De la aviația austro-ungară la aripile României Mari. Istoria Aeroportului Someșeni-Cluj, între anii 1917 – 1920

Autoritățile maghiare de la Cluj au fost preocupate, încă din 1912, să dezvolte un aeroport care să deservească Clujul, un oraș în plena dezvoltare economico-culturală al imperiului dualist. Începuturile unuia dintre cele mai importante noduri aeriene ale Transilvaniei sunt strâns legate de frământările primului război mondial. Cel mai vechi aeroport European a fost cel din Hamburg din 1911, iar autoritățile clujene deja la un an distanță doreau să înființeze un aeroport la poalele Feleacului. Istoria Aeroportului Internațional „Avram Iancu” din Cluj ascunde pagini fascinante de istorie militară și transformări administrative profunde, ale căror rădăcini coboară în iarna anului 1917. Documente de arhivă inedite scot la iveală parcursul spectaculos al acestui amplasament, de la destinația sa inițială ca bază de instruire austro-ungară, până la afirmarea sa ca nucleu al aviației românești și loc de naștere al unor ași ai aerului. Totul a început oficial la 15 decembrie 1917, în plină conflagrație mondială. Printr-un document oficial emis de Ministerul Apărării Regale Maghiare (sub numărul 447.238/1917) și în baza Legii LXVIII din 1912, Prefectura Cluj a alocat o suprafață de teren în Someșeni pentru înființarea unui aeroport. Scopul inițial era exclusiv militar: asigurarea infrastructurii pentru activitățile de pregătire aviatică ale piloților și ofițerilor din escadrila de rezervă „Flek 18”. Această unitate aparținea forțelor armate austro-ungare și își desfășura zborurile exact pe actualul amplasament al aeroportului clujean. Aeroportul Someșeni-Cluj s-a amenajat în 1917 la un an distanță de cel ridicat la Amsterdam în Olanda. Să amintim că Someșeni era atunci un sat românesc la marginea Clujului.

Sfârșitul Marelui Război a adus schimbări radicale de control asupra bazei aeriene. La 10 noiembrie 1918, în contextul prăbușirii Imperiului Austro-Ungar, armata imperială a evacuat în grabă aeroportul. Infrastructura lăsată în urmă reflecta importanța logistică a locului: 5 hangare mari din lemn, 12 clădiri anexe (ce serveau drept barăci, ateliere și depozite), precum și o cantitate considerabilă de materiale și echipamente militare. La scurt timp după Marea Unire, noua administrație românească a preluat rapid inițiativa. La 15 decembrie 1918, în baza Ordinului 3973 al Corpului de Aviație din cadrul Armatei Române, s-a decis ca o parte din aparatele de zbor și eșalonul greu de la Aerodromul din Roman să fie transferate pe cale ferată la Someșeni-Cluj. Două avioane au rămas detașate acolo cu misiunea clară de a traversa munții imediat ce condițiile meteorologice aveau să o permită. Căpitanul aviator Gheorghe Racoveanu, comandantul escadrilei „Sopwith-12”, raporta prin telegramă sosirea cu succes a primului eșalon greu pe aeroport.

Zborul istoric peste Carpați s-a finalizat o săptămână mai târziu, pe 22 decembrie 1918. În conformitate cu Ordinul de serviciu nr. 115, ultimele două avioane rămase la Roman au decolat și au aterizat cu bine la Cluj. Jurnalul de bord al plutonierului aviator Constantin Popa și al sublocotenentului Constantin Motaș (observator) păstrează o mărturie emoționantă a acelei misiuni dificile: „Când am trecut munții Carpați pe deasupra Ceahlăului, la înălțimea de peste 3000 m, aveam un vânt puternic din direcția nord și o temperatură de minus 28 grade. Am apreciat că am trecut în Transilvania și am început să execut manevrele de coborâre…”. În perioada postbelică, aerodromul din Someșeni și-a consolidat statutul militar și tehnic. Între 1922 și 1925, Grupul II Aviație și Informație Militară Someșeni-Cluj a fost dotat cu avioane moderne pentru acea epocă, de tip „Breguet” și „Potez”, propulsate de motoare „Renault” de 300 C.P. Acestea au fost printre primele aparate de zbor franțuzești achiziționate de România, fiind utilizate intensiv pentru acțiuni de recunoaștere, antrenamente, misiuni de cercetare și aerofotometrie.

Această perioadă de glorie este indisolubil legată și de personalitățile locale care au marcat istoria aerului. La 18 noiembrie 1920, chiar în satul Someșeni-Cluj, s-a născut aviatorul Traian Dârjan, cel care a murit în Slovacia în lupta contra aviației hitleriste reprezentate de Luftwaffe. Inclus ulterior în lista așilor armatei române, lui Dârjan îi sunt atribuite 11 victorii aviatice omologate și 176 de misiuni. În semn de profundă apreciere pentru sacrificiul și măiestria sa, aeroclubul clujean și o școală din Cluj-Napoca îi poartă astăzi cu mândrie numele. Ceea ce a început în urmă cu mai bine de un secol ca un simplu câmp de instrucție, mărginit de barăci din lemn, a devenit astăzi o poartă aeriană modernă deschisă către întreaga lume, păstrând în fundația sa memoria pionierilor aerului și a momentelor astrale ale istoriei naționale. Aeroportul clujean are o tradiție seculară de slujire a aripilor românești. Este unul dintre cele mai vechi aeroporturi europene, ceea ce-l face mult mai important istoric decât aeroportul Otopeni din București, construit abia în anul 1970.

Ionuț Țene