Libertate – demnitate și anticipate

Când văd zilnic, la tot pasul, mizerie, mojicie, bagabonțeală, dezumanizare și grobianism politico-securist, nu mai știu de unde să încep, căci de terminat este precum la Viagra… nu se mai termină, frate. Este fără număr și fără rușine! Să mă ierte cei mai pudici, dar când aud de acest USR, flancat de cei doi cioclii pro-europeni — PNL și PSD… mai Jeane, efectiv îmi moare la intrare! Mi se taie pofta, precum maioneza… pofta de politică, nu altceva. USR-ul ăsta e cuplat la Servicii… la SSistem, precum USB-ul la calculator. Este… cum ar tasta pseudo-intelectualul USR-ist, cu capul gol și inima pustie — the same!

Ce nu înțeleg ăștia de la USR și „creatorii” lor… vor sau nu vor, din când în când trebuie schimbată garnitura! Da, garnitura — la robinetul de la bucătărie, la duș, la boiler sau… cea politică! Curând, precum la finalul anilor ’80, cineva va chema instalatorul de serviciu sau de servicii, care va instala o nouă garnitură! Probabil, așa cum se obișnuiește, pentru următorii 30–40 de ani. Și acum, ca și în 1948 sau 1989 sau de ce nu… chiar 2024 — garnitura se va schimba cu voia sau fără voia poporului. De fapt, mai corect spus… a populației. O populație care va plăti, ca de obicei, „factura” noii garnituri. Și cum noi suntem vulnerabili politic și economic în fața inamicilor, care azi cică ne sunt prieteni și aliați, cel mai probabil va trebui să importăm o „garnitură” nouă, evident din străinătate. Atenție la neatenție — din străinătate, nu musai din Occident sau din „Occidentul colectiv”… ăștia s-au cam ars la „garniturile” lor, precum „Colectivul” nostru de tristă amintire… Serviciile știu cel mai bine! Și atunci ce ne facem? Încercăm una made in China, made in Russia — că sunt mai rezistente la presiunea istoriei?! Sau poate îngăduie Dumnezeu să găsim una autohtonă… cum spune și cântecul țiganului — made in Romania! Chiar dacă „instalatorul” va fi străin, măcar „garnitura” să fie românească! Căci, cum spune și versul — tot ce-i românesc nu piere!

Din păcate, situația grea și dificilă în care se află azi România convine de minune celor ce jefuiesc țara. Sfera de influență occidentală și americană a adus și a implementat, printre altele, sărăcie și mizerie economică, politică, socială, educațională și morală. S-a creat deja o situație extrem de tensionată și explozivă… lipsurile, sărăcia, nesiguranța zilei de mâine — sunt argumente solide că urmează să vină ceva! SUA și Rusia s-au înțeles deja, că doar ele două vor decide pe viitor cu privire la problemele și organizarea viitoare ale Europei. De aceea noi trebuie să fim pregătiți… corespunzător, cum spunea regretatul Dem Rădulescu. Și pentru asta avem nevoie de un regim politic românesc construit pe pilonii patriotismului, naționalismului și suveranismului! Ne-am săturat de sorosisme… globalisme… progresisme și tot felul de neomarxisme frumos împachetate și servite nouă, precum prostituata pe post de față mare! Vorba aia — azi mare, mai e doar Marea! De ce avem azi nevoie de suveranitate în România? Voi veni cu câteva argumente de bun simț — în primul rând, avem nevoie de suveranitate ca să ne protejăm interesele noastre, ale românilor! Adică — să ne valorificăm resursele naturale în folosul nostru, nu al companiilor străine; să oprim jaful băncilor, al multinaționalelor și corporațiilor străine; să ne reindustrializăm țara; să ne protejăm țara de invazia emigranților, a tot felul de primitivi din statele înapoiate ale lumii; să ne protejăm de promovarea politicilor europene progresiste — cu precădere cele ale devianțelor sexuale, ale căsătoriilor între persoane de același sex, ale înfierii copiilor de homo‑popo‑gay; să ne apărăm de promovarea forțată a discriminării pozitive; să avem un sistem bancar și al serviciilor secrete aflate în slujba României, nu a străinilor; să anulăm absolut toate privatizările făcute prin încălcarea legii; să ne recâștigăm terenurile agricole de la arendașii străini… și multe altele. Și toate aceste obiective sau programe politice le-am auzit doar la un singur om politic din România… de fapt azi singurul om cu adevărat politic. Acesta fiind președintele ales al României — Călin Georgescu!

Despre Călin Georgescu, azi în sondaje nu se poate apropia nimeni! Este, precum în Turul Ciclist al Franței… posesoriul, de departe și de drept, al tricoului galben. Azi este mare nevoie să fim cu toții în galben… toți pentru România! Călin este, dintre toți așa‑zișii lideri politici, singurul „verde” la minte… la trup… la inimă! Paralel, SSistemul mafiot, vândut și corupt, și-a creat variantele sale… două catastrofe naționale! Nicu Psihicu — nebunul de pe tabla politică — și Ilie Bolojan Saracie — Frankenstein‑ul României globalist neomarxiste! Nicu și Ilie — amândoi două experimente pro-europene… după chipul și asemănarea liderilor de la Bruxelles — Paris — Berlin. Dacă Nicu Psihicu este doar ”cretin”, Bolojan este însă ”dracul gol”! ? Coșmarul pe lângă el este comedie! Ca să nu mai vorbesc de diplomație… un veritabil monument al mediocrității! Un comportament și un handicap sever al pseudo-președintelui — cu ghiozdanul în spate și concubina după el. Cu un prim‑ministru corigent la limbi străine! O diplomație care și-a făcut o obsesie cu privire la jignirea repetată a președintelui Putin și a Rusiei, implicit. Trăși cu cheia de occidentali, care ne împing la război împotriva Rusiei, autoritățile, politicienii și diplomații români provoacă, în nebunia lor colectivă, Rusia… cu tot felul de atitudini și declarații idioate! Ultima „ispravă” este a fostului meu profesor de la Facultatea de Științe Politice din Cluj, veșnicul reales mai ceva ca la Congres — primar al Clujului. Domnule cumsecade — implicarea politicului ca factor decizional în sport este o caracteristică a regimurilor autoritare… totalitare!? Se aude și la Cluj… sau este muzica demonică de la Untold prea tare?! Sau v-a dispărut și ultima brumă de înțelepciune, la schimb cu „inteligența” artificială?! Vorba lui Ilie Moromete — de vină după facultăți! Ești absolut, domn profesor… ca votka!

Vreau să închei amintind de Sfinții Închisorilor… de Războiul Nevăzut! Avem sprijin și model în învățăturile martirilor, ale mucenicilor și mărturisitorilor din pușcăriile bolșevice, majoritatea ieșind mai credincioși decât au intrat! Prin credință, bineînțeles! „Mă pot ucide, dar nu‑mi pot face niciun rău!” Dacă nu ți‑ai pierdut pe Dumnezeu, nu ai pierdut nimic! Acestea nu sunt cuvinte ale unor filozofi de la Humanitas sau ale unor politicieni bine hrăniți, precum cei din „Ferma animalelor”… Sunt cuvintele unor oameni care au trăit zeci de ani în iad și au făcut guri de Rai!!!

Cristian Ardelean