Mitropolitul Andrei: Catedrala Națională

În rânduiala sfințirii bisericii citim și această cerere din rugăciunea lui Solomon de la târnosirea templului din Ierusalim: „Să-Ți fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea la templul acesta, la acest loc pentru care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo; să asculți strigarea și rugăciunea cu care robul Tău și se va ruga în locul acesta. Să asculți rugăciunea robului Tău și a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculți din locul șederii Tale cel din ceruri, să asculți și să miluiești»” (3 Regi 8, 29-30).

Ca să se ajungă la acest moment a fost nevoie de mult zbucium și dăruire și acum toate s-au împlinit. Este dificil să facem rezumatul tuturor eforturile ce s-au depus, dar rezumativ, vine în ajutor Tudor Arghezi: „Altarul ca să fie și pietrele să ție, / Cer inima și viața zidite-n temelie”[1]. 

Pe bună dreptate, Nicolae Noica, referindu-se la această lucrare unică, și-a intitulat cartea de prezentare „Catedrala Mântuirii Neamului – Istoria unui ideal”[2]. În „Cuvântul înainte”, Părintele Patriarh Daniel subliniază faptul că „cine citește cu atenție cartea Catedrala Mântuirii Neamului – Istoria unui ideal este surprins de modul și nivelul discuțiilor ce s-au purtat – în presa românească în perioada interbelică – cu privire la Catedrala Patriarhală. Din rândurile acestei lucrări reiese clar mandatul pe care Noi, în calitate de Patriarh, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul și credincioșii, l-au primit de la înaintași pentru a înfăptui acest ideal, construirea noii Catedrale Patriarhale, care este, în același timp, o necesitate practică și un simbol spiritual național”[3].

Evaluarea finală a proiectelor depuse la concursul de proiectare pentru Catedrala Națională s-a făcut între 30 iunie și 1 iulie 2010. Ședințele au fost prezidate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, iar câștigător a fost proiectul nr. 2 propus de S.C. Vanel Exim S.R.L. – Bacău. După primirea autorizației de construcție, pe 2 septembrie 2010, pe 3 septembrie s-a făcut rugăciunea de începere a lucrărilor. Avea să se realizeze un ideal așteptat de peste un secol.

Regele Carol I înaintase Camerei Legislative un proiect pentru construirea unei Catedrale în capitală. În anul 1884, bugetul statului prevedea 5 milioane de lei (aur) pentru acest proiect, ceea ce reprezenta 5% din bugetul statului.

În 1900, Sfântul Sinod preia sub patronajul său construirea Catedralei. După Marea Unire din 1918, Mitropolitul primat Miron Cristea face demersul pentru construirea Catedralei ca o recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României Mari. La rugămintea sa, Regele Ferdinand adresează Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se afirmă hotărârea sa de a ridica în București o biserică monumentală, în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire.

La 4 februarie 1925 ia ființă Patriarhia Română, iar la 1 noiembrie 1925 este întronizat ca prim patriarh Miron Cristea. La 3-4 februarie 1926, Consiliul Național Bisericesc hotărăște înființarea unei comisii care, în înțelegere cu Primăria Capitalei, să aleagă locul pentru construirea Catedralei.

Patriarhul Miron Cristea s-a oprit asupra locului de la poalele Dealului Mitropoliei. A intervenit apoi criza economică, cel de-al doilea Război Mondial și perioada comunistă, când lucrurile au stat pe loc.

Patriarhul Teoctist reia discuțiile referitoare la Catedrală și, pe 5 februarie 1999, în parcul din Piața Unirii, așază o cruce unde ar fi fost intenția să se ridice Catedrala. Erau de față președintele României Emil Constantinescu, prim-ministrul Radu Vasile, președinții Camerelor și, desigur, membrii Sfântului Sinod.

Primăria Municipiului București propune o nouă locație pentru construirea Catedralei pe Dealul Arsenalului. În acest sens, Guvernul a promovat Ordonanța de urgență nr. 19/ 17 martie 2005. Este cel mai potrivit loc și cel mai înalt din București. Locul a fost acceptat și de Patriarhie.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pune piatra de temelie a noului edificiu pe 29 noiembrie 2007. La acest eveniment au participat membrii Sfântului Sinod, prim-ministrul României, președintele Senatului, foștii președinți ai statului, miniștri, parlamentari, personalități ale instituțiilor centrale și locale și mulți credincioși.

Așa cum spun versurile lui Tudor Arghezi, eforturile ce s-au făcut sunt multe. Însoțit de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul nostru Daniel, pe 25 noiembrie 2018, sfințește interiorul Catedralei și pune moaștele în Sfânta Masă. La cel de-al doilea hram, Sf. Ap. Andrei, participă la Liturghie Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Anul acesta, pe 26 octombrie, va avea loc marele eveniment de sfințire al ansamblului Catedralei, al picturii interioare și de proslăvire a Preasfintei Treimi, pe care O rugăm să aibă grijă de Biserica Ortodoxă Română.

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

[1] Tudor Arghezi, Poetului necunoscut.

[2] Nicolae Șt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – Istoria unui ideal, Editura Basilica, București, 2011.

[3] Ibidem, p. 6.