Mitropolitul Anastasie Crimca, ctitor de mănăstire și spital, patron al artelor creștine: 397 ani de la mutarea la Domnul

„Rămânând în oaste câţiva ani, tânărul Ilie Crimca a fost îndemnat de Duhul Sfânt să se facă ostaş al lui Hristos. Deci, renunţând la cele pământeşti, a intrat în obştea Mănăstirii Putna, călugărindu-se cu numele de Anastasie”, relatează Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul Românesc.

Numit egumen la Galata, a fost apoi hirotonit episcop de Rădăuți, după câteva luni s-a retras din scaunul arhieresc, din cauza vitregiilor vremii, și a ctitorit pe moșia sa o bisericuță dedicată Sf. Proroci Enoh și Ilie și Sf. Ioan Teologul.

A fost începutul Mănăstirii Dragomirna, unde, ulterior, Logofătul Luca Stroici l-a ajutat să construiască și biserica mare.

Pentru înţelepciunea şi smerenia sa, în 1607, a fost ales Mitropolit al Moldovei, păstorind Biserica lui Hristos timp de 20 de ani. Cea dintâi grijă a sa a fost întărirea vieţii duhovniceşti prin mănăstiri şi sate şi zidirea de noi biserici, mai relatează Arhim. Ioanichie Bălan.

Sub îndelungata sa păstorire, mănăstirile şi schiturile din Moldova au cunoscut o înflorire duhovnicească.

Mitropolitul Anastasie Crimca a fost ctitorul primului spital public din Moldova (1619), la Suceava, și primul autoportretist din arta creștină românească.

În zona Străzii Petru Rareș din Suceava s-au găsit fundațiile bolniței în anii 1980. Misionarul catolic Pietro Diodato Bakšić afirma în 1641 că spitalul încă exista pe acel loc și că era vorba de un spital în toată legea, nu o simplă bolniță.

Una din principalele surse de finanțare ale spitalului era Mănăstirea Dragormirna, tot ctitorie a Mitropolitului Anastasie Crimca.

Pe manuscrisele păstrate în muzeul de la Dragomirna poate fi admirat autoportretul său, reprezentant la rugăciune, în veșminte de arhiereu, în genunchi și în fața sfinților ierarhi liturghisitori.