Mare tam tam s-a făcut în mass media despre luneta ministrului Culturii Daniel Barbu, spartă acum două săptămâni la un flash mob Roșia Montană. Cică paguba a fost de cinci mii de lei. Mult, așa cum costă în general chestiile când se plătesc din bani publici. N-a mai contat patrimoniul, protestul a fost deturnat în favoarea acestui subiect. De-asta cinci activiști s-au prezentat ieri la noul sediu al Ministerului Culturii, o clădire strălucitoare din geamuri, aflată lângă viitorul sediu al Operetei Române, o clădire din tablă, ca o sală de sport. Aveau cu ei o lunetă pe care scria „Demisia”. O cumpăraseră din chetă, de pe Okazii.ro, cu 80 de lei.

Voiau să i-o facă cadou ministrului și să depună la registratură raportul specialiștilor străini despre importanța Roșiei Montane pentru patrimoniul mondial, pe care ministrul îl negase. Alături de o demisie gata scrisă, în caz că nu are timp.

Cei cinci oameni nici măcar nu s-au apropiat de intrare, au fost opriți la câțiva zeci de metri, la barieră, de pază și probabil de un SPP-ist bărbos care a explicat: „Vă spun un singur lucru, ca să nu vă bateți mintea: azi nu intră nimeni în minister. Se activează niște protocoale de securitate.” La cinci minute au apărut și două dube de jandarmi și un negociator, ceea ce a stârnit ceva râsete și a destins atmosfera: „Ar fi tare să apară și infiltrați în civil”. Toată lumea se simțea bine. I-am întrebat pe jandarmi cine i-a sesizat și unul mi-a spus râzând: „Am venit noi, așa, am văzut de departe.” Apoi a urmat un dialog de importanță națională, filmat cu pasiune de acest jandarm:

 

Activist: Acum așteptăm pe cineva de la biroul de presă să ne spună dacă poate prelua documentele. Sau le lăsăm noi la registratură, poate ne dă un număr de înregistrare.
Negociator: Păi dumneavostră puteți să depuneți documentele.
Activist: Păi eu, eu, eu.
Negociator: Păi dumneavostră puteți lăsa hârtiile la registratură.
Activist: Păi eu, de mine vorbeam, despre mine. Însă eu m-am activat și stau ca prostul în fața instituției publice, care uitați cum arată față de Operetă. Cam ăsta e mesajul: alegătorii și aleșii. Îmi place zâmbetul dumneavostră, dar mă și sperie câteodată. Adică e foarte drăguț. De ce zâmbiți așa? E grav.
Negociator: E un zâmbet amar.
Activist: Încâlcăm vreo lege?
Negociator: Legea 60 privind manifestările publice.
Activist: Păi nu e o manifestație. Am venit să lăsăm un cadou și să înregistrăm un dosar. E în timpul programului de lucru la registratură.
Negociator: Nu pot eu.

Era clar că negociatorul nu făcea față, el era the good guy. Așa că a apărut colegul lui, the bad guy.

Jandarm: Vă rog să-mi prezentați documentele. Și dumneavostră, și dumneavostră, și dumneavostră.
Activist: Mă legitimați pentru că am încercat să depun un dosar?
Jandarm: Conform Legii 61 am dreptul. Pune în vedere că dacă nu sunt primiți înăuntru și nu au autorizație să manifeste aici…
Activiști în cor: Dar nu manifestăm.
Jandarm: Este un protest.
Activiști în cor: Nu este un protest.

 

Și tot așa, fără vreun rezultat. Activiștii și-au luat luneta înapoi și au fost însoțiți de jandarmi și televiziuni până au trecut strada, în râsete și voie bună, că doar se cunoșteau toți „de când i-a prins ploaia la protest”. „Fără supărare, asta e, ne vedem mereu”, a conchis the bad guy înainte de a-și lua la revedere.

Ioana Moldoveanu, Foto: Mircea Topoleanu, Sursa: Vice