Moș Crăciun

Moșule cu daruri multe,

Ce străbați cărări de munte,

Cu zăpezi de-un alb curat,

Cât de mult te-am așteptat!

 

Ești al cerului solie.

Toată lumea mi te știe.

Ne  aduci ca dar ceresc,

Prin colindul  creștinesc,

 

Vestea în lume prorocită,

Că Maria Preaiubită,

A născut un prunc ceresc,

Din cel Duh Dumnezeiesc.

 

An de an, în prag de seară,

Printre stele… tu, coboară,

Cu cei reni înaripați

Și la sanie-nhămați

 

Dinspre Polul Nord tu vii

Aduci daruri la copii

Ei, te-așteptă sunt cuminți,

Sub brăduții împodobiți,

 

Cu steluțe argintate,

Cu lumini străluminate,

Și cu globuri colorate,

Sus de ceruri agățate.

 

Luna în aur îmbrăcată,

Lasă noaptea dezmierdată,

De colinde până-n zori,

La ferești cu dalbe flori

 

Că în ieslea cea săracă,

Pat călduț Maica să-i facă,

Boii cu a lor suflare,

I-au fost scutec de-nfășare,

 

Și-n iubire drag de mamă,

Tată-l cel ceresc ne-ndeamnă,

Prin colind să-l Preamărim,

Pe Iisus din Viflaim.

 

Îngerii cu torțe în mână,

Cu creștinii de-a împreună,

Chiar de-omătu-i până-n grindă,

Pe Iisus vin de-L colindă.

 

Moșule cu-a ta desagă,

Ce străbați o lume întreagă

Mi te rog… nu ne-ocolii,

Că și noi suntem copii.

 

20 Decembrie     2025                                  

                                               Vasile Luca