Podul.ro – Gyr. ”Voi beți cu morții și cinstiți strigoii / Eu am rămas sub zidurile Troii…”

Răzvan Gheorghe: Reeducarea de la Aiud s-a împotmolit destul de repede. Adevărata răbufnire are loc în vara lui ‘62, când colonelul Gheorghe Crăciun folosește prima dintre armele sale secrete. E vorba despre prăbușirea lui Radu Gyr. Relatați-mi, vă rog, împrejurările, știu că ați fost martor al momentului regizat de Crăciun. ”Să nu-ți faci idoli din oameni în viață!” – mărturiseați că asta a fost marea concluzie pe care v-ați însușit-o după acea zi.

Demostene Andronescu: Într-o zi din vara lui ‘62, nu mai rețin exact când, ușa celulei în care eram izolat s-a deschis și un gardian mi-a ordonat să-l urmez la ”club”. Am fost dus într-o clădire alăturată Celularului, unde, într-o cameră mare, transformată într-un soi de sală de conferințe, fuseseră îngrămădiți aproximativ 300 de deținuți care se opuneau reeducării. Printre ei se numărau zeci de căpetenii legionare. Era clar că se pregătea ceva important.

– Liniște, vine tovarășul colonel!, a anunțat un gardian.

Crăciun era escortat de mai mulți subalterni, obișnuind să se deplaseze în mijlocul unei suite considerabile. A așteptat puțin, până când s-au așezat toți pe locuri și s-a lăsat liniștea, apoi, spre surprinderea tuturor, a-nceput să recite, cu intonație și cât se poate de corect, o binecunoscută poezie a lui Radu Gyr, pentru ca apoi să-i repete, cu gravitate, cea din urmă strofă:

”Nu ești înfrânt atunci când sângeri,
Nici când în lacrimi ochii ți-s:
Adevăratele înfrângeri
Sunt renunțările la vis”.

– Ei, vă place? Frumoasă poezie, nu-i așa?, a-ntrebat Crăciun, rânjind și rotindu-și privirile prin sală. Aflați că bădia Gyr a renunțat la vis!

Nici nu a sfârșit ce a avut de zis că, dintr-un colț al sălii, i-a și venit replica:

– Și ce-i cu asta? Atât i-a fost dat. În luptă se mai și moare.

Răzvan Gheorghe: Cine era deținutul care l-a contrat pe Crăciun în văzul tuturor?

Demostene Andronescu: Nu-i știu numele, atunci l-am văzut pentru prima și ultima dată. Avea o voce fermă, liniștită. Replica l-a surprins pe Crăciun, care nu i-a mai dat atenție respectivului. Reperându-l pe Tase Rădulescu, apropiat al lui Gyr și fost secretar general al Centrului Studențesc din București, colonelul i-a înmânat acestuia hârtiile pe care era transcrisă declarația lui Gyr, îndemnându-l să o citească în fața tuturor. Tase Rădulescu s-a conformat, cu amărăciune, după ce a confirmat că semnătura de pe declarația-scrisoare îi aparținea, într-adevăr, poetului. Așa am ascultat cu toții desolidarizarea pe care sunt convins că nu Gyr a scris-o, sau în tot cazul nu a scris-o în integralitate, dar pe care cu siguranță că și-a asumat-o și a semnat-o.

Repet ceea ce până și Crăciun a admis: Radu Gyr a acceptat să colaboreze cu regimul, e adevărat, însă colaborarea lui a fost pur formală, el nedesolidarizându-se niciodată de trecutul și principiile sale.

Cu noi, tinerii, era oarecum mai ușor, fiindcă nu aveam un trecut politic pe care să-l renegăm, însă împotriva bătrânilor a fost pus la lucru un șantaj intens, autoritățile tot repetându-le că erau vinovați și pentru soarta tinerilor pe care i-au format și pe care îi mențineau în pușcării prin refuzul lor de a accepta reeducarea. Să știți că în principal astfel de culpe au dus la cedări, nu oportunismul sau mai știu eu ce.

Sunt sigur că lui Gyr i s-a zis ceva de genul: ”Acceptă reeducarea și mulți te vor urma, se vor elibera și vor putea avea viață, familii. Prin poeziile tale ai fanatizat generații și generații de legionari. Ești vinovat pentru viețile lor distruse și vei fi vinovat și pentru moartea lor”.

Gyr a acceptat cu greu, fiindu-i totuși permis să absenteze de la citirea declarației, când probabil că era deja în libertate, deși Crăciun insista că s-ar fi aflat la infirmeria Aiudului – deținuții din celulele vecine susțineau că poetul s-a consumat teribil, zbuciumându-se o lungă perioadă până a acceptat colaborarea.

Oricum, nimeni nu e în postura de a-l judeca pe Gyr, care nu a fost altceva decât o victimă nevinovată a regimului comunist. Singurele lui ”fapte” au fost poeziile și convingerile. Prăbușirea lui Gyr a durut îngrozitor și a intensificat acțiunile de reeducare, însă nu aceasta a fost cea mai puternică lovitură pe care ne-a administrat-o Crăciun. După câteva săptămâni, efectele prăbușirii lui Gyr se estompaseră, își pierduseră eficiența.

Răzvan Gheorghe: Cu un firesc cumplit, inevitabil, ecourile acelei prăbușiri vor bântui pentru totdeauna poetica lui Radu Gyr, ca un fel de moarte, zidurile Aiudului metamorfozându-se uneori în zidurile Troiei:

”În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
Dar dorm de mult sub zidurile Troii…
Mesenii beau și cupa mea se umpe
– voi beți cu morții și cinstiți strigoii.
Eu am rămas sub zidurile Troii…”

Răzvan Gheorghe

(Foto: domnul Demostene Andronescu, fost deținut politic pentru aproape 12 ani, scriitor, publicist, istoric, mărturisitor și ultim poet în viață al temnițelor comuniste / sursa: arhiva Podul.ro)