Satule rai de verdeață

În fiecare an particip la una dintre cele mai importante sărbători ale satului Șapartoc aparținător de comuna Albești, sărbători desfășurată sub titlul „Fiii satului Șapartoc și Festivalul Folcloric de Obiceiuri  Populare” susținută de: Primăria și Consiliul Local Albești alături de Ansamblul folcloric „Doina” Albești.

Ca alte dăți, spectatorii au avut parte de un program artistic condensat, bine alcătuit, în care au urcat pe scenă: Grupul folcloric „Doina Târnava” Albești, Ansamblul artistic „Românașul” Albești, grupul folcloric „Sárgaròzsák” Miercurea Ciuc, cu dansuri și cântece populare maghiare. Interpreți de muică populară românească: Nelu Șopterean, Doina Pintea, Ștefania Pârlea, Nicu Poșta cu tânărul solist Cristian Rupa Poșta, Lorena Filipescu, Lucreția Ana Coman, Nicolae Cismaș, Vasile Luca, Vasile Pora.

Imnul Național a deschis programul artistic ca un lucru firesc care nu trebuie să lipsească de la nicio sărbătoare.

Cu această ocazie a vorbit Nicolae Șovrea – Primarul comunei Albești, la rându-i și-a arătat dispoziția și încântarea  de a participa la o astfel de întâlnire a „Fiilor satului Șapartoc.

Potrivit acestuia „un sat în care am ajuns pentru prima dată,  impresionat să văd  că există trei biserici, demn de remarcat, toți românii știau limba maghiară, și toți maghiari știau perfect limba română.

Un lucru de admirat, demn de urmat, care dovedește că, cele două nații atât românii cât și maghiarii au putut și pot trăi împreună”

Totodată primarul Albeștiului, a adus mulțumiri celor doi fii ai satului Șapartoc, respectiv familiei Stan Laurențiu cu ai lor copii, cât și familiei Fina Lenke, cei care, cu ocazia altor dăți s-au implicat nemijlocit, solicitând primăriei sprijinul necesar în vederea desfășurării în condiții bune unor astfel întâlniri.

Sărbătorile de genul acesta sunt susținute de Administrația publică locală și de diferiți sponsori, cu implicarea nemijlocită al Comitetului organizatoric a satului, un punct forte în organizarea acestei întâlniri, unde la loc de cinste se află familia Laurențiu Stan cu cei doi copii ai lor.

Ceea ce ne face să credem că asemenea întâlniri vor avea loc și de acum înainte, tot atât de bine organizate

M-a bucurat nespus hotărârea de a străbate drumul spre Șapartoc împreună cu scriitorul și prietenului meu Nicolae Suciu alături de doamna Angela – soția acestuia. Cei care m-au însoțit în acest periplu jurnalistic, lăsându-se impresionați de frumusețea peisajelor cât și, de armonia, buna vecinătate și de înțelegerea ce domnește între locuitorii acestui sătuc.

Drumul spre satul Șapartoc a fost reparat, având ocazia să ți se deschidă panoramic un tărâm  de poveste unde dealurile, frumusețea și măreția naturală al peisajelor, te îmbie la drumeție.

Odată ajunși pășim cu sfială pe drumul cândva prăfuit de colbul carelor ce veneau dinspre câmpuri, fie că erau încărcate cu fân, lemne de foc, sau odată cu venirea toamnei, cu roadele bogate ce abundau datorită hărniciei localnicilor.

De fapt întâlnirea Fiilor satului,  a precedat ca întotdeauna, cu slujba ce are loc la Biserica ortodoxă română cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, știut, ca unul dintre cei mai iubiți sfinți ai românilor considerat protectorul întregii așezări, avându-l ca preot pe părintele Augustin Corfariu.

În acest căuș de liniște, de armonie și frumusețe, lucru lesne de constatat sunt cele trei biserici construite, vorbind la adresa Bisericii române ortodoxe din satul Șapartoc, atestată documentar, după inscripția pe unul din cele trei clopote cu anul 1696,  ca cea mai veche construcție religioasă din sat, alături de cele două biserici: Biserica catolică și cea reformată, care au fost zidite ulterior celei românești.

Istoric, atestă fără tăgadă că viața așezării satului Șapartoc, își avea rostul bine statuat, ca armonie și înțelegere în contextul celorlalte localități din această parte de Ardeal.

