Aici vom rămânea mereu
oricât de-nţelenită-i glia;
cu-atât cu cât arăm mai greu
va fi mai sfântă bucuria.

Aici vom rămânea crezând
în biruinţa pentru care
ne-au ars strămoşii rând pe rând
s-o ’nalţe mai strălucitoare.

Aici vom suferi mereu
în locul unde-avem poruncă
să-I dăruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspră muncă.

Şi-aicea vom muri-apărând
un Adevăr şi-o moştenire
încununate în curând
de-o nesfârşită strălucire.

Aici, căci chiar pe-acest pământ
dorim să se mai-nalţe-o dată
pentru Cristos un crezământ
şi-o dragoste adevărată.

Ca să-nviem de-aici mereu
prin noi şi noi urmaşi într-una
arzând în veci lui Dumnezeu
în miile de jertfe – una.

Traian Dorz