Pr. Vasile Gafton, Octavian Lecca, Cu Fericirea ,,la purtător” Dialog între generații, Editura Andreiana, Sibiu, 2024

Volumul, Cu Fericirea ,,la purtător” Dialog între generații, este un dialog captivant între generații, cu tematici dintre cele mai diverse și care se bucură de binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

Prefața volumului, realizată de părintele protopop, Gafton Vasile este un îndemn spre reflexie și introspecție asupra temelor lansate de scriitorul, Octavian Lecca, În căutarea fericirii. Îndrumar pentru Omul Gândirii Vestice. Printre temele investigate de autor se disting fericirea, gândirea, drepturile omului, subiecte care sunt abordate prin raportarea la traseul său existențial.

Din perspectivă educativă, menționează părintele Gafton, volumul ne solicită identificarea resorturilor interioare pentru a aplica în realitatea obiectivă a fiecăruia dintre noi bogăția informațiilor transmise de autor, urmând ca la rândul nostru să colportăm cunoștințele acumulate mai departe.

Sub impactul prezentării volumului, În căutarea fericirii. Îndrumar pentru Omul Gândirii Vestice, elevii claselor a XI-a și a XII-a de la Liceul Teoretic ,,Gheorghe Lazăr” Avrig au adresat domnului Octavian Lecca mai multe întrebări, iar dialogul dintre generații și textele domnului protopop au fost premisele care au condus la apariția cărții Cu Fericirea ,,la purtător” Dialog între generații.

Cu inocența caracteristică vârstei, elevii de liceu și-au finalizat întrebările privind fericirea și le-au adresat profesorului și inginerului Octavian Lecca. Distinsul autor a subliniat că fericirea se referă la a ști cine suntem și cum vedem lumea, fericirea familială în transcendental, apoi fericirea integrării în social. Fericirea fiind foarte complexă, limitarea acesteia doar la dragoste, afirmă autorul, poate funcționa numai dacă am fi singuri pe o insulă.

Neliniștile, gândurile negative, adevărate obstacole în calea fericirii au fost alte subiecte lansate autorului de către elevi. În viziunea sa, aceste stări de spirit sunt indicii de alarmă de care trebuie să se țină seama. Un vis urât decodifică ideea că inconștientul nu a găsit soluția adecvată și faptul se traduce la nivel comportamental printr-un puseu de panică. Visul se reia până când se găsește o soluție și omul se trezește odihnit, chiar dacă la nivelul conștientului nu mai reții nimic[1].

Spre finalul dialogului, Octavian Lecca susține că fericirea poate fi descoperită și la vârstă de 63 de ani, cel mai bun argument fiind chiar exemplul personal. Fericirea sa este rezultatul căutării acesteia timp de 15 ani, când a avut cea mai sănătoasă perioadă din viață.

Volumul este continuat cu articolul părintelui, Vasile Gafton intitulat în mod sugestiv, Pentru Cultura Responsabilității care dă naștere unei Culturi a Fericirii. Inedit și interesant prin conexiunea celor doi termeni majori, responsabilitate și fericire, articolul este un argument pentru implicarea sa în problemele comunității. Abordarea este completată în mod benefic prin inserarea lucrării dr. Gabor Maté care considera cultura ca fiind toxică întrucât induce renunțarea la orice dorință și să trăiești cu desăvârșire liber. Dar libertatea aduce cu sine responsabilitate. Pentru a fi și mai convingător, îl citează pe Sigmund Freud ce susține că majoritatea oamenilor nu aspiră la libertate, deoarece aceasta incumbă asumarea libertății. În concluzia articolului, domnul protopop relevă că dorința de fericire nu va dispărea niciodată, deoarece fericirea este cea care ne adună și are un caracter de comuniune.

Un reper important al cărții îl reprezintă studiul domnului protopop ce se referă la conceptul de fericire în viziunea lui Dimitrie Cantemir, a Sfântului Andrei Șaguna și a lui Gheorghe Lazăr. Fericirea la ilustrul domnitor moldovean reiese din colecția de „Sentenții” întâlnite în Istoria Ieroglifică, redactată la Constantinopol în 1705. Considerată a avea cea mai mare importanță artistică prin originalitatea și maturitatea lui Dimitrie Cantemir, opera cuprinde informații despre istoria Moldovei și a Țării Românești între anii 1703-1705[2].

Revenind la subiectul discuției, Vasile Gafton menționează că domnitorul moldovean vede fericirea abia după încheierea funcției publice, din cauza stresului și a responsabilității ce incumbă demnitatea publică. Lecturând „Sentențiile” lui Dimitrie Cantemir, părintele protopop susține că fericirea are un caracter comunitar, colectiv.

Utilizând o bibliografie academică, precum Thomas Hobbes, André Comte – Sponville, Jean Delumeau, Arlette Forge, Fericitul Augustin, părintele Vasile Gafton interferează în mod armonios istoria cu psihanaliza, filosofia, dorind să reliefeze resorturile intime ale puterii și ulterior să le raporteze la opera lui Dimitrie Cantemir. Concluzia este că în orice situație, fericirea este adusă doar de adevăr, care nu periclitează realitatea fericirii.

O incursiune la fel de reușită pentru reflectarea fericirii în activitatea lui Andrei Șaguna denotă disponibilitatea autorului în favoarea unui demers științific de mare anvergură. Astfel, încă din start părintele protopop afirmă că ierarhul bisericii ortodoxe, Andrei Șaguna a înțeles fericirea ca jertfă proprie pentru binele celorlalți. În momentul tensionat al anului revoluționar 1848-1849, fericirea în percepția sa semnifică instaurarea unui climat de pace și păstrarea ordinii publice. Mai mult, în pastoralele sale, Andrei Șaguna îndeamnă la respectarea celorlalte națiuni ce conviețuiesc în Transilvania, căci doar în asemenea stare de spirit Dumnezeu va aduce rezolvare problemelor colective românești.

Ultima secțiune a lucrării preotului Vasile Gafton și a scriitorului Octavian Lecca se referă la percepția fericirii în opera lui Gheorghe Lazăr. În finalul volumului, domnul protopop, pornind de la religiozitatea intelectualului născut în Avrig, conchide că în ciuda vicisitudinilor scurtei sale existențe terestre, Gheorghe Lazăr nu putea fi decât fericit prin opera sa teologică și rezultatele învățăceilor săi. Devotat intereselor Bisericii și ale neamului său, conștient de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Gheorghe Lazăr și-a trăit viața în fericire[3].

Cu eleganța și exemplarul efort științific ce îi caracterizează, părintele protopop, Vasile Gafton și profesorul și scriitorul Octavian Lecca au marele merit de a realiza o introspecție asupra fericirii la nivelul sensibilității tinerei generații și de a reactualiza imaginea fericirii în viziunea unor ilustre personalități culturale românești.

Prof. Din Petre

[1] Pr. Vasile Gafton, Octavian Lecca, Cu Fericirea ,,la purtător” Dialog între generații, Editura Andreiana, Sibiu, 2024, pp. 23-24.

[2] Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. I ( De la origini până la 1900), Editura Minerva, București, 1971, p. 53.

[3] Pr. Vasile Gafton, Octavian Lecca, Cu Fericirea ,,la purtător” Dialog între generații, Editura Andreiana, Sibiu, 2024, pp. 75-76.