– Am mai mult de 40 de ani si nu m-am casatorit, iar oameni ca mine sunt foarte multi in Rusia; este pur si simplu o epidemie a singuratatii, pentru am­bele sexe. Din ce cauza se intampla asta? Din cau­za mandriei si a iubirii de sine, a noii generatii care a pierdut capacitatea de jertfire si de dragoste?

– Ati abordat o tema foarte importanta si du­reroasa, salbaticirea omului contemporan. Au­tismul, raceala unuia fata de celalalt, relatia in­teresata dintre oameni zdruncina baza casatoriei crestine si ii condamna pe acestia la singuratate; mai mult decat atat, adeseori omul este singur in propria familie. Civilizatia lumii de astazi a devenit una industriala. Mijloacele tehnice l-au inlocuit in mare parte pe om, au rupt relatiile cristalizate, de veacuri, intre oameni. Sprijinul si omul celalalt au devenit masina cea neinsufletita, cea rece. Pe de alta parte, televizorul si mijloa­cele de informare in masa au captivat nu numai sfera intelectuala, dar si pe cea sensibila a omului. Stand in fata unui ecran gol, acesta nu numai ca isi satisface patimile prin intermediul re­trairii interioare a unor sentimente, insa cultiva, de asemenea, instincte animalice, precum vio­lenta si cruzimea. Omul este pustiit. Inainte avea singuratatea pentru Dumnezeu: omul se izola in inima sa pentru a se intalni cu Domnul si isi umplea viata cu lucruri duhovnicesti. Acum, singu­ratatea are o alta caracteristica: omul, pierzand chipul lui Dumnezeu din el, paseste pe drumul demonizarii, el nu mai stie sa iubeasca, nu poa­te sa iubeasca. Patima este o baza nesigura pen­tru o relatie. Omul cauta iesirea din pustietatea sufleteasca in noi senzatii. Refuzand nasterea fireasca de prunci in familie, omul devine o fiin­ta sexuala, iar acest sex gol, care se transforma intr-un cult caracteristic, degenereaza curand in sex patologic.

Familia se intemeiaza pe dragoste. Iubirea es­te unita cu vederea unei anumite frumuseti in celalalt om. Fara aceasta frumusete – adevarata sau presupusa -, iubirea nu este posibila. Omul pierde atat idealurile reale, cat si pe cele false, pierde chiar dorul de aceste idealuri, pe care il simteau in vremurile trecute chiar si cei mai imo­rali oameni. Fiecare descopera in celalalt lipsa de scrupule si nerusinarea sufleteasca. Familia are in vedere fidelitatea reciproca. Acum, fidelitatea se schimba cu atotpermisivitatea, iar fara fideli­tate si devotament, sotii devin doar tovarasi sau parteneri.

Cand unul il supara pe celalalt, atunci acesta pleaca de la el, precum ar pleca de la masa, sau unul il alunga pe celalalt, precum ar da afara un caine. Mijloacele de informatie in masa, transmisiunile programate ii duc pe oameni spre un sablon universal monoton. Omul nu are ce vorbi cu celalalt: tot ce are nevoie sau il intereseaza poate primi din calculator sau de pe internet. Omul se plictiseste, se pare, chiar alaturi de oamenii cei mai apropiati lui. Casatoria este nazuinta spre o relatie sufleteasca reciproca. Este ca si cum unul dintre soti il implineste pe celalalt. Casatoria este o caldura emotionala, care incalzeste sufletele oamenilor, insa omul s-a transformat intr-un im­potent sufletesc. Ce face familia in timpul liber? Adeseori sta la televizor; asta inseamna ca traies­te intr-o alta lume, ireala, virtuala, traieste vietile altor oameni. In ea nu mai ramane nici timp, nici putere pentru celalalt. Doar credinta crestineas­ca si viata bisericeasca pot reanima, renaste su­fletul omenesc, pot insufla in el dragoste. Cand omul va intelege ca are nevoie de caldura ome­neasca, pe care nu o inlocuieste nici un confort fi nici o masina, atunci va cauta in celalalt nu un partener, ci un prieten pentru viata, atunci fami­lia va deveni pentru toti membrii sai un izvor de bucurie, o scoala a dragostei si un focar aprins in aceasta lume rece.

Familia preotului ca exemplu de familie ortodoxa
familie-de-preot
– Cum trebuie sa fie familia preotului?

