Originile naziste ale Concertului de Anul Nou de la Viena. Pentru un spectacol românesc de Revelion la Ateneul Român

Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonice din Viena este unul dintre cele mai populare evenimente muzicale de Anul Nou, difuzat în peste 100 de țări și urmărit în direct de aproximativ 500 de milioane de spectatori. Din păcate, anul acesta concertul a fost dirijat de un dirijor care a oferit mai degrabă un spectacol teatral decât o performanță artistică. Dirijorul canadian Yannick Nézet-Séguin a degradat actul artistic, atrăgând atenția în mod narcisist asupra propriei persoane, în loc să o concentreze asupra partiturilor marilor maeștri ai muzicii clasice și simfonice și asupra orchestrei. Dirijorul s-a ocupat de artefacte exterioare actului muzical. Un concert, inițiat de regimul nazist, a fost transformat în Uniunea Europeană într-un spectacol de fițe pentru miliardarii lumii și pentru ideologii „vexlerii” care aplică cenzura și „cancel culture”. În timp ce în România valorile culturale și personalitățile interbelice sunt interzise odată cu ștergerea memoriei, la Viena noile elite ale continentului etalează toalete extravagante și concupiscență la un concert fondat de un regim care a aplicat „soluția finală”. Concertul este așa decăzut artistic încât se mai pot bucura de el doar snobii și cerberii ai cenzurii și cancel culture. Ca și Eurovisionul nu mai are legătură cu arta ci cu ideologia. În cazul de față nu e întâmplător că la cenzori le plac spectacolele cu rădăcini naziste.

Concertul de Anul Nou de la Viena a fost inițiat ca demers propagandistic de Joseph Goebbels, liderul nazist, pe 31 decembrie 1939, la scurt timp după ce Germania declanșase Al Doilea Război Mondial (1 septembrie 1939), atacând Polonia și ulterior alte state, conflict care a durat cinci ani și jumătate. Primul concert a avut loc pe 31 decembrie 1939 și a fost dirijat de Clemens Krauss. De atunci, concertul are loc în fiecare an la Viena, în dimineața de 1 ianuarie. Hitler a dorit ca prin acest concert de la Viena să ridice moralul soldaților germani, al trupelor SS și al elitelor naziste pe durata războiului. Primul dirijor a fost un adept înfocat al regimului, Clemens Krauss. Muzica acestui concert cu origini naziste a fost interpretată, în principal, din repertoriul familiei Strauss (Johann Strauss tatăl, Johann Strauss fiul, Josef Strauss și Eduard Strauss). Este interesant de notat că acest concert de Anul Nou se desfășoară în Sala Musikverein, inaugurată pe 6 ianuarie 1870, cu sprijinul financiar al macedoromânului Nicolae Dumba, un patriot român. Astfel, pe 31 decembrie 1939, la patru luni după declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, Filarmonica din Viena, sub bagheta dirijorului Clemens Krauss, a susținut un concert dedicat operei lui Johann Strauss. Concertul a fost transmis la radio. Melodiile de vals se încadrau perfect în strategia propagandei naziste, având rolul de a atenua îngrijorarea celor aflați pe front și a familiilor acestora. Filarmonica din Viena a donat toate încasările concertului de Revelion către „Fondul de ajutor de iarnă”, pe care Adolf Hitler îl lansase cu puțin timp înainte. În anul următor, concertul a fost mutat din noaptea de Revelion în dimineața de 1 ianuarie. Pe 1 ianuarie 1941, Filarmonica din Viena, din nou sub bagheta lui Krauss, a susținut pentru prima dată un concert pentru organizația nazistă „Putere prin Bucurie”, așa cum era menționat în anunțul concertului publicat în „Neuigkeits-Welt-Blatt” pe 22 decembrie 1940. În acea perioadă complicată, unul dintre compozitorii afiliați Ministerului, Leopold Weninger, a realizat un nou aranjament orchestral al celebrului marș Radetzky. Ritmul a fost intensificat, susținut de percuție, iar armonia a devenit mai amplă, generând un efect mobilizator, conferind marșului o tentă „războinică”. Adolf Hitler se lăuda în public cu Concertul de Anul Nou de la Viena, considerându-l o creație nazistă de propagandă a regimului totalitar. Această asociere strânsă între muzica clasică și regimul nazist a avut un impact profund asupra reputației Filarmonicii din Viena și continuă să influențeze percepția asupra evenimentului chiar și în prezent.

