În vitralii, prin Cugirul liniștit al poetului Vasile Dumitru

Nu știu cum, dar știu când și de ce, întâlnirea cu Vasile Dumitru și Angela Pinca s-a transformat într-o prietenie plină de respect și armonie. În ultimul deceniu, Tabăra ,, De Amicitia”, a devenit polul prieteniei creatorilor de literatură, artă și cultură, din toate colțurile țării dar și pentru cei din diaspora. Așa ne-am cunoscut, la una dintre ediții. Angela și Vasile sunt ,, solari”, emană lumină și bucurie în jurul lor. Scriitorul Dumitru Vasile te încântă cu poezii pline de sensibilitate, fragilitate, cu un registru meditativ, uneori. Versurile sale sunt ca o matrice afectivă, o memorie a anotimpurilor, a locurilor pe care le descrie în cuvinte frumoase și alese.

iubito,

miroase a toamnă,

foșnesc frunze galbene-n palmă,

cocorii se pierd în văzduh,

se-mprăștie spicul de stuf,

a mere-ți miroase obrazul

și iedera-mbracă pervazul

ferestrei la care privesc…

Poezia ,, Toamna ”

Pentru a înțelege opera este bine să cunoaștem autorul. Potrivit… https://dcnewstv.ro/2023/05/31/satul-din-mine-invitat-scriitorul-dumitru-vasile/ <<Scriitorul Vasile Dumitru (Chipirișteanu) s-a născut în anul 1959 în comuna Sudiți, județul İalomița, al nouălea copil într-o familie de unsprezece copii. În prezent locuiește la Cugir, județul Alba. A publicat cinci cărți: “Vremea fierului”, un volum mixt, poezie și proză scurtă, în anul 2019, texte de inspirație istorică, la editura Minela. Lansarea a avut loc la “Capșa de Cugir” (Turist Caffe); “Cugiria”, poezie, aceeași editură, tot 2019, cu lansare tot la “Capșa de Cugir”; “Satul din mine”, proză scurtă, editura Minela, 2020, cu amintiri din vremea copilăriei în bărăganul ialomițean; “Mai jos de nori”, poezie, editura Altip, 2020; multe poezii sunt izvorâte din dorul de “acasă”. – “Fântâni”, poezie, editura Altip, 2022. Unele poezii urcă din aceleași rădăcini sudițene>>. Și tot tehnologia ne ajută să aflăm că Vasile Dumitru este ,, neastâmpărat”, plin de idei, un bun organizator de evenimente culturale dar și de călătorii cultural – spirituale. Se pare că la Cugir, Vasile Dumitru și-a descoperit vocația dar și muza, Angela Pinca, Omul care îl înțelege și-l susține în toate demersurile. De exemplu…https://www.cugirinfo.ro/poetul-dumitru-vasile-organizeaza-frecvent-la-capsa-cugirului-intalniri-intre-creatorii-si-iubitorii-de-frumos <<La „Capșa” – Turist Caffe, din Cugir, continuă întâlnirile dintre creatorii și iubitorii de frumos organizate de câteva luni, de către cunoscutul poet de la poalele Drăganei, Dumitru Vasile,  recompensat recent, cu premiul III pentru poezie, la cea de-a IV-a ediție a Concursului Internațional „Memoria Slovelor”. Artizan al ,,Laboratorului Cultural” din cadrul Centrului Cultural Cugir, Vasile Drăgan a venit cu o inițiativă nouă, interesantă, menită să adune creatorii de frumos ai localuității și nu numai, la „Capșa” – (alias barul lui Billy), denumire dată de poet, după numele celebrei cafenele bucureștene Capșa. O locație, care, așa  cum se știe, după Primul Război, a devenit o cafenea exclusiv literară și unul dintre principalele centre ale vieții culturale din București și chiar din România>>. Pe lângă poezie, Dumitru Vasilre scrie și proză. În Revista de cultură a Cenaclului Cultural „Cugiria”, descoperim un fragment dintr-o povestire din volumul de proză scurtă “Satul din mine”,… “Bărăgan, vară, mirişte. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plată, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuşi, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, şi de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, ţepos, circular și fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălţate în teneşi cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, văd firele de volbură, de ştir, de căpriţă, de mohor, mult mohor, de troscot şi de grâu, crescut din boabele căzute la seceriş… Îmi mut privirea către marginile tipsiei şi verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca într-o pictură impresionistă, de galbenul şters al miriştei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care ţese tipsia de marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcoduşii de la calea ferată…” Este un fragment dintr-o povestire din volumul de proză scurtă “Satul din mine”, este vatra de pe care mi-am înălțat privirea! Popasul aici, în “Cugiria”, este ca o filă de basm! Îmi e dor, încă, de satul natal, dar este doar o melancolie. Aici îmi este rostul! >>. De curând a văzut lumina tiparului cartea ,, Vitralii”, o lucrare în care cuvintele se armonizează și ne încântă prin poeme și versuri de suflet. ,, Există cărți care se răsfoiesc și cărți care se recunosc. ,,Volumul Vitralii aparține celei de-a doua categorii – nu e o simplă carte, ci o construcție simbolică, un stâlp de lumină filtrată în care poemele se țes într-o ordine tainică, oferind nu un răspuns definitiv, ci o discreție pentru cei care vor ști să privească prin el”, ne asigură doamna prof. dr.Luminița Cebotari, în Prefața cărții. Poetul Vasile Dumitru ne invită la lectură, la meditație, la frumos, la visare , în Vitralii prin Cugirul liniștit.

Zenovia Zamfir