NU putem accepta atacuri ideologice, de nicio natură, la adresa poetului național, Mihai Eminescu, dar și a altor piloni ai culturii române.

Am observat, cu surprindere, dar și cu mare mâhnire în suflet, cum, pentru persoane cu pretenții intelectuale, Mihai Eminescu nu este cel care ne-a dăruit Limba Română modernă, ci este etichetat drept „personalitate controversată”.

Translatarea lui Mihai Eminescu în inventarul grobian al marxismului cultural este deopotrivă expresia unor orizonturi culturale limitate și limitative prin ideologizare dar și vârf de lance al unui atac direct la identitatea națională a României. Pentru că Mihai Eminescu nu este doar un poet, nu este doar un scriitor și nu este doar jurnalistul conservator de la „Timpul”, el este parte esențială din tot ceea ce înseamnă suflet românesc și identitate națională românească, iar orice atac la Eminescu trebuie citit în cheia unui atac la Constituția nescrisă a Națiunii Române.

Pur și simplu, cred că nu este nici timp și nici loc de perspective desprinse din anii ’50 ai mârșavei ocupații sovietice, la adresa lui Mihai Eminescu, în timpurile în care cozile de topor ale rușilor, după ce devastau casele „dușmanilor de clasă” făceau mormane din cărțile altădată așezate pe rafturile celor mai demne familii românești, iar apoi le dădeau foc precum s-a întâmplat inclusiv cu biblioteca Brătienilor de la Florica, într-un ritual al urii bolșevice. Noi, românii, dacă relativizăm moștenirea lui Eminescu și numele lui Eminescu este precum ne-am renega părinții și ne-am rușina cu limba noastră. Pentru că Eminescu este însăși dovada miracolului istoric al neamului românesc și al capacității acestui popor de a se pune în rândul universalității prin inteligență, geniu creator și libertate a spiritului. Pentru că Eminescu nu înseamnă doar România, Eminescu înseamnă Umanitate!

Cred sincer că ideile neo-marxiste, decupate fie de pe caietele lui Gramsci, fie din experimentele barbare ale lui Lukacs ori din deconstructivismul imund al școlii de la Frankfurt sunt incompatibile cu libertatea, morala și adevărul. Iar societatea românească nu are voie să accepte cancel culture și relativizarea valorilor fundamentale prin bagatelizarea publică a lui Mihai Eminescu și tot felul de etichete infame lipite de numele său. Mihai Eminescu este chipul sintetic al românității pe care suntem chemați să-l așezăm lângă drapel și imn. Cultura înseamnă identitate națională iar identitatea națională este miezul dur și autentic pe care o națiune își întemeiază suveranitatea, statalitatea și securitatea națională.

Totul până la Eminescu!

Am copilărit cu poezia lui Vasile Alecsandri, am înțeles sensul adânc al Limbii Române prin cuvintele lui Eminescu, am învățat de mic faptul că România modernă a fost clădită de Ion Brătianu, Mihail Kogălniceanu și, nu în ultimul rând, de Ion I.C. Brătianu, am urmat liceul la „Spiru Haret”, în București, întâmplător în aceeași sală de clasă unde studiase Mircea Eliade, iar formarea mea ar fi fost incompletă fără Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, Constantin Noica, Dumitru Stăniloae, Nicolae Steinhardt ori Alexandru Paleologu. Iar, acasă, am crescut cu portretul M.S. Regele Mihai I al României!