Ana de Sighișoara – prietena mea dintotdeauna

De curând ne-am întors dintr-o frumoasă excursie culturală unde am luat parte la sărbătoririrea Limbii Române, totodată și a poeziei, hălăduind împreună cu poeta sighișoreancă Ana Munteanu Drăghici alături de încă 52 de iubitori ai Limbi Române pe tărâmurile Eladei – leagănul civilizației antice, apropiindu-ne de muntele Olimp cu sfiala și uimirea redescoperirii înălțimilor locuite de zei.

A fost o călătorie de neuitat, iar Ana, cu vioiciunea, cu verva și spontaneitatea sa, ne-a molipsit pe toți, cert, în această excursie literară cu siguranță și-a făcut noi prieteni.

Niciun moment dedicat Limbii Române, pe parcursul excursiei, nu a fost întregit fără participarea afectivă și efectivă a Anei, pentru care îi mulțumesc îi apreciez prietenia care ne leagă.

A fost cu adevărat personalitatea cea mai îndrăgită, cea mai curtată, fiecare dintre cei prezenți încercau să-i fie aproape. Ana a avut un auditoriu perfect și datorită poeziilor recitate, uimind auditoriu chiar dacă ne aflam în plin mers spre Grecia, prin debordanta, uluitoarea capacitate de memorare cât și prin felul artistic, punând în lumină fiecare poem recitat.

Sunt mândru de o astfel de prietenie nedezmințită care de-a lungul anilor, mai bine de o jumătate de secol a devenit liantul unei legături spirituale de nezdruncinat.

În după amiaza de 10 septembrie 2025, Ana, alături de fata ei Ligia Grindeanu au organizat în incinta Centrului Cultural Româno – German, situat în Casa cu Cerb din Cetatea Medievală a Sighișoarei, o zi dedicată poeziei, cele două poete – mamă și fiică, au fost protagonistele acestei întâlniri literare, la care au participat un numeros public, printre care s-a aflat cantautorul de muzică folk Mircea Boian, cel care, actualmente își duce viața în SUA. Auditoriul compus din iubitori de poezie, prieteni apropiați celor două protagoniste care și-au îmbinat discursul poetic într-o armonie perfectă le-a fost răsplătit prestația artistică a recitărilor cu vii șiîăndelungate aplauze.

De poeta Anișoara Drăghici mă leagă o trainică și rodnică prietenie, am fost cei care în perioada anilor 1980 alături de alți confrați din lumea poeziei printre care Emilia Ciupină, Adriana Dandu, Gheorghe Munteanu, Gheorghe Ursu, Nicolae Ponciu, Maria Prodan, Elena Cerneavschi, am înființat Cenaclul N. D. Cocea, fiind ales primul președinte acestui cenaclu. Întâlnirile noastre multașteptate aveau loc în cadrul Clubului CFR unde director era Iosif Laszlo, având-o bibliotecară pe buna noastră gazdă Rodica Rus, care deținea calitatea de secretară a cenaclului. De asemenea viața culturală pulsa în Sighișoara, iar Sala Sander își avea menirea de Casă de cultură, ceea ce astăzi nu există. Pentru unele deplasări ale membrilor cenaclului cu ocazia unor întâlniri concursuri de poezie îmbinate cu muzica folk ni se decontau biletele de călătorie, ba eram scoși chiar din producție.

La rându-ne am avut posibilitatea să fim gazdele primitoare multor poeți. De asemenea am participat cu ocazia diferitelor întâlniri, festivlauri de poezie la: Mediaș, Sibiu, Tg. Mureș – , de amintit întâlnirile de la Târnăveni unde avea loc neuitatele „Noapți ale devoratorilor de poezie” cu participarea scriitorilor, iubitorilor de poezie din: Târnăveni, Tg. Mureș, Sighișoara, Reghin, cît și din alte localități, unde păstorea cu dragoste și dăruire ca director al Casei de Cultură Târnăveni, poetul, prietenul nostru Răzvan Ducan.

