Prof. Raul Volcinschi l-a deconspirat pe Andrei Pleșu ca neocomunist din 1991. Fără procesul comunismului, statul român a falimentat moral-politic!

Raul Volcinschi a fost un intelectual și militant anticomunist de excepție, care a trecut prin arestări, tortură și detenție, continuând să se opună regimului comunist atât înainte, cât și după eliberare. Soarta a făcut să-l cunosc la începutul anilor ’90. Era bine cunoscut în mediile naționaliste și patriotice clujene. A fost un adevărat maestru, care a pregătit generații de tineri intelectuali clujeni pentru lupta împotriva rămășițelor comuniste și sovietice după Revoluția din 1989. Cu timpul, alături de alți tineri clujeni, am devenit un ucenic al său. El m-a învățat să privesc lucrurile dincolo de aparențe și mi-a deschis mintea pentru a înțelege că, după 1990, s-a reinstaurat un neocomunism de origine marxistă, care a dus la neomarxismul și progresismul de astăzi. Datorită profesorului Volcinschi, FSN-ul și partidele provenite din acest front neocomunist, de factură comunistă și securistă de dinainte de 1989, nu m-au mai putut păcăli nici pe mine, nici pe alți tineri. Am fost prima generație clujeană educată în spirit patriotic și creștin de Volcinschi, care am înțeles, în perspectiva duratei lungi a istoriei, că regimul comunist a continuat, în subsidiar, și după 1989, având la butoanele puterii aceeași nomenclatură comunistă și aceleași structuri securiste implementate de bolșevici începând din 1947. Atunci, în 1997, am înțeles că UE nu este altceva decât o formă confederativă care continuă, sub o altă formă, apucăturile instrumentale, marxiste și neocomuniste de control și coerciție ale fostei URSS, sub o elită subțire și coruptă. În loc de roșu, noua elită de aparatcici comuniști a îmbrăcat tricolorul albastru „european”. A fost o lecție de viață, care m-a făcut să înțeleg cum funcționează istoria, cu rădăcini în învățăturile lui Marx și Lenin. De atunci, cu greu am mai putut fi păcălit de aparențele „democratice” ale Bruxellesului, care ridică statui lui Karl Marx la Trier din Germania.

La locuința lui Volcinschi, într-o vilă dintr-un cartier clujean interbelic, am cunoscut o parte a elitei patriotice românești ieșite din închisori, precum Marcel Petrișor, Nicolae Trifoiu, Ionescu-Galben, Liviu Brânzaș, Sebastian Mocanu sau Ticu Dumitrescu. Acolo am învățat ce înseamnă să fii român și creștin, cum să înțelegi istoria și cum să-ți iubești neamul până la capăt, ca Petre Țuțea, să te sacrifici ca Mircea Vulcănescu și să înțelegi creștinismul ca Nicolae Steinhardt. Raul Volcinschi, care s-a născut în 1923, la Cernăuți, ne vorbea tinerilor despre Bucovina de Nord și despre orașul natal cu lacrimi în ochi. Toată viața a luptat pentru revenirea teritoriului istoric românesc la România, pământ răpit astăzi de fosta RSS Ucraineană. Volcinschi era un intellectual de elită. A fost jurist, doctor în științe economice și cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. El a fost implicat active în mișcările studențești anticomuniste din 1956 și a intrat în legătură cu luptătorii din Munții Făgărașului, participând la un plan de înarmare și de eliberare a deținuților politici din închisorile Gherla și Aiud. Complotul a fost descoperit, iar Volcinschi a fost arestat și torturat de Securitate. În timpul detenției la Cluj, a evadat împreună cu Eugen Crișan. Acesta din urmă a fost împușcat, iar Volcinschi a fost recapturat ulterior. A fost singura evadare din sediul Securității în perioada comunistă. Ulterior, a fost închis la Jilava, unde l-a avut coleg de celulă pe filosoful Constantin Noica. Tot acolo s-a întâlnit și cu luptătorul anticomunist Marcel Petrișor, care, după eliberare, a devenit un cunoscut scriitor și activist civic împotriva totalitarismului sovietic. Eliberat în 1964, Volcinschi a rămas permanent supravegheat de Securitate, dosarul său ajungând la peste 100.000 de pagini. În anii ’80, a fost implicat într-un nou complot, de această dată pentru asasinarea lui Nicolae Ceaușescu. Trei tineri care au furat arme pentru acest plan au fost condamnați inițial la moarte, apoi la 25 de ani de muncă silnică. După 1989, Raul Volcinschi a fondat Uniunea Democrat-Creștină, formațiune care a fuzionat ulterior cu PNȚCD, ian anul 1996, Raul Volcinschi a devenit consilier al ministrului țărănist de Interne, Gavril Dejeu. El a obținut eliberarea din închisoare a celor trei care complotaseră împotriva lui Ceaușescu, în condițiile în care fostul președinte al României, Ion Iliescu, refuzase să-i pună în libertate. Raul Volcinschi a devenit și vicepreședinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, însă s-a retras după un conflict cu Constantin Ticu Dumitrescu, cel care i-a reproșat profesorului clujean susținerea pe care Raul Volcinschi o acorda unor foști deținuți politici care proveneau și din Mișcarea Legionară. Profesorul Volcinschi a trecut la cele veșnice pe 9 ianuarie 2011, lăsând un gol în mișcarea patriotică românească. Acest profesor de naționalism nu a mai fost înlocuit și se vede astăzi în pregătirea tinerei generații în spiritul dragostei de neam, țară și Hristos.

