Sesam deschide cartea: Marele acoperiș, poezii pentru copii

Poezia este la radio, poezie scrisă cu inteligență și umor de Carmen Tiderle.Fișa de post ne spune așa: este din Giurgiu, în clasa a 12-a a scris o carte de poezii numită Credeți-mă că sufletul doare. A făcut facultatea de limbi străine specializarea spaniolă franceză la București. Apoi a lucrat în publicitate mult timp, dar a și scris poezie poate și mai mult timp. Uneori Carmen Tiderle se intreabă de ce face asta, adică de ce scrie poezie, și tot ea răspunde, probabil scrie poezie ca idee, dar noi ne dorim sa nu se oprească din acea idee, oricare ar fi ea.

Literatura românească de astăzi, este văduvită de poezia contemporană pentru copii. Avem poeziile și fabulele copilăriei, desigur valoroase, le avem pe nina cassian, pe ana blandiana cu poezii atât de inteligente și de jucăușe că-ți vine să nu stai pe tușă și să mai vrei să citești poezii ca mai apoi să le reții.

În multe țări poezia contemporană pentru copii este la mare rang, este o cultură a poeziei, iar poeții sînt invitați la lansări și evenimente cu duiumul.

Carmen Tiderle colaborează cu învățători și profesori și este invitată în școli, unde face ateliere de creatie și de stand up poetry.
Da, poezia sa este diferita de ce s-a mai citit pana acum.
Versurile ni se arată ca un curcubeu de năzbâtii lingvistice, care par nonsensuri, care au sau n-au o noimă, dar cum și noima are un rost, atunci chiar n-are niciun rost declarația de mai sus.

Cartea de astăzi, Marele acoperiș, are un public de pe o plajă imensă: de la 6 la hohoho o grămadă de ani. De preferat este ca această carte să fie citită împreună cu părinți, sau mătuși sau verișori mai mari sau învățători, și vom vedea cum cei mici încep să guste din poezie mai ceva ca din cofetărie. Pentru că versurile lui Carmen Tiderle aduc râs și bună dispoziție, aduc curiozitate și muzicalitate.

Poeziile sînt însoțite de ilustrațiile lui Vali Petridean, un ilustru ilustrator și muzician în trupa Trip Manilla. Și desigur că nici desenele sale nu sînt mai prejos, completează cu umor versurile lui Carmen Tiderle.

Poeta crede ca că nu ar trebui să existe niciun cuvânt tabu pentru copii.

Și de aceea folosește cuvinte și expresii pe care alți scriitori nu le-ar folosi, și nici părinții nu sînt toți incântați, afirmând ca ai lor copii nu vor citi așa ceva, pentru că unele cuvinte sînt ireverențioase, nepotrivite pentru copiii și părinții mai aleși.
Dar tocmai asta face poeta, nu-i subestimează pe copii, și nu se ferește de cuvintele mai necuviincioase doar fiindcă scrie pentru copii.

Uneori ne mai trimite și la dictionare fiindcă versurile ei conțin cuvinte sau nume de care habar n-avem, oricat de culți ne-am crede.

Are multe referințe din literatură, filozofie, artă și istorie. Scrie despre maimushakespeare, adică despre o maimuțică care vrea să scrie celebra piesă Hamlet, scrie despre cum am putea afla secretul vieții chiar de la un țânțar, dacă nu l-am face una cu pereții, scrie despre celebra cutie a Pandorei, și despre meditația unui fluturaș la efectul produs de el însuși.

În poezia Poveștile lui tata, balaurii sînt buni, Făt frumos este urât, uriașii sînt mici, copiii se hrănesc cu căpcăuni, și uite așa tati mai șăgalnic spune povești cu întâmplări care sînt pe dos, dar cu farmec.

Marele acoperiș este o bucurie de carte, și după ce o citești, mai mai că-ți vine să o zbugești pe alei murmurând versuri.

Cartea nu vrea să fie moralizatoare, dar cumva ieșim mai deștepți după ce citim versurile poetei, oricât de mici sau de mari am fi. Și să nu uităm, toate cărțile scrise de Carmen Tiderle sînt de citit, parcă 9 la număr, în care poeziile ne așteaptă să le descoperim neprevăzutul hazliu.

Articol editat de Bianca Câmpeanu – Radio Cluj