Petalele nopţii învinse
învăluie văzduhul străveziu;
suspendat între două vise,
chipul îmi tremură… şi-i pustiu.

E numai câmpie şi tăcere împrejur
aburi de ceaţă încătuşează răsăritul târziu,
doar bruma singurătăţii prin cotloanele trupului:
totuna mi-e, de-s mort ori de-s viu.

Fantastice umbre cad – anotimpul uitării…
Dumnezeu a suspinat din cer.

Marius Ţion

Nota redacţiei: Marius Ţion (n. 8 iulie 1977, Cluj-Napoca). Poet. Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj Napoca, sectia Pastorala. Debut absolut cu poezie, in 1997, in revista Tribuna.

Volume: – La poarta umilintei, versuri, 1998, Ed. Dokia,  – Vecernia iubirii, versuri, 2005, Ed. Napoca Star,  – Dimineaţa salvată, versuri, 2008, Ed. Napoca Star.  

Marius Ţion este unul dintre liderii poeţilor generaţiei milenariste din Ardeal.