– Apostolul Pavel a numit familia crestina bi­serica din casa, in care se gaseste o singura credin­ta, un singur duh, o singura randuiala de viata. In familie, ca si in biserica, trebuie sa existe o ie­rarhie stricta. Preotul slujitor, drept cap al fami­liei, trebuie sa arate fata de membrii casei deo­potriva dragoste si severitate. Pentru preot, pa­rohia este o mare familie; si invers, in familia sa el trebuie sa ramana preot si invatator duhov­nicesc atat pentru preoteasa, cat si pentru copiii sai. Aici, dragostea nu trebuie sa se transforme in familiaritate.

Familia este nu numai oaza in pustiul lumii, unde omul – calator pe drumurile vietii – pri­meste odihna si bucurie si isi aduna puteri pen­tru viitoarea calatorie; familia este un lucru de mare raspundere, care solicita multa osteneala si bagare de seama. In familie, bucuria este ames­tecata cu necazuri si incercari. De aceea, este ne­voie de vigilenta permanenta si de intelepciune. Familia este scoala dragostei. Insa dragostea de familie nu trebuie sa captiveze intreaga putere a preotului, ci trebuie sa fie o trambulina pentru dragostea duhovniceasca fata de oameni. Fami­lia este o educatie permanenta a vointei. Ea asaza zilnic in fata fiecarui membru sarcini care tre­buie sa fie rezolvate corect. Autoritatea preotului slujitor depinde, in mare parte, de familia sa, in care enoriasii vor sa vada un exemplu pentru ei.

– Ce calitati trebuie sa aiba preoteasa?

– Inainte de toate, ea trebuie sa aiba credinta sincera, dragoste fata de biserica, nazuinta spre rugaciune sihirotonie-andrei-atudori-2012 sacrificiu; acest lucru este absolut necesar sotiei preotului, pentru a-l ajuta pe sot sa duca crucea cea grea a preotiei. Relatia sa de res­pect fata de acesta reprezinta cea mai buna mo­dalitate si un exemplu pentru educatia copiilor.

– Ce trebuie sa fie important pentru sotia preotu­lui: profesia sau ajutorul acordat sotului in activita­tea pastorala a acestuia si obligatiile familiale?

– Daca in familia preotului nu exista necesita­tea acerba, care ar obliga-o pe sotie sa lucreze in domeniul ei, atunci trebuie sa se dedice bisericii si familiei. Femeia este sufletul familiei; creste­rea copiilor este nu numai un lucru particular, dar si bisericesc si social. Copiii care traiesc in­tr-o familie unde mama se afla la serviciu in cea mai mare parte a zilei devin pe jumatate orfani; el vor iesi treptat de sub controlul parintilor.

ALEGEREA SOŢULUI
– Cum iti alegi tovarasul de viata?

– Casatoria crestina inseamna unitate si ajutor reciproc in lucrurile lumesti si duhovnicesti, in cele trecatoare si vesnice. De aceea, unitatea cre­dintei, modul de viata si scara de valori au o in­semnatate primordiala pentru soti. Poate sa exis­te singuratate, ca lipsa a unei familii, insa poate sa fie singuratate tragica chiar in propria familie, cand unul dintre soti devine un strain pentru ce­lalalt. De aceea, trebuie sa ne uitam, mai inain­te de toate, nu la frumusetea trupeasca, ci la cea sufleteasca. Cuvantul soti, din punct de vedere etimologic, inseamna doi boi, inhamati la un sin­gur plug, ceea ce este un lucru semnificativ.

– Cum sa iti gasesti jumatatea si sa nu gresesti in viata alegerea?

– In una din cartile regelui Solomon se spune ca pacatosului i se da o femeie rea pentru grese­lile sale (v. Eccles. 7, 26). De aceea, incercati sa va abtineti de la pacate, in special de la desfrau, pentru ca Domnul sa va daruiasca o sotie buna. Trebuie nu numai sa cauti sotia potrivita, ci chiar tu sa devii un sot potrivit.

– Am acum 22 de ani, sunt in anul V de facultate, iar in cercul meu de cunostinte nu exista fete credin­cioase. In principiu, nu merg in locuri unde, de obicei, se aduna tinerii – cluburi, discoteci. Sprijinul de baza, momentan, este invatatul si practicarea spor­tului – vreau sa lucrez in politie. Sunt fete care imi acorda atentie, dar eu le ocolesc. Sunt toate necredin­cioase, multe fumeaza si beau, nu imi plac. Este dificil sa intemeiezi acum o familie, nici nu stiu ce sa fac. Poate ca ar trebui pur si simplu sa astept sa ma mai maturizez. Insa nu se intrevede nici o luminita in departare, se pare ca va fi tot ca pana acum. Poate ca tre­buie doar sa astept, iar Domnul imi va trimite persoa­na respectiva la timpul cuvenit? Ce credeti?

