Dr. Nicolae Căliman, editorialist al „Gazetei Transilvaniei”, lansa un avertisment profetic și actual despre agresiunea kominternistă împotriva corifeilor culturii române, într-un editorial publicat în octombrie 1944: „La urmă de tot va veni Mihail Eminescu”

Dr. Nicolae Căliman, editorialist al „Gazetei Transilvaniei”, lansa un avertisment profetic și actual despre agresiunea kominternistă împotriva corifeilor culturii române, într-un editorial publicat în octombrie 1944: „La urmă de tot va veni Mihail Eminescu”

“Să-l epurăm pe Eminescu” (o anticipare de excepţie a modului de acţiune antiromânesc al Kominternului în România)

„(…) Când se va termina cu scriitorii în viaţă, se vor gândi poate şi la cei morţi. Octavian Goga va trebui scos din rândurile scriitorilor, după criteriile domnilor scriitori. A fost el odată şi în contra morţilor. Dar la urmă s-a cam dat cu ei şi a fost un mare reacţionar şi un mare român. Şi azi să fii mare român este un păcat de neiertat. Trebuie epurat apoi Maiorescu şi alţii.

La urmă de tot va veni Mihail Eminescu. El, după criteriile adoptate, va fi scos fără nicio îndoială din rândurile scriitorilor. Întâi şi-ntâi pentru că limba lui nu se mai potriveşte cu scrisul de azi. Apoi a fost un conservator retrograd şi un român sută la sută. El a spus doar: “Cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii”. Aceasta nu i se poate ierta nici mort. Să i se trântească şi lui o ştampilă de “epurat”. Alţii se vor îngriji poate mai târziu să ardă ceea ce a scris el.

Aşa ne vom scăpa cu uşurinţă de tot balastul românesc pe care l-am putut aduna în necăjitul trecut al nostru şi apoi… vom trăi fericiţi… toţi o apă şi un pământ”.

Nicolae CĂLIMAN a fost membru de frunte al Partidului Naţional din Transilvania, din 1911, vicepreşedinte al acestui partid între 1935 şi 1944 şi preşedinte al Societăţii Astra-Despărţământul Braşov (1926-1945). La 1 aprilie 1945 a fost închis în lagărul de la Caracal şi eliberat în luna iunie a aceluiaşi an. În iulie 1947 este reţinut la Ministerul de Interne din Bucureşti, apoi este aruncat în închisorile Văcăreşti şi Piteşti. A fost pus în liberate în noiembrie 1947, arestat din nou în august 1952, deţinut la Canalul Dunărea-Marea Neagră (Poarta Albă). A fost eliberat la 27 aprilie 1953.
A fost preşedintele Societăţii Astra, despărţământul Braşov (1926-1945). În această perioadă au fost înfiinţate Biblioteca Astra (ulterior transformată în Biblioteca Judeţeană), Teatrul de Amatori, cu sală proprie, viitorul Teatru de Stat, actualul Teatru Dramatic, un Conservator, sub conducerea lui Tiberiu Brediceanu, ulterior Şcoala de Muzică, o tipografie, şcoli ţărăneşti pentru bărbaţi şi femei.
S-a căsătorit în 1926 cu Valeria Căliman (1901-1992), profesor, editorialist, fiica marelui ziarist şi patriot ardelean Valeriu Branişte, profesoară de limba şi literatura română la Liceul Principesa Elena, care a cunoscut de asemenea persecuţiile comuniste.

(Informaţiile biografice au fost furnizate domnului Octav Bjoza de fiica lui Nicolae Căliman, doamna Sânziana Căliman Migia, și au fost publicate în lucrarea “Victime și călăi”, apărută la Editura Transilvania Expres, Brașov, 2008)

Florin Palas