În primele zile ale lunii septembrie, datorită unei întâmplări triste, am fost pe meleagurile natale ale soţiei, poeta Titina Nica Ţene. Este vorba despre comuna Şuşani, satul Uşurei, judeţul Vâlcea.

În drum spre această localitate am oprit şi în municipiul Drăgăşani, oraşul meu natal, unde au reînviat sentimente nostalgice, căutând paşii copilăriei şi tinereţii mele.

Ajuns cu autoturismul fiului meu cel mare de la televiziune în satul Uşurei, în poarta casei părinteşti a soţiei, l-am cunoscut pe profesorul Gheorghe Nicolăescu, coautorul monografiei specificată în titlul menţionat mai sus. Cu această ocazie am primit interesanta carte, apărută la Editura FORTUNA, în anul 2013.

Citind aceast testimoniu, nu numai vibraţia sentimentală m-a îndemnat să scriu despre el, ci şi faptul conştientizării că volumul, alături de monografiile localităţilor patriei, face parte din marea istorie a Neamului Românesc. În acest contest afirm că întreprinderea celor doi autori contribuie la afirmarea adevărului exprimat de Emil Cioran: “Când valorile pentru care luptă un neam se cristalizează într-o adevărată lume istorică, atunci acel neam s-a integrat în devenirea culturală “.

Cartea structurată în patrusprezece capitole, bibliografie şi un rezumat în limba engleză, se deschide cu un „Cuvânt înainte “ semnat de Teodor Firescu.

Comuna Şuşani, cuprizând satele Uşurei, cu cătunul Sârbi-Sâlea, Şuşani de Sus, Şuşanii de Jos, Stăiculeşti şi Râmeşti-Beica, împreună cu comunele Măciuca, Mădulari-Beica, Cârlogani şi Pleşoiu este aşezată pe cursul mijlociu al Văii Beica, din judeţul Vâlcea.

După descrierea caracteristicilor geografice şi climatologice, autorii descriu cu lux de amănunte aşezămintele umane, structura caselor, pagini însoţite de fotografii, cercetând arhivele locale şi cele judeţene, autorii fac vorbire de documentele ce aduc la lumina contemporaneităţii atestarea documentară a comunei Şuşani, “cunoscută ca localitate într-o carte dată de Pătru Voievod la 4 iunie 1567( 7075), în cetatea de scaun Bucureşti, care întăreşte proprietatea Şuşanilor şi feciorilor lor, asupra moşiei Şuşani( …) “.

Monografia cuprinde, în amănunţime, descrierea aşezărilor satelor aparţinătoare, după care se face vorbire, în capitol separat, despre evenimente din viaţa omului, precum naşterea, nunta şi înmormântarea.

Capitolul important din această lucrarea “Evenimente isorice “ cuprinde ”Întâmplări- evenimente ce au avut loc cânva, ca o parte integrantă a istoriei acestor locuri, file de legendă, peste care s-a aşezat praful uitării, dar au rămas păstrate în cotloanele memoriei colective, aduse în prezent de amintirile ce păstrează parfumul acelor vremi, relatează nu de rădvane cu domni şi domniţe jefuite la drumul mare de haiduci care sufereau pentru ţăranul umilit şi obidit, ci de bande de vântură lume ce prăduiau şi furau orice le ieşea în cale, la drumul mare “, dar şi fotocopi după documente, Brevete de Medalii acordate de Majestatea Sa Regele Ferdinand 1 unor locuitori ai comunei Şuşani care au luptat în Primul Război Mondial.

Evoluţia demografică şi organizările administrative sunt illustrate prin tabele şi hărţi care atrag atenţia “asupra satului Polei ca aparţinând de comuna Uşurei în perioada 1898-1908“, şi de alte toposuri de care “nici chiar bătrânii, nu-şi aduc aminte (… ) “.

