Sf. Ioan Botezătorul – apărător al familiei și căsătoriei. BOR tace în fața concubinajului la cel mai înalt nivel al statului român

Pe 29 august, Biserica Ortodoxă amintește tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai aspre zile de post. Azi, la biserica mea parohială din cartierul clujean Mărăști, preotul paroh a subliniat, pe lângă celelalte și arhicunoscutele trăsături ale pildei evanghelice, un aspect foarte actual astăzi: Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus, a fost un promotor al familiei tradiționale și al căsătoriei dintre bărbat și femeie. Ioan Botezătorul îl mustrase pe Irod Antipa pentru relația sa nelegitimă cu cumnata sa, Irodiada, și fusese închis, dar nu ucis, deoarece Irod se temea de popularitatea profetului și îl asculta cu interes și chiar cu plăcere, după cum ne spune pericopa evanghelică. La petrecerea de ziua sa, însă, dansul fiicei Irodiadei îl determină pe Irod să promită public îndeplinirea oricărei dorințe. La îndemnul mamei, fiica, Salomeea, cere capul lui Ioan, tăiat pe tipsie, pentru ca mama să poată, prin manipulare și păcat, să controleze întregul regat al lui Irod. Deși tulburat, Irod acceptă nu din convingere, ci pentru a nu-și pierde prestigiul în fața invitaților. Povestea evidențiază cât de periculoase pot deveni nevoia de validare socială și păcatul făcut ca rod al plăcerii. Sfântul Ioan și-a atras mânia, în primul rând, a Irodiadei, care se temea că îi va deschide ochii împăratului Irod cu care trăia în concubinaj, deși era cumnata lui. Ei nu erau căsătoriți, iar criticile aspre ale lui Ioan Botezătorul ar fi putut duce la ruperea acestui parteneriat al plăcerilor dintre împărat și Irodiada. Așadar, amanta împăratului îl dorea mort pe Sfântul Ioan pentru a-și menține puterea în împărăția lui Irod, prin promovarea adulterului și a păcatului. Ioan Botezătorul cerea ca împăratul să trăiască în taina căsătoriei, nu în concubinaj; deci sfântul era un apărător al familiei tradiționale. Atunci când se plămădea Biserica lui Hristos, sfinții le cereau mai-marilor lumii să nu trăiască în concubinaj, în adulter sau, ca astăzi, în parteneriat. Această pericopă evanghelică și predica de azi m-au dus cu gândul la faptul că, în prezent, în fruntea statului român avem un președinte și un premier necăsătoriți, care trăiesc în concubinaj sau în parteneriat, nu căsătoriți legal și religios, iar Biserica tace, complice. Nu se găsește niciun ierarh ortodox, stareț, preot sau călugăr care să rostească cu voce tare că primii oameni cu funcții în statul român nu trăiesc conform preceptelor canonice creștine, căsătoriți, ci în parteneriat cu concubinele lor.

Un Ioan Botezătorul ar spune răspicat că este un păcat ca liderii statului să trăiască în concubinaj, nu în căsătorie. Patriarhul Daniel nu le cere public președintelui și premierului să se căsătorească cu partenerele lor pentru a oferi un exemplu pozitiv și de urmat poporului credincios. Nu poți fi și cu „sufletul în rai”, și cu Mamona, adică nu „poți sluji la doi domni”, cum spune o zicală creștină românească. Mai mult, președintele Nicușor Dan merge cu tovarășa sa de viață la mănăstiri ortodoxe, cum a fost anul trecut la Sâmbăta și anul acesta la Dejani, în pantaloni scurți și cu concubina sa alături, fără ca starețul să-l mustre că nu este căsătorit și, bineînțeles, să-l îndemne să se căsătorească, pentru că, fiind primul om în stat, trebuie să dea un exemplu pozitiv și moral românilor și instituției familiei, într-o țară în care natalitatea scade vertiginos. Ce-i oprește pe ierarhii și preoții BOR să propovăduiască și să apere, asemenea lui Ioan Botezătorul, instituția familiei și taina căsătoriei? BOR este obligată, prin canoanele creștine, să protejeze căsătoria, nu să întoarcă spatele preceptelor creștine doar pentru a nu-i supăra pe primii oameni în stat: președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan. Tocmai această dublă măsură în aplicarea legilor morale și a pericopelor evanghelice — una pentru mulțimea poporului, foarte vocală și restrictivă, conform literei Evangheliei, și una relaxată moral, până la imoralitate, față de puternicii și mai-marii statului, care au „pâinea și cuțitul în mână” la împărțirea banilor de la buget pentru biserici — a dus treptat la îndepărtarea românilor de BOR și la apropierea lor de cultele neoprotestante. Nu întâmplător, BOR a scăzut în sondaje de la 91% încredere din partea românilor în anii ’90 la circa 63% astăzi.

