„Panorama ultra”: o radiografie a pasiunii pe stadioanele românești, văzută din interior de Victor Bedelean

De la originile academice ale „Șepcilor Roșii” la fenomenul ultras modern, cultura suporterilor din România capătă, în sfârșit, o analiză documentată. Victor Bedelean, membru activ al peluzei clujene, debutează editorial cu volumul „Panorama ultra’. O călătorie în peluzele românești”, o lucrare care îmbină experiența trăită pe stadion cu rigoarea academică a unui cercetător pasionat. Cine are oare curajul să scrie din peluză despre istoria acestui fenomen social și cultural-sportiv subsidiar? Mai nimeni. Și totuși, a făcut-o Victor Bedelean. Cartea îmi amintește de reputatul istoric francez Pierre Chaunu, care tratează în detaliu conceptele de „periferie” și „marginali” în contextul spațiului european, în lucrarea sa „Civilizația Europei clasice” (La Civilisation de l’Europe classique), tradusă în limba română în trei volume la Editura Meridiane. Această tematică este reluată și extinsă în lucrarea complementară „Civilizația Europei în secolul Luminilor”. În viziunea structuralistă și geopolitică a lui Pierre Chaunu asupra istoriei, asociată cu Școala Analelor, spațiul european este analizat prin prisma dinamicii dintre un centru inovator și periferiile sale. Europa se organizează în jurul unui centru dinamic, care generează schimbări economice și culturale, și al unor periferii care le preiau mai târziu, într-o formă adaptată condițiilor locale. Aceste diferențe se reflectă și în structurile sociale: în timp ce Occidentul se îndreaptă spre capitalism, în unele regiuni persistă relații feudale și forme de iobăgie. La marginea societății se află „marginalii” sau „refuzații creșterii”: vagabonzi, cerșetori, eretici, minorități și persoane excluse din bresle ori din ordinea juridică și socială. Astfel, analiza lui Chaunu evidențiază atât inegalitățile dintre regiunile Europei, cât și excluderea din interiorul comunităților. Pe scurt, istoria Europei apare ca o relație între centru și periferie, respectiv între societatea integrată și cei rămași la marginea ei. De aceea, nu consider fenomenul „ultra” o subcultură, ci un segment cultural urban care fermentează tendințe sociologice în comunitatea locală. Victor Bedelean este un tânăr curajos și înnoitor, care promovează o tendință istoriografică și o metodologie modernă în abordarea istoriei locale și recente a Clujului prin fenomenul fotbalistic. E o carte de istorie autentică, care îmbină, conform Școlii Analelor, viziunea modernă asupra imaginarului și mentalităților.

Fotbalul românesc și cel european, în general, au, dincolo de meciuri și rezultate, o lume vie, care pulsează în peluze: grupuri, ritualuri, coduri nescrise, rivalități, prietenii și misterul apartenenței. În volumul „Panorama ultra’. O călătorie prin peluzele românești”, Victor Bedelean propune un demers atent documentat și profund empatic. Autorul împletește cercetarea istorică cu mărturii directe din tribune și oferă cititorului o imagine nuanțată a fenomenului ultras din România și din Europa. Istoricul încearcă să propună o perspectivă inedită asupra fenomenului, dincolo de dimensiunile social-politice și economice. El ne dezvăluie evoluția acestuia, ale cărui origini se regăsesc în lumea stadioanelor Imperiului Roman și, mai târziu, ale celui Bizantin. Cartea este organizată cronologic și tematic și scrisă cu mult curaj. Prima parte contextualizează apariția ultrasismului în Europa, cu accent pe Italia, și trasează geneza termenilor și a subculturilor conexe. În partea a doua, autorul coboară în teren și construiește o „panoramă” a peluzelor românești, pe baza unor interviuri de istorie orală cu membri ai principalelor galerii. În partea a treia, analizează transformările recente: fotbalul modern, legislația, materialele pirotehnice și mass-media. Metoda combină surse istorice, studii de specialitate și interviuri etnografice, oferind un echilibru între descrierea documentară și vocile celor care trăiesc fenomenul. Asistăm, de fapt, la o rescriere a istoriei imaginarului într-o manieră postmodernă, în care peluzele își găsesc locul în istoria urbană a societății europene.

