Un destin sub pecetea tiparului

Pentru jurnalistul clujean Radu Vida, activitatea în presa scrisă nu a fost o simplă profesie de tranziție, ci laboratorul fundamental în care și-a șlefuit uneltele de prozator și poet. De la debutul său precoce în paginile cotidianului Făclia, parcurgând decenii de muncă redacțională intensă până la poziția de redactor-șef, Radu Vida și-a asumat un destin literar aflat sub semnul cernelii proaspete.

Format în școala unei cetăți universitare și culturale efervescente, Vida folosește jurnalismul nu ca pe un exercițiu cinic de consemnare, ci ca pe o metodă de conectare la alteritate, lucru vizibil în empatia profundă care îi animă personajele din romane și eurile lirice din poezie. 

 În interviurile sale, autorul mărturisea un adevăr adesea ocolit de literați: talentul este steril fără disciplină, iar munca nenormată dintr-o redacție te învață respectul sacru față de cuvânt. Această asceză a textului zilnic se resimte direct în arhitectura prozei sale, de la romanele Ne vedem la Pelișor sau Iubirile vikingilor, până la monografia istorică dedicată ziarului Făclia. Proza sa nu este una pur factuală, ci o construcție polifonică impregnată de reflexivitate. Spațiile descrise devin decoruri psihologice. Detaliul de atmosferă primează în fața narațiunii brute. Textul narativ asimilează organic uneltele eseistului. Fiecare conflict epic ascunde o interogație de natură morală sau istorică.

În scrierile de călătorie, cum este Preumblare în Occitania, tehnica reportajului cultural de înaltă ținută este evidentă. Spațiile nu sunt simple fantezii, ci realități documentate, decupate cu precizia aparatului de fotografiat și recompuse prin filtrul sensibilității scriitoricești.

Trecerea spre poezie ar putea părea o evadare din real, însă ea reprezintă o esențializare a acestuia. Pentru Radu Vida, poezia funcționează ca o contrapondere la zgomotul fluxului de știri, o decantare metafizică a realităților observate pe teren. Volumul Interludii cu mult albastru, publicat la Editura Napoca Star, reprezintă un moment de maximă maturitate lirică în biografia creatorului clujean. Distins recent cu prestigiosul premiu Cartea de poezie acordat de Liga Scriitorilor din România, volumul se impune în peisajul editorial actual ca un manifest al lirismului reflexiv, o contrapondere estetică la zgomotul și fracturile lumii contemporane. Dacă în proza sa autorul s-a remarcat ca un fin observator al realului, în aceste pagini el devine un cartograf al interiorității, folosind culoarea ca pretext metafizic. Timpul jurnalistului, cel al orelor de închidere a ediției și al urgențelor cotidiene, este înlocuit aici de un timp mitic, încetinit. Clipa devine un prilej de interogație, o fisură prin care autorul privește dincolo de imediat. Nuanța dominantă a volumului, acest „mult albastru”, nu este doar un element decorativ, ci reprezentarea vizuală a distanței critice pe care poetul o ia față de scurgerea ireversibilă a timpului. Este culoarea cerului înalt, a seninătății cucerite prin contemplare senină.

În peisajul literar contemporan, Radu Vida, membru cu vechime al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România oferă exemplul rar al jurnalistului complet, al cărui motor creativ a fost alimentat continuu de realitatea palpabilă a bătăilor de linotip și a rotației rotativei de ziar. Jurnalismul nu i-a confiscat vocația literară, ci i-a structurat-o. Prin această simbioză, proza sa a câștigat în adâncime documentară și ritm, iar poezia sa a dobândit o limpezime clasică, transformând cronica de zi cu zi a lumii în literatură de o discretă, dar certă rezistență în timp.

 Benone Neagoe