Un sfat  pentru nepotul meu

Nicicând măcar cu gândul, să n-ai a mi te teme,

C-aici, sub scoarța humii nu ai destule  SEMNE,

Că moșii tăi, strămoșii, pe-aici au VIEȚUIT,

În bună RÂNDUIALĂ, în rău și-n fericit,

Tot apărându-și VATRA, ISTORIA și NEAMUL

Și LIMBA ce-a BĂTRÂNĂ, ce-nfiorat-a GRAIUL.

 

Sub pașii tăi sunt VEACURI, MILENII numărate,

Că ei îmi împănat-au VECIA cu de toate,

Că-n LEGILE -FRUMOASE trăit-au sub ceresct

CLIPITE de veciei de cei din pământesc,

Cu FAPTE mari, frumoase, cu grelele PĂCATE,

Cu NOPȚLE-n visare, cu ZILE-nfierbântate.

 

Sub humă nu-s doar CIOBURI și URME de trăire,

Ci-atâtea vii ISTORII trecute-n veșnicire,

La următori le fie drept PILDE ’nălțătoare

De cum se viețuiește, pe-aicea, pe sub soare,

Când în adâncuri Domnul ți-a pus la BOGĂȚIE,

Grămezi de AUR, SARE și LANURI sus pe glie.

 

PĂZEȘTE-le cu grijă, că e avut de vază,

Le ține sub obrocuri, COMORI sub bună pază,

Ca sfâna LIBERTATE, ca LIMBA cea străbună,

Ca  DRAGUL cel de țară, sub soare și sub lună,

VIRTUȚI sunt toate astea, ce le înveți din viață,

În suferiți, durere, cu mintea ta isteață.

 

Așa că dragNEPOATE, îmi ține veșnic minte,

Ce fapte îmi FĂCURĂ părinții tăi ’nainte,

Și moșii și strămoșii ce-au SÂNGERAT pe glie,

Ca-n vremea ce-o să vină, la toți BINE ne fie,

Iar tu, urmașul lor în viață, cu RĂDĂCINI de dac,

Le fii la toți EXEMPLU, la ăst NEMERNIC veac.

 

 

6.07.2026

Mircea Dorin Istrate