Cartea „Panorama ultra’. O călătorie prin peluzele românești” umple un gol important în literatura despre suporteri din Europa de Est și oferă date de teren incitante, vocile actorilor și un cadru istoric coerent. Pentru jurnaliști, politicieni, sociologi sau oameni din fotbal, lucrarea este o resursă practică: explică de ce reacționează peluzele, ce le mobilizează și cum pot fi diminuate tensiunile prin politici publice raționale. Câți oameni știu astăzi că „hooligan” este un etnonim? Termenul provine de la o familie de irlandezi. Se crede că provine de la numele de familie irlandez Houlihan (sau Hooligan). Sufixul „-ism”: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Londra, o familie sau o bandă condusă de un personaj violent cu acest nume (adesea menționat în cântece de revistă și benzi desenate ale epocii ca fiind prototipul irlandezului scandalagiu) a atras atenția presei. Autorul recunoaște că subiectul rămâne deschis și că sunt necesare studii mai aprofundate despre dinamica generațiilor, impactul rețelelor sociale, economiile peluzelor și mecanismele interne de cooptare. Cartea propune, astfel, numeroase direcții de cercetare viitoare — o invitație deschisă la studii socioculturale. Suporterii organizați în stil „Ultras” au prins contur în Brazilia, unde torcidas organizadas au adus pe stadioane pasiune și susținere colectivă. Un exemplu cunoscut este Torcida Brasileira, condusă de Jaime de Carvalho pe Maracanã în 1950. În același an a fost fondată și Torcida Split, grupul de suporteri al clubului Hajduk Split, într-un context fotbalistic influențat de tradițiile de susținere din regiune. În Europa, Italia a devenit în anii ’60 și ’70 leagănul subculturii ultras moderne. Peluzele — numite curve — s-au remarcat prin coregrafii ample și scandări continue. Printre grupurile timpurii se numără Fossa dei Leoni, fondată în 1968 pentru AC Milan, și Ultras Tito Cucchiaroni, înființată în 1969 la Sampdoria, considerată primul grup care a inclus oficial „Ultras” în nume. Tot în 1969 a apărut și Inter Boys, grup de suporteri al lui Inter Milano. Fenomenul ultras din România, deseori stigmatizat sau redus de presă la incidente izolate, este o lume complexă, guvernată de coduri proprii, tradiții istorice și o loialitate care transcende adesea rezultatele sportive. Cartea lui Victor Bedelean, publicată în 2026 la Editura Casa Cărții de Știință, promite să fie piesa lipsă din istoria recentă a fotbalului românesc, oferind o incursiune autentică în „inima” peluzelor. La doar 25 de ani, Victor Bedelean reușește să sintetizeze, în cele peste 225 de pagini ale cărții sale, o experiență de peste un deceniu trăită în peluza „Șepcile Roșii”. Inginer de profesie, dar cu un masterat în istorie contemporană, autorul transformă lucrarea sa de disertație într-un document esențial despre evoluția galeriilor organizate din România postcomunistă.

