Dialog despre ascultare și supunere

Cum ne-am putea imagina vreodată că apostolii Petru și Pavel ar putea asculta de mai-marii Sinagogii după ce aceștia au fost instigatorii și asasinii morali ai Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Ceea ce se afirmă în anumite predici de astăzi este de noaptea minții. Confuzia între ascultare și supunere duce la grave alterări ale adevărului și implicit a înțelegerii duhovnicești veritabile. În cazul României autoritatea nu este doar neutră, adică pretins laică, ci este pe față satanică.

Legile date de un stat satanic au menirea de a ne transforma în vite inerte ce sunt îndreptate spre țarcul digital în vedera marcării lor, iar ulterior, sacrificării pe altarul Abatorului satanei. Pentru cei care se vor supune din teamă, frică sau spaimă va urma inevitabil pierderea sufletului sau ce-a mai rămas treaz din el în ei în urma compromisurilor succesive și căderii la testele (încercările, ispitele) duhovnicești la care implicit au fost supuși până atunci.

O primă exemplificare este supunerea în cazul injectării cu serurile satanice modificatoare genetic, un ritual satanic complet care a constat de fapt într-o împărtășire pe invers. Un proces amplu de posedare demonică al ființei. După părăsirea planului fizic, supliciul va continua,. Cei ce s-au supus vor face cunoștință directă, nemijlocită cu iadul, unde vor suporta consecințele nefaste ale alegerilor lor. De aceea termenul de ascultare în raport cu autoritatea statală nu poate fi utilizat astăzi, aici și acum. Pentru că statul este (egal=) satana. Nu poți sluji la doi stăpâni simultan: satana și Dumnezeu. Discuția nu mai poate fi purtată în forma și de natura celei de atunci și acolo. Acum și aici este vorba, în esență de ascultarea de Dumnezeu, ascultare care derivă din comuniunea profundă și intimă cu Dumnezeu prin iubire versus supunere oarbă, tâmplă, cretină și imbecilă în față autorității satanice aflată la guvernare, supunere datorată coabitării cu demoni a oamenilor posedați prin întreținerea în universul lor lăuntric a stării de frică (în fapt posedării acestora de către demoni prin frică) care anulează discernământul.

Deci este imperios necesar ca oamenii să-și trezească discernământul  (dreapta măsură, dreapta judecată, dreapta socoteală) cum afirmă Sfinții Părinți. Termenii cu care se operează acum și aici ar trebui să fie preciși,  prin urmare  vorbim de ascultare de Dumnezeu versus supunere în fața autorității satanice.  Alegerea este clară și limpede pentru orice creștin. Este preferabilă moartea fizică ascultând de Dumnezeu și marturisindu-ul în contrast cu supunerea față de o autoritate statală  satanică,  supunere care va conduce implacabil la damnare și la petrecerea ulterioară a timpului în iad.  Terminând într-o notă optimistă, este evident preferabil să petrecem timp în rai cu sfinții și îngerii în urma deciziei înțelepte luate
(alegerii înțelepte făcute) acum și aici de a nu ne supune autorității satanice a statului..

Teodor Bunescu..