Evenimentul anual a devenit rapid legat de regimul nazist, în special prin intermediul lui Baldur von Schirach, Gauleiterul (liderul regional al partidului nazist) din Viena, începând din 1940. În 1942, în timpul sărbătorilor centenare ale Filarmonicii din Viena, Schirach a primit inelul de onoare, care i-a fost restituit ulterior în 1966, în ciuda condamnării sale pentru crime împotriva umanității la procesele de la Nürnberg, inclusiv pentru deportarea a 65.000 de evrei în lagărele de concentrare. Legăturile strânse dintre Filarmonica din Viena și autoritățile naziste – mulți dintre muzicienii săi fiind membri de partid – sunt recunoscute oficial pe site-ul orchestrei. Un articol publicat pe site-ul oficial examinează epurarea muzicienilor evrei înainte de război, în timp ce un alt articol subliniază modul în care concertele de Anul Nou, inițiate de Krauss, au fost rapid cooptate ca parte a strategiei de propagandă prin divertisment a regimului nazist. În realitate, „îndepărtarea evreilor” din Austria a fost foarte rapidă. La doar câteva zile după „Anschluss”-ul din 13 martie 1938, muzicienii evrei din Orchestra Filarmonică din Viena au fost concediați. După intrarea în vigoare a Legilor Rasiale de la Nürnberg, acestea au afectat atât persoanele „metișe”, cât și pe cele „considerate de origine evreiască”. Un total de 15 muzicieni au fost excluși din orchestră din motive politice. Șapte dintre ei au murit în lagărele de concentrare, în timpul deportărilor sau în urma maltratărilor suferite în spitale. Între timp, aproape jumătate dintre muzicienii rămași în cadrul Filarmonicii erau membri ai Partidului Nazist. Calitatea muzicală a Filarmonicii din Viena a avut de suferit în urma epurării. „Inițial, au recurs la un repertoriu mai ușor și au interpretat piese mai simple”, afirmă istoricul contemporan Oliver Rathkolb.

În 1939, piesele relativ mai ușoare ale dinastiei Strauss au fost alese de liderii naziști pentru primul concert de Revelion. Celebrul critic muzical Fritz Trümpi, citat de revista săptămânală Profil, observa: „Celebrul sunet vienez, înrădăcinat din punct de vedere tehnic în clasicismul vienez, își datorează în mod paradoxal renumele mondial provincializării Filarmonicii din Viena în timpul erei naziste.” Orchestra Filarmonică a fost frecvent folosită pentru spectacole de propagandă și concerte private pentru demnitari naziști. Chiar și în martie 1945, cu doar câteva săptămâni înainte de capitulare, au concertat în „cartierul Führer” de pe Obersalzberg și în cazărmile SS din Glasenbach. De asemenea, au fost solicitați în mod repetat să susțină concerte private pentru oficiali naziști. Aceste angajamente, deși neplătite, erau nepopulare. Cu toate acestea, eforturile lor au dat roade și în alte moduri: Gauleiterul Baldur von Schirach a asigurat membrilor orchestrei un statut esențial, ceea ce i-a scutit de serviciul militar. Orchestra Filarmonică și-a exprimat recunoștința, așa cum am menționat, acordându-i astfel „Inelul de Onoare”. Această distincție creată pentru patronii artelor au primit-o și Gauleiterului carintian Friedrich Rainer, precum și cancelarului federal Arthur Seyß-Inquart, care a ocupat funcția pentru scurt timp. Seyß-Inquart a fost executat în 1946 drept un important criminal de război pentru atrocitățile sale din Olanda. După război, Krauss însuși, deși nu era membru al partidului nazist, a fost interzis să dirijeze până la denazificarea sa de către autoritățile aliate în 1947. A dirijat ulterior șapte concerte de Anul Nou înainte de moartea sa în 1954, când conducerea a fost preluată de Willi Boskovsky (concertmaestrul de lungă durată al Filarmonicii din Viena). Unii dintre muzicienii vremii au demonstrat un nivel de loialitate față de regim mult mai mare decât cel așteptat. Proporția membrilor NSDAP în cadrul Filarmonicii din Viena, care avea deja o celulă nazistă ilegală activă înainte de „Anschluss”-ul Austriei din 1938, a atins aproape 50% până în 1945. Prin comparație, doar unul din cinci membri ai Filarmonicii din Berlin era membru de partid la acea vreme. Târziu, cu ocazia concertului din 1 ianuarie 2020, s-a decis renunțarea la această tradiție veche de 80 de ani, în dorința de a se delimita de trecutul nazist al compozitorului Leopold Weninger, asociat cu Concertul de Anul Nou.

Consider că acest eveniment controversat, Concertul de Anul Nou de la Viena, nu ar mai trebui difuzat pe TVR, în urma unui contract a cărui sumă este ținută secretă. Cred că a venit vremea ca TVR și Ministerul Culturii să finanțeze organizarea unui concert de Anul Nou, în ziua de 1 ianuarie, la Ateneul Român, cu interpretări de partituri muzicale ale marilor noștri compozitori: George Enescu, Ciprian Porumbescu, Iosif Ivanovici (creatorul valsului „Valurile Dunării”), Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu. De ce să nu asculte românii „Valurile Dunării” interpretate de cei mai buni membri ai orchestrelor filarmonice românești sub bagheta unui mare dirijor român? Poate se va naște un nou Sergiu Celibidache. Să sprijinim un concert de Anul Nou românesc, nu un concert de Anul Nou înființat de Goebbels și Hitler pe care astăzi elitele austriece ni-l vând scump ca pe Schengen. De anul viitor, aștept să merg pe 1 ianuarie la un concert de Anul Nou la Ateneul Român, să ascult muzica marilor compozitori români, nu pe cea preferată de liderii naziști și impusă de cenzorii lumii de azi.

Ionuț Țene