Paginile despre “Ocrotirea sănătăţii “ne informează că în 1912 în comuna Şuşanii de Sus se afla o infirmerie şi un agent sanitar. “

 

Locuitorii acestor sate, aşa cum subliniază autorii, nu au venit din neunde, ei s-au stabilit aici venind din nomadism, acceptând, în final, situaţia vieţii sedentare.”În toate satele comunei Şuşani, pământurile se stăpâneau şi se munceau în devălmăşie, nu aveau un stăpân anume. “
Interesante sunt paginile capitolului “Învăţământul, Educaţia “, în care se subliniază avantajele celor care beneficiau de învăţătura cărţii. Aceştia erau odraslele de preoţi “ sau ai unor locuitori mai cu stare.“ Un loc aparte ce ne atrage atenţia este cel în care se descriu ”Mijloacele de deprindere a scrisului erau rudimentare: lădiţe cu nisip pe care se desenau litere şi treptat cuvinte întregi, apoi se folosea panachida- o bucată de blană (scândură ) din lemn de păr, acoperită cu un strat subţire de ceară pe care se desenau literele cu un beţişor ascuţit din lemn. Pentru ştergerea literelor se încălzea la o sursă de căldură, se netezea şi apoi se relua procesul de învăţare a scrisului. Cu timpul panachida s-a înlocuit cu tăbliţa şi condeiul de ardezie(… ) “.

Viaţa spiritual împletită cu tradiţiile locului sau coagulat într-o “ladă de zestre “ a spiritualităţii româneşti “tezaur care păstrează uimitoare vestigii ale spiritualităţii dacice, din neolitic, până la începutul mileniului al III-lea. “ Oamenii locului sărbătoresc Crăciunul, merg cu Sorcova, Steaua, Pluguşorul, dau copiii de grindă, se celebrează botezul Domnului Iisus la Bobotează, se bucură de Dragobete, îşi exprimă sentimental de iubire de Mărţişor, comemorează înaintaşii de Sâmbăta Morţilor, pun crengi de verdeaţă la porţi de Sfântul Gheorghe, sărbătoresc Paştele, păstrează ritualul Paparudelor, în general se păstrează toate tradiţiile neamului românesc.
Paginile de cultură, lăcaşurile de cult, fotografiile cu portul popular folosit pe Valea Beicii, profilul moral al locuitorilor( cu spirit de tovărăşie, oamenii au statura mijlocie, piele albă, ochi căprui, păr castaniu ) întregesc imaginea unei comunităţi cu oameni harnici, destoinici, ospitalieri şi toleranţi.

Interesant este faptul că pe aceste meleaguri s-au născut personalităţi de seamă care fac cinste neamului românesc, cum ar fi: Călugăru Ion, general de armată care a luptat în Primul Război Mondial, Constantinescu Florinel, medic primar veterinar, Marica Constantin , medic în Bucureşti, Mitră Constantin, profesor în Călăraşi, Nedelscu Emil, preot paroh, Nedelescu Marian, atlet de performanţă, profesor, Bucureşti, Titina Nica Ţene, scriitoare, în Cluj, autoare a şapte cărţi de poezie, proză şi literatură pentru copii, Nica Stelian, poet, Uşurei, Nicolăescu Gheorghe profesor, scriitor , Niţulescu Mihaela profesor R.Vâlcea, Păun Florian medic primar la Rm.Vâlcea, Popescu Adela, actriţă, Bucureşti , care a jucat în multe filme, Staiu Gheorghe, facultatea de drept, primar, Stoian Maria, profesor la Liceul din Măciuca, Şuşanu Dumitru, este unul din ctitorii bisericii din Şuşanii de Sus, a fost preşedintele băncii Privighetoarea, înfiinţată în anul 1902, Şuşanu Gheorghe, profesor în Bolintinul din Vale şi Slatina. În continuare sunt publicate poezii semnate de: Cristian Iliescu, Titina Nica Ţene, Marian Niţulescu, Stelian Nica, Nicolae Buzică, după care sunt publicate lucrări de grafică semnate de Marian Niţulescu.

Prezenta monografie semnată de Gheorghe Nicolăescu şi Mihai Călugăriţoiu, alături de sutele de lucrări de acest gen ale localităţilor din ţara noastră, se înscrie în cartea de aur a Marii Istorii a Patriei noastre.

 

Citind cu mintea şi sufletul această lucrare, scrisă cu profesionalism, afirm şi eu ceea ce scria Emil Cioran: “Când valorile pentru care luptă un neam se cristalizează într-o adevărată lume istorică, atunci acel neam s-a integrat în devenirea culturală “.

În condiţiile integrării ţării noastre în Europa şi a fenomenului de globalizare, unele elemente din istoria noastră, din tradiţiile neamului şi operele acestuia, se estompează sau dispar, astfel că aceste monografii rămân ca „ ladă de zestre“ prin care urmaşii ne vor cunoaşte şi mapamondul ne va înţelege

Al. Florin Ţene
Membru corespondent al Academiei Americană Română
Preşedintele Ligii Scriitorilor Români