Românii nu mai cred în sacrificii pentru un ”viitor luminos” propus de Ilie Bolojan

Așa cum am anticipat de când a venit la Guvern premierul orădean Ilie Bolojan, el va arunca România în recesiune și sărăcie. Nu se poate conduce o țară ca un contabil ineficient de CAP, tăind de la săraci pentru a trăi bine bogații privilegiați și „specialii” sistemului tehno-fanariot, care tot amână reformele prin CCR. Nu putem construi o economie performantă atunci când marea masă a românilor este menținută în sărăcie prin taxe, impozite și reduceri de venituri, pentru ca statul să se poată împrumuta pe piețele internaționale cu dobânzi mari ca să întrețină casta subțire de corupți din fruntea statului, clientela partidelor abonate la banii românilor de la AEP, securiștii și magistrații, pensile speciale și cumulul. Ceea ce a făcut Bolojan a fost doar o acțiune de „tip Ciomu”: tăieri fără cap, care suprimă toată vâna economică a celor foarte săraci ca să o ducă bine politrucii, „specialii” și securiștii. Această politică medieval de a lua de la săraci și a da unei clientele subțiri de partid și de stat nu putea duce decât la falimentul României. Așa că pentru mine anunțul lui Ilie Bolojan pe Facebook, că România a intrat oficial în recesiune tehnică vineri, 13 februarie 2026, nu este nicio surpriză. Ipocrizia premierului, lipsa empatiei si a unei viziuni economice reale continuă; el se crede singurul salvator al țării, la fel ca Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989.

Premierul Ilie Bolojan explică pe rețeaua socială că recesiunea tehnică este temporară și face parte din costul tranziției către un model economic mai solid, bazat pe investiții, productivitate, export și disciplină bugetară, în locul modelului anterior axat pe deficit și consum. Anul 2024 a fost atipic: un stimul fiscal puternic (deficit bugetar de aproape 8–9% din PIB și deficit extern de 8,2% din PIB) care nu sa tradus în creștere economică semnificativă — INS a înregistrat chiar recesiune tehnică în primele două trimestre ale acelui an. Multe cheltuieli din 2024 au mers către consum curent, cheltuieli rigide și sprijin social, alimentând importurile și fiind parțial erodate de inflație; pe scurt, „am cheltuit mult, dar am crescut puțin”. Problema, însă, a fost modul în care s-au folosit banii, nu lipsa lor; consolidarea fiscală nu e un scop în sine, ci o condiție pentru stabilitate, credibilitate și dezvoltare sustenabilă. Tranziția implică temporar o contracție, consideră un cost necesar pentru a construi o economie mai stabilă și mai puternică pe termen lung — nu o criză, ci o corecție necesară. Aceste „bla bla uri” le-am mai auzit de la Nicolae Ceaușescu în anii ’80, când ne spunea că trebuie să strângem cureaua pentru un viitor luminos în communism sine die; la Ion Iliescu, care, după violențele minerilor, ne promitea că „liniștea” ne va aduce prosperitate; și la alții care ne-au cerut sacrificii, dar clica de spoliatori nomenclaturiști și aparatul de represiune a trăit tot bine, în dauna celor mulți. Nu am uitat cum a trebuit să strângem cureaua în vremea hiperinflației din 1997, când premierul Ciorbea ne promitea și momea cu „luminița de capătul tunelului”. Nici azi nu am văzut-o, dar clica care a jefuit țara a trăit bine; noi, restul majoritar al românilor, am rămas doar cu sacrificiile. Ni s a promis că, odată intrat în NATO și UE, va curge ”lapte și miere” și vom trăi ca în Vest. Au trecut aproape 20 de ani de la 2007 și ne-am pomenit tot mai săraci, cu tăieri de venituri doar pentru cei mulți și nevoiași. Ilie Bolojan, ca activist de partid, le cere românilor să se sacrifice din nou pentru un „viitor luminos” mincinos, promovat de casta politică coruptă care conduce de fapt din 1947 prin lovitura de stat din 1989 încoace, fără schimbare reală. Sacrificiile trebuie să le facă mereu românul simplu, împovărat de taxe, impozite și tăieri, ca să se bucure nouă nomenclatură — vopsită azi în albastru, nu în roșu.

Pentru prima dată, numeroși români nu mai cred minciunile puterii și ale sistemului. Nu mai cred ce spune Ilie Bolojan, la fel cum nu l-am mai crezut pe Ciorbea în 1997 sau pe Băsescu în 2009, când ne cereau sacrificii pentru un viitor luminos de tip comunist. Românii nu mai cred promisiunile false ale sistemului, care oricât ar amâna, se apropie de punctul de epuizare: ca la 1907, iar capacitatea poporului de a plăti dobânzile mari la creditele externe scade, în vreme ce politicienii, securiștii, pensionarii „speciali”, magistrații și cei cu pensii rămân privilegiați. Viața românilor trece prin lipsuri și tăieri, iar azi nu mai cred în „viitorul luminos” propus de politicienii înfipți în opulența banilor de la AEP și în bugetele generoase ale structurilor secrete care au crescut din 1989 încoace. De 35 de ani omul simplu se tot sacrifice, dar clica de corupți privilegiați când vor plăti nota de plată la bugetul țării. România are nevoie de altă clasă politică și, desigur, de un nou guvern care să lupte cu empatie pentru democrație, industrializare, creștere economică și demnitate. Iliescu, Ciorbea, Băsescu, Iohannis au tăiat din anii noștri cerând să ne sacrificăm majoritatea românilor, iar acum vine din nou Bolojan cu aceaași poveste mincinoasă, adică să ne jertfim tot noii poporul, Românii au fost transformați în sclavi și iobagi de actualul sistem, Nu mai cred în promisiunile milionarului Ilie Bolojan despre sacrificii inutile pentru un ”viitor luminos” tot mai improbabil. Românii vor să trăiască în libertate și prosperitate azi, iar cei care ne-au îndatorat să plătească ei cu neamurile lor de sinecuriști factura la bănci și bugetul național.

Ionuț Țene