Educația și cercetarea, sacrificate pe altarul „priorităților” bugetare. Spre o Românie fără viitor!

Noul guvern condus de Luca Niculescu nu diferă deloc de fostele guverne ale sărăciei, conduse de Marcel Ciolacu și Ilie Bolojan. Practică aceeași tactică de pârjol bugetar: se ia de la săraci ca să se dea la bogați, se taie de la neprivilegiați ca să ajungă bani la privilegiații care cumulează venituri, se ia de la mame, copii, elevi și studenți bursieri ca să ajungă bani la politicienii de la AEP și la sinecuri. Primul semnal a fost dat de premierul Luca Niculescu, care taie de la educație pentru a aloca bani serviciilor secrete. Țara este condusă de aceeași mentalitate de castă privilegiată, în detrimentul celor mulți și săraci. Românii sunt la capătul răbdării.

Prima rectificare bugetară din 2026, oficializată prin OUG nr. 41/2026, confirmă o realitate amară despre prioritățile actualei guvernări: educația și cercetarea continuă să fie domeniile „de ajustare”, în timp ce alte instituții ale statului par protejate de tăieri, indiferent de contextul economic. Ministerul Educației și Cercetării a fost obligat să suporte o diminuare netă de 121,49 milioane de lei a creditelor bugetare. Deși Guvernul a evitat „dezastrul” anunțat inițial în proiect — când se vehicula o tăiere de 386,5 milioane de lei —, cifra finală rămâne profund îngrijorătoare. Aproape 40 de milioane de lei dispar de la capitolul „Învățământ”, iar peste 77 de milioane de lei sunt tăiate de la cercetarea fundamentală și cercetarea-dezvoltare. Este inacceptabil ca, într-o țară care clamează nevoia de inovare și de creștere a calității actului educațional, cercetarea să fie prima victimă a „economiilor”. În timp ce pentru educație se caută bani prin jonglerii contabile — cum ar fi creșterea veniturilor proprii, care nu înseamnă bani noi de la buget, ci o proiecție a unor sume din taxe sau fonduri europene, ori deblocarea unor sume reținute anterior —, există domenii în care austeritatea pare să nu existe.

În paralel, observăm că bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) pentru anul 2026 a fost prevăzut în creștere semnificativă, cu peste 13% față de 2025, ajungând la peste 5,2 miliarde de lei. Deși la alte servicii, cum ar fi STS sau SPP, au fost operate ajustări, percepția publică rămâne una de profundă inechitate. De ce, în momente de restrângere bugetară, educația trebuie să „strângă cureaua” până la limită, în timp ce instituțiile de forță beneficiază de bugete generoase, uneori nejustificat de mari în raport cu rezultatele sau cu nevoile reale ale societății? Guvernul justifică aceste tăieri prin necesitatea de a corela planificarea cu execuția bugetară și prin identificarea unor economii. Însă, când „economiile” se fac prin reducerea investițiilor în viitorul intelectual al țării, argumentul tehnic devine o scuză politică. Transparența invocată de Ministerul Finanțelor — care a deblocat „145 de milioane de lei pentru universități” în ceasul al doisprezecelea — nu face decât să sublinieze caracterul arbitrar al acestor decizii.

Educația nu este o cheltuială care poate fi tăiată discreționar pentru a acoperi găuri bugetare. Ea este fundamentul pe care se construiește viitorul. Atunci când alegem să tăiem 77 de milioane de lei de la cercetare, în timp ce menținem finanțări masive pentru aparatul de securitate și înarmarea Ucrainei, alegem, de fapt, să prioritizăm prezentul administrativ în detrimentul viitorului tehnologic și educațional. E paradoxul României. În țara noastră scad salariile profesorilor, iar în Ucraina, regimul de la Kiev le-a mărit salariile profesorilor. În România, plata cu ora este de 22 de lei, mai puțin decât se plătește unei femei de serviciu. Asta este mentalitatea guvernului sistemului Luca Niculescu. Cei de pe statele de plată ale serviciilor nu mai simt durerea poporului român. Îl jupoaie de viu cu taxe, la propriu.

Această rectificare nu este doar un exercițiu contabil, ci un test de viziune pe care actuala guvernare îl pică cu brio. Educația e zero pentru acești clienți secreți ai clientelei de partid, care distrug România segmental din 1990 încoace. Până când tăierile nu vor fi aplicate cu aceeași severitate și după aceleași criterii de eficiență în toate instituțiile statului, inclusiv în cele de forță, discursul despre importanța educației va rămâne o simplă și goală retorică politică, o gogoașă electorală. Guvernul lui Luca Niculescu, instalat de coaliția aflată la putere din 1990, nu a înțeles nimic din ceea ce se întâmplă. România fără educație dispare. Poate că asta se dorește din partea guvernului „francez” de la Palatul Victoria: o țară fără educație, adică o țară fără viitor, dar cu un buget uriaș pentru serviciile secrete. Poporul sărăcit s-a săturat să plătească tot el factura dezmățului clientelei politice și castei de privilegiați care ne conduc și ne doresc proști. De aceea nu se investește în educație, ci numai în represiune și golăneală politică. Să spunem stop. Acum!

Ionuț Țene