Ziua dedicată fiilor satului a început cu  Sfânta și dumnezeiasca Liturghie la biserică unde preotul Corfariu Augustin, după slujba de duminică părintele a oficiat rugăciunea de pomenire prin care locuitorii satului cinstesc prin  rugăciune sufletele celor adormiți.

În predica susținută în fața bunilor credincioși – fii ai satului Șapartoc, părintele Augustin, a  accentuat nostalgia acelui sentiment de neoprit al dorului de meleagurile natale, înnobilată cu dragostea de Dumnezeu.

Făcând posibil  ca cei plecați de pe aceste frumoase meleaguri,  să se întoarcă, fie  vreme de câteva ceasuri bătând cu pasul amintirilor ulițele satului de altădată.

Satul pe alocuri suferă de părăginire și  uitare, unde cândva  osteneala părinților era răsplătită prin zile frumoase încărcate de sacru, obiceiuri.

De sărbătorile de peste an, în care  jocul și zâmbetele copiilor,  hărnicia părinților,  roadele bogate ale hotarelor își aveau bucuriile lor sufletești.

Astăzi pe alocuri acel coline domoale au devenit pâlcuri de păduri,   pășuni întinse pentru creșterea vacilor și a oilor.

Satul Șapartoc se află situat la 13 km de Sighișoara, locul unde „gura de oxigen”, de trezvie spre viață, primește un nou suflu odată cu primul copil născut după 47 de ani, prin dragostea, iubirea și voința celor doi tineri părinți, Andreea și Radu Moldovan, cei care, chiar dacă au studii superioare au hotărât să-și bucure sufletul lăsând forfota orașului stabilindu-se în acest sătuc.

Unde așa cum spuneam, feciorașul lor Zian Moldovan își are întocmit Certificatul de naștere ca primul copil născut după 47 de ani în această localitate așezată la margine de civilizație.

Cert, tot mai mulți tineri aleg să-și petreacă viața în mediul rural. Șapartocul le oferă acel mediu propice iubirii de natură, de liniște, un sat ca multe altele  în care depopularea pe timpul regimului comunist a lăsat urme greu de șters, ajungându-se de-a lungul anilor, de la 800 de locuitori, in prezent să  trăiască în acest sat 30 de familii care tinde să se mărească.

Important, satul este inclus în proiectul „Via Transilvanica – drumul care unește”  un traseu care se întinde pe  o lungime de 1400 km, este  îmbrățișat de mulți iubitori de drumeții. Un traseu care traversează zece județe ale țării având menirea să pună în valoare patrimoniul natural cât și cultural a fiecărei regiuni.

Via Transilvanica străbate România în diagonală, începe la Putna și se termină la Turnu Severin.

Unul dintre punctele de popas, de cazare, pentru cei care bat cu pasul lungul drum al Transilvanicii, este chiar Casa bine primitoare a tinerei familii Moldovan.

Personal, mă mândresc cu o donație făcută prin care am dăruit sfintei biserici o seamă de icoane pe sticlă realizate de laureații Concursului Internațional de Artă  Plastică „N.N. Tonitza” în cadrul Festivalului de Cultură și Civilizație Românească „Românașul” elevi de la Școala de la Școala de Arte Crulig – prof. Lilia Cazacu din Moldova – sora noastră de peste Prut.

Așa se face, ziua de duminică 24 august 2025, să fie  ziua desemnată ca sărbătoare întregului sat Șapartoc, o zi de bun augur, în care cei prezenți s-au simțit bine, muzica, dansul, voia bună a fost precum un balsam peste sufletele oamenilor tot mai greu încercate.

Ceea ce denotă că astfel de întâlniri sunt necesare având primordialul rol de socializare dedicat oamenilor iubitori de armonie de pace, de înțelegere, știind că acest „dat” care ne este viața, ni se poate lua oricând.

Ceea ce denotă, mai presus de orice: pacea, bunătatea, bucuria, dragostea între oameni, facerea de bine, sunt lucruri care întăresc umanul din noi, credința, faptele bune, umanitatea, au darul să înalțe omul, ele sunt cele mai importante câștiguri față de orice bogăție materială de pe acest pământ.  Mulțumim Șapartoc!

                         Vasile Luca