

Răzvan Gheorghe