INTERVIU luat de Ginevra Graso (GG) de la Europe Books și Conoscere TV Roma – Genetic, europenii sunt aproape la fel

INTERVIU luat de Ginevra Graso (GG) de la Europe Books și Conoscere TV Roma.

GG: Domnule Octavian Căpățînă, OC, cartea dumneavoastră, The Spirit of Europe (ISBN 9791256971091), începe cu istoria genetică a europenilor. Ce v-a inspirat să începeți narațiunea la un nivel atât de profund?

OC: Curiozitatea și practica de a urmări și verifica idei și ipoteze. Plus observația că Istoria se poate denatura dacă punctul de plecare este fals sau neclar. Metodele de extragere a ADN-ului din oase fosilizate sunt relativ noi, dezvoltate abia în ultimii 25 de ani. Prin urmare, paleogenetica este un instrument recent de care mulți istorici nu sunt conștienți, dar care nu mai poate fi neglijată.

Genetic, europenii sunt aproape la fel; diferențele dintre ei provin din factorii geografici, climatici și culturali locali. De aici mai multe implicații, una dintre ele fiind lipsa oricărei baze pentru ideologiile rasiste. Anumite triburi migratoare care au dispărut complet, nu mai pot fi confundate cu popoarele care le poartă doar numele, cum ar fi popoarele de la sud de Dunăre sau din Pannonia. Migratorii – fie huni, avari, volgari, cumani, pecenegi sau maghiari – nu au lăsat nici o urmă genetică în rândul europenilor. Prin urmare, istoriile academice necesită corecții drastice.
O altă consecință a pornirii de la paleogenetică este că evidențiază importanța factorilor locali în diferențierea popoarelor Europei.
Acestea sunt motivele pentru care am început cu paleogenetica.

Menționez că genetica poate fi și un instrument de manipulare. Am dat peste un așa-zis studiu intitulat „O istorie genetică a Balcanilor de la frontiera romană la migrația slavă”, publicat într-o revistă ONLINE dubioasă, CELL.com (decembrie 2023), cu un scop manipulator clar. Pentru puținii care au citit studiul, a fost ușor de detectat, deoarece manipularea a fost grosolană. Dar manipularea, parte a războiului hibrid de astăzi, și-a atins scopul, deoarece acest studiu a fost preluat de tabloide și a ajuns la publicul necalificat.

GG: De-a lungul cărții, subliniați atât conflictul, cât și simbioza dintre culturi (greci, romani, celți, slavi etc.). Care dintre aceste întâlniri istorice credeți că a avut cel mai durabil impact asupra identității Europei de astăzi?

OC: Nu este ușor să răspund, deoarece ceea ce numim moștenire poate fi văzută și fie ca o moștenire culturală, fie ca un mod de a fi, sau ambele. Răspunsul clasic ar fi moștenirea lumii greco-romane. Strălucirea culturală și civilizațională a Atenei și Romei a modelat întregul continent, inclusiv așa-numitele grupuri „barbare”, cum ar fi tracii, celții și popoarele germanice. Conform cercetărilor recente, slavii reprezintă o sinteză relativ târzie, un caz și mai târziu fiind sinteza slavo-mongolă de pe Volga superioară, unde elementele etnice și civilizaționale asiatice sunt deosebit de puternice. Din acest motiv, atunci când vorbim despre Europa în sens cultural, nu includem Mascovia.

Creștinismul timpuriu părea la început să nege moștenirea Romei. Papalitatea și instituțiile ecleziastice au distrus o parte din edificiile materiale ale Romei, însă i-au păstrat și transmis limba și instituțiile. Moștenirea romană a supraviețuit, iar influența ei poate fi văzută azi în educație, administrație sau justiție.
Un alt răspuns ar fi dinamismul intrinsec al europenilor. Prin felul lor de a fi, europenii au trăit, au suferit, au luptat și au experimentat într-un secol cât alte civilizații au experimentat în cinci sau mai multe secole.

