Curajul Dumnezeiesc versus lașitatea satanică 

Este clar cum se instaurează domnia răului. Prin tăcere. Prin incredibila și fatala tăcere asurzitoare a lașității. Prin tăcerea criminală hrănită de frică și de sofisme care justifică lașitatea extremă care se manifestă prin anumiți oameni. Paul Goma a fost printre puținii opozanți reali din România care a protestat pe față împotriva răului manifestat în regimul comunist,  mai  precis prin regimul Ceaușescu.

Paul Goma a afirmat în scrierile sale că va aborda rolul femeii în viața unui bărbat în ceea ce privește opoziția la rău prin cuvânt și prin faptă. Nu am citit integral opera literară a lui Paul Goma dar nu am regăsit în lecturile mele această temă. În schimb pot să afirm cu certitudine absolută faptul că o femeie cu adevărat credincioasă  își va susține totdeauna bărbatul în toate demersurile acestuia în a exprimă adevărul și a demasca răul. Soția lui Paul Goma, Ana Maria a fost, este și va rămâne un astfek de exemplu de dedicație, abnegație și susținere a scriitorului în opoziția sa la regimul instaurat în România prin intermediul tancurilor rusești. Prin contrast există femei care sunt prinse de statutul lor profesional, de confortul și conveniența în care trăiesc și care împiedică  și chiar amenință bărbații în demersurile acestora de a se exprimă public contra răului. Ele sunt posedate de demoni și devin astfel o piatră de moară  pentru respectivii bărbați, un motiv de poticnire și chiar de cădere duhovnicească a acestora. Redau aici un episod din viața familiei Goma: Paul și Ana Maria care și-a iubit și susținut soțul în lupta acestuia împotriva răului.

Atunci când li s-a născut un copil în plină retorică anticomunistă a scriitorului căutau un preot în București care să le boteze copilul. Goma a observat că toți preoții abordați l-au refuzat când au aflat numele său. Acest nume era cunoscut de la postul de radio Europa Liberă. ca fiind cel a unui opozant al regimului Ceaușescu. Paul Goma a continuat căutările spunându-și numele până când  a ajuns la un preot de cartier. I-a spus și acestuia numele său și preotul i-a răspuns ferm: nu mă interesează numele , aveți un copil care vreți să fie botezat și eu o să  vi-l botez.. Acel preot rămâne un exemplu viu de slujitor al Domnului în plină dictatură.  Astfel atunci și acolo în timpul comunismului și acum și aici în vremurile pe care le trăim mai există preoți care își respectă statutul conferit lor prin succesiune apostolică.. Pentru un creștin adevărat nu este admisă nici un fel de  coabitare cu nici o formă de frică, de  teamă și de spaima.

Aceste energii reprezintă în esență hrana cu care se hrănesc demonii. Astfel ființele care permit fricii să-i domine în realitate se lasă posedate de către demoni. Indiferent ce pretexte și justificări ar aduce în apărarea lor, de ce argumente sofisticate s-ar prevala rămâne adevărul dur: lașitatea din sufletul lor generată de frică.  Cine se scuză în realitate se acuză.  Prin contrast părintele Iustin Pârvu rămâne un exemplu viu de curaj manifest,  de dragoste jertfelnică pentru Dumnezeu, pentru neamul românesc și pentru aproapele. Acesta a vorbit pe față de dictatura biometrica ce se dorește a fi instaurată , de necesitatea de a ne opune vaccinării. A vorbit pe față și în față tuturor despre răul generat de masonerie. Mulți l-au auzit dar din nefericire prea puțini l-au ascultat și urmat. Părintele a vorbit și i-a sfătuit  pe preoți să fie apostoli ai neamului românesc,  stavile vii împotriva abuzurilor statului dictatorial. Ceea ce dânsul a spus atunci s-a înecat acum într-un val de frică și lașitate  care i-a cuprins pe prea mulți,  pe mult prea mulți mireni și clerici deopotrivă. Sunt însă și cei ce țin seama de spusele părintelui Iustin Pârvu: simpli  credincioși, monahi sau preoți și înalți ierarhi , care, astfel rămân fermi ancorați în Adevărul și în Binele Dumnezeiesc iar prin conduita și atitudinea lor rămân verticali oponându-se în fața și pe față răului. Cinste lor!

Teodor Bunescu