Agenții intereselor germano-ruse de pe malul drept al Prutului

Faptul că ambasadorul Germaniei la Chișinău s-a pretat să nege public identitatea românească a Basarabiei a stârnit un veritabil taifun în România de la Est de Prut. Și asta pe bună dreptate. Nu ne spun nouă nici nemții, și nici rușii că moldovenii din RM nu ar fi români și nu ar vorbi limba română, după ce tot ei au dezmembrat România și mențin granița rusească de pe Prut. Evident că Furtună, N. Morari, Tulbure, Tkaciuk și mulți alți agenți ai Rusiei l-au aplaudat la scenă deschisă pe Hubert Knirsch, mulțumindu-i public pentru că le-a recunoscut ”identitatea moldovenească”.

Dar cine se gudură printre picioarele lui Knirsch în dreapta Prutului, spălându-l mai dihai ca la Nufărul? Îi amintesc pe istoricii Dorin Dobrincu și Armand Goșu, care și-au dezvoltat apucătura de a se ocupa mai mult de viitor decât de trecut, ceea ce în sine reprezintă o performanță. Nu e ca și cum dânșii n-ar fi de ani de zile în colaborări cu diverse ONG-uri germane, susținând toate ticăloșiile germano-ruse privitoare la federalizarea RM. Cum s-a întâmplat cu tentativa numită Planul ”Kozak”, când PAS a guvernat cu PSRM, cu voturile lui Voronin și ale PCRM, Maia devenind premiera lui Dodon, totul cu binecuvântarea lui Kozak. La momentul respectiv, serviciile secrete estoniene avertizau într-un raport public că guvernarea PAS-PSRM reprezenta o operațiune de succes a FSB-GRU. Și dacă nici serviciile secrete estoniene nu se pricep la Rusia și ruși, atunci nu se mai pricepe nimeni. Nici măcar istoricii viitoriști Dobrincu și Goșu.

Oare nu mai bine ne spune domnul Goșu de ce au refuzat serviciile secrete de la București să-i dea un certificat ORNISS, când a vrut să fie consilier al unui ministru de Externe? Oare pentru că, dintre toate țările lumii ăsteia, dânsul a ales să învețe istoria la Moscova, de la ruși, ulterior susținând toate paradigmele germano-ruse vizând federalizarea RM și uciderea Unirii legitime? Oare pentru că serviciile secrete de la București se tem că domnul Goșu ar sifona secretele de stat aflate la MAE către zonele germane care l-au plătit regește de-a lungul anilor, via Fundația ”Konrad Adenauer”? Sau că le-ar sifona direct către zonele rusești?

Aflând răspunsurile de interes public la aceste întrebări de interes public, veți înțelege multe dintre poziționările domnului Goșu. Inclusiv, veți afla de ce gâfâie și dă în trap de o zi ca să-l spele pe ambasadorul Germaniei la Chișinău, împotriva tuturor evidențelor privind declarațiile românofobe împroșcate de acesta. Domnul Goșu e la muncă pentru interesele unor străini care îl prețuiesc cu adevărat. Le pregătește un viitor luminos românilor de la Est de Prut.

Goșu și Dobrincu sunt printre ultimii care și-au dat cu părerea despre scandalul declarațiilor românofobe emise de ambasadorul Germaniei la Chișinău, deși subiectul e dezbătut de zile-n șir. Tot ce sperau era să fie îngropat. Cel din urmă mai are și indolența să sugereze că românii indignați de pe malul drept al Prutului ar fi întârziați și defazați, când mai întârziat și mai șablonic ca dânsul nici nu este posibil în privința acestui subiect.

Un alt întârziat pe subiect e Sorin Ioniță, și el vechi propagandist al intereselor germane în România sau oriunde altundeva, al Maiei și al PAS (adică al separatismului moldovenist). Ioniță măcar recunoaște public că ambasadorul Germaniei la Chișinău este omul Rusiei și că a făcut propagandă rusă, adevăruri pe care Dobrincu sau Goșu nu le-ar putea articula ca niște oameni mari (nu mai zic de sectanții și sectantele lor). Același Ioniță îl sacrifică public pe Hubert Knirsch, dar insistă că Germania ar fi ceva imaculat și bun prin excelență, unica problemă fiind convingerile pro-ruse ale ambasadorului ei. Asta deși punctele de vedere exprimate de ambasadorul unui stat NU sunt puncte de vedere personale, ci reprezintă poziția respectivului stat. Agent de influență al Germaniei, Ioniță se face că uită cum susținea el Planul ”Kozak”, împreună cu Berlinul și Moscova înfrățite peste interesele naționale ale României. Și împreună cu domnul Goșu, expert în modul în care văd rușii războaiele napoleoniene (și nu doar).

Răzvan Gheorghe