Ciobanii, ultimii bărbați ai veacurilor

Au bâte, topoare și câini. Au hrană fără să o cumpere. Mai mult, produc hrană și pentru alții. O dau direct, fără intermediari și card. Se cheamă Independență alimentară și economică.
Au adăposturi pe care și le fac singuri, fără cumpărături Hornbach, se numesc stâne. Cunosc extrem de bine starea vremii după semnele cerului si animalelor, fără site-uri și Pro-tv, știu plante de leac fără „big-farma”. Se cheamă tradiție. Merg pe geografia traseelor unde waze și google nu bat. Se numește transhumanță.

Și toată această mișcare a lor dintre vale și munte, care șochează tehnologia, lăsând-o în urmă, rămâne într-un singur loc: spațiul românesc. Se cheamă identitate.
Așa se înțelege pe deplin, de ce lumea efeminată, digitalizată, controlată, îi percepe pe ciobani ca inamici. Așa și este, ei sunt inamicii acestei lumi. De aceea au vrut să le ia câinii. Nu au reușit. Din când în când, au vrut să le ia și oile, adică inima lor și să o ucidă. Uneori au reușit, dar ce să vezi, rezistența continuă.

Am nădejdea că acești oameni liberi vor învinge, din nou și din nou, așa cum au făcut-o de milenii, prin propriile lor puteri, căci le au. Rezistența lor este rezistența unui întreg neam ce nu se lasă răpus.
Între ciobani si sfinții români este cuprinsă întreaga luptă identitară, o transhumanță pe verticală ce nu poate fi întreruptă.

Dr. Mihai Târnoveanu