GG: Dedicați, de asemenea, numeroase capitole filosofiei – de la Socrate și Platon până la Kant și Hegel. De ce credeți că filosofia joacă un rol atât de central în definirea „spiritului” Europei?

OC: Filosofia este o încercare repetată de a înțelege existența și cunoașterea. În urma unei teze, apare adesea negarea totală sau parțială a ei, ducând la mediere; medierea fiind o nouă teză, și astfel ciclul se reia. Fiecare nou curent filosofic considera că oferă un răspuns mai bun. Sau unii, precum Kierkegaard, susține că a fi – existența – nici nu ar trebui studiată, ci trăită. Generație după generație a fost martoră la noi abordări, care au reflectat spiritul vremii. Acest spirit al vremii (Zeitgeist) etern, după cum constată Johann Gotlieb Fichte, este evident nu numai în filosofie, ci și în toate creațiile umane: în muzică, arte plastice, literatură, arhitectură, politică. Această adaptare continuă la ideile contemporane a dus atât la evoluție și involuții, la ascensiunea și decăderea imperiilor, la ascensiunea și prăbușirea autocrațiilor.

Spiritul critic pe care îl vedem astăzi poate fi urmărit până în filologia Renașterii. Conceptul de mediere este intrinsec culturii europene. În muzică, avem pianul; în matematică, conceptele de infinit și infinitezimal; în pictură, utilizarea clarobscurului; în politică, diplomația; iar în religie, pe Iisus Hristos, care unește lumea sensibilă și lumea suprasensibilă.

Ideile au jucat un rol semnificativ în dinamismul, aspirațiile și adaptabilitatea europenilor, culminând cu capacitatea lor de compromis. Aceste evoluții au venit după multă suferință și sacrificii. Ar fi o prostie să ignorăm această moștenire pur și simplu pentru a satisface dorințele iraționale ale unui criminal de război dement. Oricum, ideea de compromis nu poate fi aplicată în cazuri de genocid sau crime de război.

GG: Cartea se încheie cu reflecții foarte contemporane, inclusiv despre invazia Ucrainei și idei eco-umaniste. În opinia dumneavoastră, cum a învățat Europa din trecutul său pentru a face față acestor provocări ale prezentului?

OC: Teribila și inacceptabila provocare a Rusiei și Chinei este impunerea dreptului forței. După secole de conflicte interne intense, răspunsul Europei este superioritatea sa morală – adică autoritatea legii. Europa a dovedit prin poziția sa morală față de genocidul din Ucraina că a învățat din trecutul său. Europa trebuie să rămână unită pentru a face față provocărilor. Ar fi o greșeală, în contextul actual, ca trei slujitori ai Moscovei să țină Europa în șah.
Europa trebuie să fie conștientă de marea sa putere economică și să joace corect această poziție atât în ​​raport cu SUA și China. Dacă ne jucăm bine cărțile, această fundație morală va propulsa Europa (UE + Marea Britanie) ca a doua putere globală a lumii. În opinia mea, Regatul Unit ar trebui să se realăture Uniunii Europene imediat. Desigur, Europa trebuie să-și asigure propria apărare, pentru că, vedem, nu există altă șansă de supraviețuire a civilizației pe planetă. Lumea civilizată (Europa, Canada, Australia, Japonia etc.) trebuie să rămână și ea unită. În cele din urmă, o nouă Organizație a Națiunilor Libere, bazată pe etică, trebuie să ia locul insignifiantei ONU. ONU din New York, cu Consiliul său de Securitate paradoxal și inoperabil, trebuie lăsată să moară natural.

Eco-Umanismul – Natura ca întreg indivizibil – înseamnă conștientizarea deplină a faptului că omul este o mică parte a naturii și în niciun fel mai presus de natură. Oamenii de știință, nelegați de politicieni iresponsabili, ne avertizează că viața de pe planetă ar putea dispărea într-o succesiune rapidă de catastrofe climatice pe care nimeni și nimic nu le va putea opri. Războiul exacerbează acest pericolul. Conform anumitor calcule, momentul nu este departe.