Ucraina: de la „eroi” fabricați la erori ai propriului trecut…

Adevărul e că, mâine-poimâine, se termină războiul, iar Ucraina nu a reușit să devină producător și exportator de tehnică militară pentru Europa… Măcar pentru Europa… Și atunci, la ce a fost de folos războiul, cel puțin în „ultima” lui parte? Pentru că apărarea lui Zelenski în fața unui tribunal al crimelor de război (contra propriei națiuni, judecat chiar de ai lui), aceea că a reușit să pună Ucraina pe încă un segment de siguranță economică pentru viitor, de exportator de tehnică militară, se va risipi… Pentru că, tot ceea ce „furnizează” acum Kievul drept experiență militară (parțial, „tehnologică”) de front în domeniul dronelor nu va mai valora nimic, orice „know-how” (de front) având limitele lui… Date chiar de însăși condiția existenței frontului… Or „combustibilul” economiei de război de mâine îl va reprezenta exportul de armament clasic, iar, aici, Ucraina a cam rămas pe afară… În fapt, a rămas dor cu postura de cap justificator al Bruxelles -ului pentru creșterea cheltuielilor militare… E drept, a primit suficienți bani pentru asta, dar acei bani nu vor compensa/ justifica numărul de victime, de mâne încolo, postrăzboi, contând doar producătorul și livratorul (exportatorul) de tehnică militară ce se va îngrășa cu banii puși la dispoziție de Bruxelles pe seama statelor membre… Iar Kievul nu este în acele cărți… De aici și reacția lui Zelenski care ceartă statele europene pentru că banii de înarmare „Safe” se duc numai pe tehnica militară grea… Tancuri, lansatoare… Ălea pe care Ucraina nu le produce încă…. Le are pe stoc din donațiile de război dar nu le are încă în producție… Și nu va conta că, peste câțiva ani, după ce va fi copiat și asimilat tehnica primită (inițial doar pentru a fi folosită în război), aceasta va intra în producție… Pentru că îi vor lipsi piețele de desfacere… Acelea care, astăzi, acum, sunt pe masa marilor decidenți… Și care avantajează producători „clasici”, din Germania, Franța, Italia… Nu din Ucraina…

Într-un fel dară, Zelenski a căzut în propria-i capcană… Pentru că, ‘geaba strigă el acum că statele UE (printre care și noi) greșesc achiziționând tancuri și tehnică grea, căci „războiul se duce acum cu drone”… El este cel căzut în eroare, diferența dintre tancuri (și tehnica grea în general) și drone fiind aceea că ultimele devin, cu fiece zi, tot mai vulnerabile. Sunt ultradependente de o tehnologie informatică având, dar și generând în continuu, prin însăși evoluția lor, breșe informatice… Iar dronele pot oricând să cadă ca muștele în urma unui atac informatic lansat de statul atacat… În vreme ce tehnica grea merge mai departe…

Așadar, încă un țel al lui Zelenski se năruie… (Nu și ținta impusă de Bruxelles). Acela de a pune Ucraina pe harta producătorului și exportatorului militar pentru Europa… Al exportatorului, căci, dacă ar fi ajuns să facă UE dependentă de producția militară a Ucrainei, Kievul ar fi rămas în mod voit în afara Uniunii, pentru a beneficia de „atuul” de exportator și a nu deveni un partener și furnizor, ca eventual membru UE, pentru Europa… Când ar fi trebuit să pună la dispoziția „marii familii”, cu prioritate și la costuri semnificativ reduse, stabilite de către Bruxelles, eventuala sa producție militară… Pentru apărarea Europei, nu-i așa?!… Așa cum au fost obligate statele membre (unele dintre ele) la o solidaritate… impusă, pentru a da Europei resursele disponibile, la cotele și la tarifele impuse de Bruxelles… De aceea, se poate spune că, măcar de la momentul în care banii europeni pentru înarmarea prin programul „Safe” au început a fi direcționați pentru achiziții de la producătorii militari din UE, Ucraina a început a fi pe partea greșită a războiului… Și da, va fi crunt, dar viitorul așa va judeca!… Când milioanele de morți și de răniți vor constitui doar o cifră, o pondere, iar întrebarea va fi, „la rece”: la ce au folosit toate acele sacrificii dacă Ucraina nu a reușit să se poziționeze ca exportator unic pentru Europa și în domeniul militar?… Mai mult, dacă nu va fi făcut nici toți pașii promiși în domeniul agro-industrial, unde, chiar dacă creșterile și acaparările de piețe au fost semnificative, după ce se va trage o linie, se va vedea că, în fapt, câștigurile au fost cu mult sub cotele argumentative ale prologului războiului… Iar atunci, toți „eroii” de carton ai războiului, și ai, nu politicii, ci prezenței (și ei pe acolo!) în politica internațională, se vor transforma în erori ai propriului trecut.

Cezar Adonis Mihalache – Natiunea