Volumul nu este doar o cronică subiectivă, ci o cercetare bazată pe documente de arhivă, mărturii și interviuri directe cu reprezentanți ai peluzelor din România și Republica Moldova. Cartea oferă cititorului ocazia de a înțelege cum au apărut brigăzile, cum s-au finanțat, cum și-au creat identitățile vizuale și cum au gestionat momentele de criză ale cluburilor pe care le susțin. Un studiu de caz central în carte îl reprezintă Peluza „Șepcile Roșii” a Universității Cluj, un bastion al identității ardelenești în fotbal. Pentru a înțelege specificul acestei galerii, autorul recurge la o analiză istorică atentă, pornind de la originile clubului, în 1919. Numele „Șepcile Roșii” nu a fost ales pentru a intimida, ci s-a născut dintr-o realitate academică: studenții Facultății de Medicină din Cluj purtau șepci de postav roșu, simbol preluat ulterior de suporteri ca semn al atașamentului față de culorile alb-negru. Această legătură cu mediul universitar a definit „U” Cluj nu ca pe un simplu club de fotbal, ci ca pe un simbol cultural al Transilvaniei de după Marea Unire. Cartea lui Bedelean evidențiază diferențele temperamental-culturale dintre peluzele din țară. Dacă în sud și în Moldova stilul a fost adesea marcat de o agresivitate instinctivă, peluza clujeană a adoptat de timpuriu o mentalitate vestică, inspirată de scenele din Germania sau Austria, precum cea a clubului St. Pauli.

Repertoriul melodic al galeriei a devenit simbolic. Peluza se ghidează după motto-ul „Noi dăm tonul, nu ecoul!”, preferând cântecele lungi și complexe, adesea bazate pe linii melodice folk sau rock, care implică întregul stadion, în detrimentul scandărilor scurte și repetitive. Autorul analizează rolul brigăzilor precum Vecchia Guardia, Boys, Gruppo Solitar și Ultras Cluj, care au definit identitatea galeriei în anii ’90. Fiecare grupare a avut o contribuție specifică, de la organizarea coregrafiilor complexe și a spectacolelor pirotehnice până la menținerea independenței financiare față de conducerea clubului și producerea propriilor materiale — fanzine și fulare. Un capitol emoționant al cărții este dedicat loialității fanilor în perioadele de declin ale clubului. Falimentul din 2016 și retrogradarea în ligile inferioare nu au destrămat peluza, ci au sudat-o. Autorul documentează cum suporterii au fost motorul refondării clubului, călătorind pe terenuri comunale improvizate pentru a susține echipa în Liga a IV-a. Această reziliență este ceea ce Bedelean numește „mentalitate curată, de tip old-school”, împletită astăzi cu tehnologia modernă a coregrafiilor de pe Cluj Arena. „Panorama ultra” nu este doar despre fotbal, ci și despre modul în care o comunitate își păstrează identitatea într-o lume în continuă schimbare. După 1989, cultura suporterilor s-a schimbat odată cu apariția mișcării ultras în România. Galeria s-a organizat în peluză, iar tinerii au format brigăzi precum Vecchia Guardia, Boys, Gruppo Solitar și Ultras Cluj. Au devenit importante autonomia față de conducerea clubului, realizarea independentă a materialelor de galerie — de la fulare și tricouri la fanzine — și organizarea coregrafiilor.

Volumul „Panorama Ultra’. O călătorie în peluzele românești”, semnat de Victor Bedelean, explorează evoluția și cultura grupurilor de suporteri din România postcomunistă, prin mărturii și perspective din interiorul fenomenului. Un loc important îl ocupă peluza „Șepcile Roșii” a Universității Cluj, comunitate de care autorul este apropiat. Cartea abordează și rivalitățile bucureștene, cu grupări asociate echipelor Steaua, Dinamo și Rapid, precum și peluze cu tradiție din provincie: Politehnica Timișoara, UTA Arad, Universitatea Craiova și Petrolul Ploiești. Volumul extinde perspectiva și dincolo de granițele României, incluzând mărturii despre fenomenul ultras din Republica Moldova. Astfel, „Panorama Ultra’” conturează o imagine a diversității și evoluției culturii tribunelor din spațiul românesc.În aceeași perioadă s-a consolidat și legătura de fraternitate cu suporterii lui Dinamo București, descrisă de fanii clujeni drept una de lungă durată. De-a lungul timpului s-au format, de asemenea, relații de respect cu galeriile unor cluburi de tradiție, precum UTA Arad și Petrolul Ploiești. Pentru Peluza „Șepcile Roșii”, „U” este mai mult decât o echipă de fotbal: reprezintă o parte a identității universitare și culturale a Clujului. Această dimensiune este vizibilă atât în simbolurile și cântecele galeriei, cât și în rivalitatea locală cu CFR Cluj, care ocupă un loc important în viața suporterilor. Peluza clujeană este asociată cu un repertoriu de cântece lungi și melodice, influențate de folk, rock și tradiția studențească. În locul scandărilor scurte, accentul cade adesea pe melodii care pot fi cântate de întregul stadion. Acest stil este descris de suporteri prin sloganul: „Noi suntem vocea, nu ecoul!”.

