Poemul Zilei: Cântec de libertate

 Pentru Șușmani

Partizanii s-au izbit de stele și gloanțe,
Pentru dreptatea neamului nemărginit,
Înalță flamura unei sfinte instanțe,
Zdrobind cu sete erezii spre infinit.

În zile de legendă cu feți-frumoși,
Sfințeau onoarea, credința și izvorul,
De zmeii aduși viclean aici fără strămoși,
N-au lăsat steagul roșu să fie Tricolorul.

Când țara cerea ofrandă nevoinței,
Ținteau cu veșnice săgeți de stâncă,
Cetăți de libertate în Golgota suferinței,
Verbele lor, nădejdea aprinsă în luncă.

Șușmanii urcă aprig crestele demne,
Să zdrobească hidra de-ndrăciți,
Eroi de sfarmă-piatră și sparge-lemne,
Născuți în basmele bunicii, cu megaliți.

La Dealu Suliții zidesc tainice altare,
Pe Vlădeasa se arată înger de libertate,
La Traniș, cei răpuși, frații din iconare,
Sunt focuri vii arzând păduri întunecate.

Ne-au lăsat testament de apologeți,
Lumânarea ce stinge noaptea în pustnicie,
Spirite vii, speranța, Treimea între geți,
Întâlnirea cu Dochia, munți de tulnicie.

Haiducii cutreieră norii cu celeste oștiri,
Printre stejari și jepi, aliați cu icoanele,
Pe prispe de schituri scriu albastre trăiri,
Cu lacrimi de sânge încrustă pricesnele

Mâine se-ntorc, frați de cruce și înălțimi,
Prunci nenăscuți ai gloriosului trecut,
Într-o zi, țara va fi soare de heruvimi,
Bem dintr-un pocal, un Horea renăscut.

Partizanii sunt profeți rostind eliberarea,
În dreapta Iancu, Horea, Cloșca și Crișan,
Mitraliera rugăciunii le-a fost sfințirea,
Neam de Teodor, tată, fiu, Avisalon Șușman!

Ionuț Țene