Această ambivalență, acest dublu limbaj — unul pentru cei mulți și săraci, foarte vocal și restrictiv, conform literei Evangheliei, și unul relaxat moral, până la imoralitate, față de puternicii și mai-marii statului, care au „pâinea și cuțitul în mână” la împărțirea banilor de la buget pentru biserici — nu pot fi justificate. Nu poți vinde sufletul Ortodoxiei pentru bani și interese pecuniare. Nu poți să taci în fața încălcării moralei creștine doar pentru că cei păcătoși, care trăiesc în concubinaj, ocupă primele două funcții ca importanță în statul român. Tăcerea BOR are o conotație negativă și chiar imorală în această paradigmă de subordonare față de cele lumești, prin închiderea ochilor la păcatul moral, din punct de vedere creștin, în care trăiesc Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Ce-i oprește pe aceștia să se căsătorească la biserică? Din punct de vedere moral, traiul în concubinaj este un păcat, iar Biserica este obligată prin Lege să le spună celor doi oameni de stat că nu fac bine trăind astfel și plimbându-se cu partenerele lor la mănăstiri, unde sunt puși la masa din față, în timp ce poporul credincios este așezat în fundul curții, ca la inaugurarea Catedralei Naționale. Poporul vede și judecă, dar, mai mult decât atât, clerul ortodox trebuie să se teamă, în această chestiune esențială, de încălcarea pildelor creștine și a canoanelor și, mai ales, de Judecata lui Dumnezeu. În fața Domnului nu există președinte și muncitor, premier și profesor, ci toți suntem egali și răspundem pentru păcatele noastre. Tocmai această relație complice dintre statul român și Biserică a fost una dintre cauzele scăderii încrederii românilor în BOR, potrivit sondajelor. Biserica este mama tuturor și sancționează păcatul indiferent de funcția pe care o ocupă temporar credinciosul în statul român. Mă gândesc la marii voievozi români, de la Ștefan cel Mare la Mihai Viteazul, care, fiind căsătoriți, după fiecare bătălie câștigată țineau post negru până la 40 de zile, ca să le apere Dumnezeu familia, țara și poporul. Toți suntem egali în fața lui Dumnezeu.

Aștept să răsară astăzi un sfânt român precum Ioan Botezătorul, în cadrul BOR, care să spună „stop” acestui parteneriat necreștin la vârful statului român și acestui concubinaj politic dintre Biserică și stat, care dăunează sănătății morale. Biserica trebuie să urmeze preceptele evanghelice și tradiția Sfinților Părinți, nu să facă compromisuri pecuniare. Ne mai mirăm de calamitățile și crizele succesive pe care le trăim ca țară și popor, acum, când păcatul stă la masa puterii statului? Este o consecință metafizică. Nu există „pile” la Dumnezeu. Pentru Domnul, „banul văduvei” este mai valoros la Judecata de Apoi decât milioanele „bogatului nemilostiv”. Avem nevoie ca BOR să se reîntoarcă la smerenie și la Sfinții Părinți, să apere taina sfântă a căsătoriei și a familiei și să pună semnul egalității între toți românii în fața lui Dumnezeu. Acum!

Ionuț Țene