Istoria recentă a clubului a adus perioade dificile, inclusiv retrogradări și falimentul din 2016. Suporterii au rămas însă alături de echipă și în ligile inferioare, susținând-o pe stadioane modeste și în deplasări pe terenuri comunale. În perioada renașterii clubului, implicarea galeriei a contribuit la menținerea comunității în jurul lui „U”. După inaugurarea Cluj Arena, în 2011, peluza și-a continuat activitatea într-un cadru modern, îmbinând coregrafiile și elementele vizuale contemporane cu o cultură de galerie care pune preț pe cântece și pe continuitatea tradiției. În „Panorama ultra’. O călătorie prin peluzele românești”, experiența personală a lui Victor Bedelean se întâlnește cu cercetarea istorică. Cartea propune o incursiune în lumea galeriilor, urmărind oamenii, simbolurile și transformările care au modelat fenomenul ultras din România.Cartea cuprinde anchete orale realizate cu membri ai peluzelor și grupărilor ultras, dar și o descriere incitantă a ultraseriei românești de-a lungul timpului, din perioada comunistă până în prezent. Victor Bedelean surprinde, din interior și cu însuflețire, povestea peluzelor românești.

Din păcate, Legea nr. 4/2008 și toate restricțiile au făcut ca libertatea suporterilor să fie restrânsă. Avem, de fapt, un război al statului, dus prin intermediul Jandarmeriei, împotriva cetățeanului-suporter. Stadionul a devenit un spațiu al cenzurării libertății de către stat și o pregătire pentru o societate totalitară, pentru un lagăr digital și legislativ care sufocă libertatea și inițiativa personală. Pentru cei interesați de sociologia sportului, de istoria orașului Cluj-Napoca sau de fenomenul ultras ca formă de expresie socială, volumul lui Victor Bedelean este o lectură obligatorie, oferind o perspectivă rară și necesară asupra unei lumi deseori ignorate sau greșit înțelese. Este o componentă sociologică a istoriei recente a Clujului, prin urmărirea acestui cod de onoare al galeriilor și peluzelor, care contribuie la o anumită tipologie specifică și originală, care îmbogățește cultura orașului. Este o carte incitantă, care îmbie la o dezbatere publică despre fenomenul ultras. Iar aceasta este și dorința autorului. Ultraș este iubirea nemăsurată față de fotbal. Există ultrași și cetățeni pe stadioane. Ultrașii nu vor comercializarea sportului, ci vor ca acesta să rămână o stare de spirit și de camaraderie. Cartea este un refuz al modernizării publice a fotbalului, sub deviza „No al calcio moderno”. Ultrașii sunt adevărații suporteri, care au un cod al onoarei și trăiesc la maximum dragostea pentru un fotbal curat, așa cum o trăiesc cei din Galeria Șepcilor Roșii, Uniți sub Tricolor, Honorem et Patria, Camarazii, Peluza Cătălin Hâldan și toate aceste grupări de apărare a libertății suporterilor români. Ultras e un mod de viață în sine din dragoste de fotbal și libertate.”Libertate pentru suporteri!”

Ionuț Țene