În Sighișoara apărut în 2003 – 2004 două cărți de antologie poetică cu poeziile membrilor cenaclului printre care: Ana Munteanu Drăghici, Ana Ligia Grindeanu, Adriana Dandu, Gheorghe Bivolaru, Maria Daniela Ciucan, Mariana Armenciu, Luminița Corduban, Gabriela Monica Costescu, Ștefan Mihalache, Anca Daniela Moldovan, Cornelia Moldovan, Ioan Moni, Gheorghe Munteanu, Maria Prodan, Nana Roman, Dorin Stanciu, Emilia Țăran Filipaș și nu în ultimul rând eu -Vasile Luca, avându-l aproape de noi pe cantautorul Ovidiu Bucșa, adăugându-se mai apoi iubitorilor de poezie: Nelu Roman, Lucia Bichiș, Nicolae Chiș Brînzeanu, Renate Fritsch, Octavian Maior, Florin Chiorean, Foaltin Gabriela, Comșa Traian, Apahidean Camelia, regretatul meu prieten Ioan Herlea și mulți, mulți, alții.

Așa cum spunea Nicolae Băciuț la adresa iubitorilor de poezie, ”Un cenaclu nu salvează lipsa de talent dar potentează energiile creatoare autentice, le dă posibilitatea să se manifeste în toata puterea cuvântului, să dea măsura a ceea ce înseamnă dinamica culturală, vorbind la adresa unui oraș încărcat de istorie, care binemerită să aibă parte și de o istorie literară pe măsura frumuseți lui.”

Nu pot trece cu vederea faptul că în acele vremuri de început alături de Ana, am frecventat Cenaclul „Agora” înființat de prof Ion Neagoș în anul 1973 locul unde erau prezenți:Adrian Ivanițchi – membru de bază al Cenaclului Flacăra, Marius Iosif, bătrânul Pintea, cantautorul Mircea Boian, regretații poeți Andrei Zanca, Dan Lotoschi, de care ne leagă multe amintiri.

În acele vremuri 1981 – 1984 a avut la Sighișoara primele patru ediții ale Festivalului de poezie” cu o anumită libertate în exprimare, la care marii scriitori ai generației optzeciste și-au făcut un titlu prin participarea acestora la Sighișoara.

În anul 2004 a fost lansată cartea de antologie literară intitulată „Anotimpuri -. Veșnicia Secundei Sub Turnul cu Ceas. În 2010 prin Casa de editură „Mureș” îi apare Anei, cartea de colorat „Scufița roșie” povestea Fraților Grimm, această poveste alcătuită în versuri, pare mai degrabă o întoarcere spre lumea inocentă a copilăriei prin chiar textul versificat, ca argument, ne spune autoarea, „devenind o carte utilă la serbările școlare, cu prilejul unor carnavaluri și în jocurile copiilor”

În anul 2010 a văzut lumina tiparului „Antologia literară Spuză de stele” la Editura Nico sub coordonarea regretatului scriitor Gheorghe Munteanu, o carte unde-și lasă amprenta prin scris o pleiadă de poeți din arealul sighișorean. Nu pot să nu amintesc de prozatorul – scriitorul sighișorean Tudor Angel Codreanu cel care și-a lansat în anul 2013 cele două romane „Calea Robilor,Vindecarea orbilor” Femeia lebădă un roman în care este redată viața, iubirea, dragostea în toată profunzimea și măreția ei.

În poezia Anei transpare acea ardoare, acea sete a tot-cuprinzătoare de viață dăruită limpezimii frumosului.

Poezia Anei este mai degrabă focul viu ce-și înalță vâlvătaia spre sufletul fiecărui cititor, poeme din care transpare dorința, visul, nemurirea ca ideal, o stare spirituală, o transcendență meditativă care răspunde nevoii trăirii lăuntrice revărsate prin atâta lumină în poezie.

