Ilie Bolojan — premierul demis — rămâne SAFE în funcție până în 2028. Rheinmetall și-au dorit partidele politice!

Moțiunea de cenzură împotriva cabinetului Ilie Bolojan a trecut, însă demiterea nu a dus la înlăturarea imediată a premierului. AUR a refuzat, după aventura cu Eugen Tomac, să voteze guvernul Veștea, care ar fi scos pe Ilie Bolojan și USR-ul de la guvern și de la butoanele puterii sau orgiile financiare. S-a preferat să se voteze în favoarea globalismului nivelator sau a ”soroșismului ideologic”, pentru un ipotetic mai bine prin alegerile viitoare. Astfel, Ilie Bolojan rămâne premier în funcție sine die, pentru că partidele care l-au demis prin moțiune de cenzură, cu cele mai multe voturi din istorie, nu sunt în stare — sau nu vor, sau nu pot — să hotărască instalarea unui alt guvern legitim la Palatul Victoria.

Conform Constituției și opiniilor exprimate public de fostul președinte al Curții Constituționale Augustin Zegrean, guvernul a cărui învestitură a încetat rămâne în exercițiu „numai pentru actele necesare administrării treburilor publice” până la depunerea jurământului unui nou executiv — iar această perioadă poate dura până când se găsește o majoritate care să voteze un nou guvern. În aceste condiții, europarlamentarul liberal Daniel Buda a ironizat situația în presa locală: „Bolojan poate rămâne premier până în 2028”. Deși nu sunt fan Daniel Buda, trebuie să recunosc că a analizat corect demiterea prin moțiune a guvernului ca un prilej de critică la adresa PSD, susținând că social-democrații au încercat să-l elimine pe Bolojan, dar, prin mecanismele constituționale, l-au lăsat efectiv în continuare la Palatul Victoria. „Apeși pe buton ca să scoți omul din Palatul Victoria și descoperi că i-ai prelungit contractul de chirie”. Astfel, interimatul funcționează până la învestirea unui nou guvern, iar pentru aceasta e necesară o majoritate pe care PSD nu o are — sau nu o poate construi. PSD, în dorința de a demonstra că este indispensabil, a blocat un nou guvern, dar a dovedit, paradoxal, și că poate fi ocolit prin interpretarea constituțională a situației. Grindeanu susține de fapt un executiv interimar care „administrează rece, sec, contabil”, fără distribuiri politice sau promisiuni electorale — exact ceea ce PSD ar fi dorit să evite.

Augustin Zegrean a explicat că guvernul demis poate rămâne în exercițiu „mult și bine” până la învestirea unui nou cabinet, precizând că nu există condiționarea prin termenul de 45 de zile aplicabil altor situații. Criza rămâne astfel nerezolvată pe termen scurt, dar soluția este politică și depinde de capacitatea partidelor de a negocia o majoritate parlamentară. PSD și AUR, care au susținut moțiunea, au demonstrat că pot demite un guvern, dar nu au putut — sau nu au dorit — să construiască imediat un guvern înlocuitor. În absența unei majorități alternative, guvernul demis va continua să administreze în regim de interimat, ceea ce poate însemna o perioadă extinsă de stabilitate operațională, dar și blocaje în inițiative legislative sau reforme politice. Bolojan demis rămâne la putere și controlează finanțele și economia pentru că partidele nu se pot înțelege sau nu vor să se înțeleagă. Interesele de partid sau grup sunt mai importante decât interesul țării. Neînțelegerile par un joc de teatru pentru a-l ține la putere pe Bolojan.  De ce?

Moțiunea de cenzură a scos în evidență un paradox constituțional și politic specific democrației ”originale” românești de tip Ion Iliescu. Deși Bolojan a fost demis, mecanismele constituționale permit guvernului să rămână la conducere până la investirea unui succesor, iar lipsa unei majorități alternative face plauzibilă, cel puțin teoretic, continuarea interimatului pentru o perioadă îndelungată, chiar până în 2028. După ce s-au anulat alegerile prezidențiale în decembrie 2024, iată că recent asistăm atât la anularea indirectă a voinței parlamentului cât și a existenței unui guvern legitim la Palatul Victoria. Suntem într-un blocaj constituțional și politic, cu un război la graniță. Poate asta s-a vrut, un haos organizat pentru a se controla geopolitic România în interesul unor puteri străine.

În concluzie, pot spune că partidele politice asta și-au dorit – guvernul Ilie Bolojan, reprezentant al „partidei germane”, vector al globalismului și apărător al intereselor Berlinului, care a făcut din Bruxelles doar un cartier german, să rămână la putere ca să îndatoreze și mai mult țara și să vândă companiile de stat? Asta a fost se pare ”ordinul pe unitate” al ”balaurului cu cele șapte capete”: partidele, care răspund la comenzile centrului. Restul sunt vorbe și doar propagandă ce nu ține de foame: „noi nu trădăm”, suntem „demni”, dar lăsăm guvernul ”userist” demis Ilie Bolojan să conducă cu mână forte până în 2028 ca să distrugă și îndatoreze țara până la o posibilă dezmembrare, ca în 1940? De fapt avem de-a face cu o criză politico-geopolitică care a creat criza politica internă. Menținerea lui Ilie Bolojan la guvern scoate în evidență clar că banii pentru SAFE și interesele Rheinmetall par că sunt primordiale pentru partidele politice, iar servicile secrete românești sunt inexistente sau subordonate altor interese externe. Cineva vrea distrugerea României, iar liderii partidelor politice, cuprinși de „sfânta demnitate” pentru a nu se înțelege politic, execută ”ordinul de comandă” până la distrugerea și dispariția României în fieful noului protectorat german, în noua distopie berlinezo-bruxelleză a Mitteleuropa, fără SUA, dar cu Rusia tot mai aproape.

Ionuț Țene