Zilele trecute am văzut postat pe pagina monahului Filotheu de la Mănăstirea Petru Vodă un videoclip cu un interviu al lui Raul Volcinschi, oferit la 1 septembrie 1991, imediat după Revoluția din 1989 sau ”lovitura de stat”, în care profesorul clujean punctează genial cauzele crizei morale și politice din România iliescistă. Am urmărit interviul cu sufletul la gură. În 1991, Volcinschi era un vizionar și un profet care a prevăzut criza morală a României, cauzată de structurile politice neocomuniste și de Securitate, care au continuat fără nicio schimbare după 1989, prin preluarea puterii. În interviul în care îl avea alături pe Marcel Petrișor și care a fost oferit unor tineri jurnaliști de la ziarul „România liberă”, se pare că la sediul acestei publicații din București, Volcinschi a arătat clar ce trebuia făcut pentru ca România să nu cadă în marasmul moral în care ne aflăm, din păcate, astăzi. La 1 septembrie 1991, spunea, cu o luciditate premonitorie, de parcă interviul ar fi fost oferit zilele acestea, că România se afla în fața unor mari pericole. Îl critica dur pe intelectualul Andrei Pleșu pentru compromisurile făcute cu regimul ceaușist și pentru faptul că el, ca promotor al concepției soroșismului, îl considera vinovat de comunism pe întregul popor român. Profesorul Volcinschi era împotriva culpabilizării poporului român în privința comunismului. El spunea răspicat că vinovații pentru instaurarea comunismului și a Gulagului sovietic în România sunt persoane individuale, cu nume și prenume, care trebuie să plătească pentru crimele lor, să fie judecate și condamnate. Profesorul clujean considera că ceea ce făcea Andrei Pleșu, prin culpabilizarea întregului popor pentru instaurarea comunismului, încerca să apere și să cauționeze crimele individuale ale torționarilor și securiștilor care au implementat Gulagul: Nicolschi, Goiciu, Vișinescu, Dulgheru sau Crăciun. Volcinschi l-a deconspirat pe proaspătul ales de Soros, intelectualul Pleșu, care, devenit liderul Grupului pentru Dialog Social, pe banii magnatului american, că încerca să acopere crimele individuale ale torționarilor care mai trăiau atunci și puteau fi judecați, prin diluarea vionovăției. De fapt vinovăția colectivă e o manevră sovietică de a exonera vinovații nominal, în stilui vechiului KGB stalinist.

Volcinschi mai spunea în interviu că, fără procesul comunismului și fără judecarea individuală, de către justiție, a celor vinovați, nu se poate face primenirea morală și nu se poate instaura statul de drept. Faptul că Pleșu îi considera pe români, „otova”, vinovați de instaurarea și de crimele comunismului ar fi însemnat, de fapt, că intelectualul dorea să împiedice procesul comunismului și să nu se facă dreptate împotriva celor vinovați de crime. Deci, indirect, intelectualul Andrei Pleșu nu dorea instaurarea unui stat de drept. Fără procesul comunismului nu poate exista democrație și stat de drept în România. Aceasta era viziunea premonitorie a lui Volcinschi. Faptul că atunci nu s-a făcut procesul comunismului și că cei vinovați nu au plătit, deoarece structurile statului de ieri și de azi sunt continuarea partidului comunist și a Securității comuniste, ne explică de ce ne aflăm astăzi în criza morală și politică de la 35 de ani de la declarațiile revelatoare ale profesorului Volcinschi. Marele profesor clujean a mai spus un lucru valabil și astăzi: iertarea este creștinească, însă justiția este omenească, întemeiată pe dreptul roman. Noi îi iertăm creștinește pe criminali, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să-i judecăm, în baza legilor, pentru crimele făcute. Pleșu, prin culpabilizarea generală, ar fi încercat să-i scape, în mod total necreștinesc, pe criminalii din Gulagul comunist de sorginte sovietică, pe torționarii de la Jilava, Aiud, Gherla sau Pitești. Raul Volcinschi dădea exemplul că s-a întâlnit cu torționarii pe stradă, oameni care aveau zeci și sute de crime la activ, și a trecut pe lângă ei uitându-se în altă parte, pentru a nu săvârși păcatul de a-i lovi, și pentru a-i ierta creștinește. Însă statul și justiția trebuiau să-și facă datoria omenească și să-i condamne pentru crimele făcute, lucru total neplăcut pentru viziunea vinovăției colective atribuită lui Pleșu.

De altfel, Volcinschi spunea că el, împreună cu alți deținuți politici și cu AFDPR, a depus o sesizare la Parchetul General pentru judecarea și condamnarea criminalilor torționari din Gulagul comunist, însă procurorii subordonați sistemului neocomunist nu au întreprins nicio măsură. Profesorul ne informa, în septembrie 1991, că, dacă nu se va face procesul comunismului și dacă nu vor fi condamnați și închiși criminalii torționari comuniști, România nu va fi un stat de drept și democratic și se va prăbuși moral, politic și internațional. A fost un profet. Astăzi, criza politică, economică, morală și guvernamentală este rodul faptului că, din 1989, ne conduc aceleași structuri neocomuniste și securistice și pentru că nu s-a făcut procesul comunismului, iar cei vinovați nu au plătit pentru crimele lor. Câtă dreptate a avut profesorul Raul Volcinschi! În România, alegerile prezidențiale, Parlamentul și guvernul ilegitim confirmă că suntem într-o criză profundă, de care se face vinovat moral, încă din 1990, și intelectualul Andrei Pleșu, așa cum spunea profesorul meu de patriotism, Raul Volcinschi.

Ionuț Țene

Foto: Cristina Nichitus Roncea