Poemele Anei par amfore din preaplinul trăirilor, neobosită aripă de pasăre măiastră ce-și caută predominant albastrul regăsit și pierdut, o neostoită pendulare între cele două continente Europa și America, purtând pe aripile sidefate doina, țara, dorul, frumusețea unor locuri binecuvântate care îi sunt căuș de iubire

Laitmotiv de un pregnant obsesiv, un albastru voronețean ce încarcă arealul poematic în profunzimi, descătușând simfonii în rostuirea cuvintelor

În poezia Anei răzbate nostalgia clipelor destrămate într-o stoică reverberație, în care plecările, revenirile, regăsirile devin nisipul clepsidrei într-o curgere continuă, neoprită, precum viața însăși

Poezia Anei poartă, în vers:, căutări, însingurări, nostalgii, întretăieri de drumuri în împărăția cuvintelor. Poate și de aceea alături de Ana, se află pe piedestalul poeziei românești,fiica ei, Ligia cea mai dragă ființă de pe pământ, alături de întreaga ei familie.

Ligia Ana Grindeanu este stabilită în America de mai mulți ani, a devenit un medic merituos care și-a câștigat acest renume după ani și ani de studii și după o bogată experiență. Dragostea mamei și fiicei pentru poezie, putem spune fără să greșim este o trăsătură familială precum limpezimea cerului albastrului ochilor amândoura, moșteniți de la mamă la fiică, cum și acel drag neostoit pentru poezie. Fapt inedit atât mama cât și fiica au numitor comun de o excepțională valoare sentimentală aceeași lună și zi de naștere, ziua de 24 octombrie bineînțeles în ani diferiți.

Ana pare mai degrabă prin zboru-i, o Măiastră pasăre călătoare între România și America, unde fiica ei își are familia.

Despre Ligia știu că în anul 2003 și-a lansat primul ei volum de poezie intitulat „Dincolo de liniște„ mai apoi cartea „Dincolo de dor” Este laureată la una dintre edițiile concursului de poezie Lucian Blaga. De-a lungul anilor Ligia publică poezie atât în revistele din țară cât și în publicațiile literare din străinătate, venirea Ligiei la un astfel de eveniment literar este încă o dovadă de respect, iubire, de prețuire și dragoste între fiică și mamă dar și de locurile natale legată sufletește de fire nevăzute. Face parte din conducerea cenaclului românesc „Retro” din Chicago

 În drumurile deloc ușoare, între cele două lumi despărțite de oceane și meridiane, îl rugăm pe măritul și bunul Dumnezeu, să le dea sănătate, viață lungă și același drag pentru poezie prin care își ostoiesc dorul de țară.

Iar noi cei care le stimăm și le iubim, dorindu-le atât Ligiei cât și dragei noastre prietene Ana, ca limpezimea sufletului să dăinuie peste ani și ani întru iubire de America, dar mai cu seamă de România, locul în care rădăcinile neamului acestor iubitoare de țară, nu le va putea smulge nimeni din inimă, nici chiar depărtările întrucât pe unde merg, le sunt presărate florile poemelor, precum o ploaie de stele colbuite în străluciri diafane prin însăși dragostea, iubirea preacurată de Sighișoara, locul sfințit de truda părinților, bunicilor, străbunicilor, o binecuvântată legătură trainică, de drag, de noblețe și dăinuire purtate ca talisman de la o generație la alta.

Sunt cele care își înmoaie lacrima dorului în versul atâtor poeme care au darul să le ostoiască sufletele în îndepărtata Americă.

Un dar mai frumos ca această întâlnire pentru noi care le suntem aproape, nici că se poate, pentru care le mulțumim, rămânând în urma volumelor scrise, spuza de stele a poeziilor dătătoare de neuitare, dătătoare de o negrăită frumusețe.

Vasile Luca