– Sunt de acord cu dumneavoastra, ca trebuie doar sa asteptati si sa va maturizati, dar sa va si rugati pentru ca Domnul sa va trimita tovarasa de viata. Este bine ca nu mergeti in discoteci si in cluburi. Cautati-va sotie in randurile credinciosilor care merg la biserica, dar nu va grabiti sa luati o hotarare. Sotia, chiar de ar fi credincioasa, daca ii lipseste bunatatea si modestia, nu va adu­ce fericire familiei.

– Sunt student la facultatea de teologie si de mult timp imi doresc sa ma casatoresc (am 27 de ani) pen­tru a primi preotia, insa nu pot sa imi gasesc juma­tatea. Domnul m-a pazit – nu am avut relatii cu fe­te pana acum; am intalnit, dar nu am gasit nici una pe inima mea. In fiecare zi ma rog Domnului sa ma uneasca cu aceea care imi va fi spre mantuire, insa nu o gasesc pe cea dorita.

– In Evanghelie este scris: Cereti si vi se va da, cautati si veti afla. Deosebit de valoros este lu­crul care se dobandeste cu truda si cu rabdare. Aveti rabdare, rugati-va si veti gasi o sotie mai buna decat va asteptati. Sa credeti ca Domnul, in Pronia Sa, v-a randuit sotia inca de la nasterea dumneavoastra!

– Putem sa incercam sa facem cunostinta cu fete prin intermediul site-urilor de socializare?

– Daca mi-ati fi adresat aceasta intrebare in urma cu zeci de ani, as fi raspuns negativ. Insa acum conditiile de viata s-au schimbat atat de mult, meat prefer sa spun sincer: nu stiu. In ori­ce caz, trebuie sa va rugati pentru ca Domnul sa va trimita sotia potrivita. La Pilde, in Biblie, se spune ca femeia rea este pedeapsa pentru paca­te, iar cea buna este binecuvantare de la Dum­nezeu. Exista un proverb oriental: Atunci cand iti alegi sotie, uita-te sa vezi cum este mama sa.

– Am 32 de ani. Nu pot sa-mi intemeiez o familie. Cum pot sa stiu voia lui Dumnezeu si sa aleg drumul potrivit? Merita sa merg la parinti vazatori cu duhul, la manastiri, sa intreprind anumite activitati sau tre­buie sa ma rog si sa astept?

– Nu va sfatuiesc sa mergeti la parinti vaza­tori cu duhul, deoarece, in timpurile noastre, pa­rintii care au dobandit harul lui Dumnezeu pre­fera sa il pastreze in anonimat si in tacere, departandu-se de lume. Este bine sa vizitati manastiri si locuri sfinte. Rugaciunea din manastiri are o putere deosebita. Va sfatuiesc ca, inainte de a va alege mireasa, sa va alegeti un parinte duhovnic – nu vazator cu duhul, ci evlavios. Eu cred ca es­te mai bine sa va rugati si sa asteptati – Domnul stie pe cine si cand sa va trimita.

Despre dorinta de casatorie si calitatile sotiei crestine
71098- Se crede ca astazi alegerea mirelui este foarte li­mitata. Multi spun ca nu gasesti tineri normali. Ce trebuie sa faca tanara ortodoxa in aceasta situatie?

– Greu nu inseamna imposibil. Trebuie sa alegi mirele din familie credincioasa si in special din acele familii care merg la biserica; insa, din paca­te, si aici se poate gresi. De aceea, sunt importan­te sfatul si binecuvantarea parintelui duhovnic. Tanara ortodoxa poate, intr-o oarecare masura, sa aprecieze viitorul sot, prin relatia acestuia cu rugaciunea. De exemplu, atunci cand el ii propu­ne acesteia sa mearga la o plimbare, ea sa spuna pe neasteptate: Hai sa ne rugam! – si sa se uite la chipul sau: daca este credincios, atunci va accep­ta cu bucurie, iar daca nu este, atunci pe fata sa va aparea umbra nemultumirii. Desigur, acesta este doar un exemplu. Tanara ortodoxa trebuie sa se roage pentru ca Domnul sa ii descopere pe viitorul mire prin intermediul imprejurarilor de viata.

– Am 35 de ani. Imi doresc foarte mult sa imi in­temeiez o familie, dar nu reusesc. Ştiu ca Domnul le aranjeaza pe toate in modul cel mai benefic pentru mantuirea mea, insa vreau sa inteleg: poate ca nu fac ce trebuie? Poate ca trebuie sa schimb ceva in viata mea?

– Raspundeti-va singura: de ce doriti sa inte­meiati o familie? Daca pentru fericirea dumnea­voastra, atunci inseamna ca veti cere de la sot si de la copii ca ei sa duca o viata dupa bunul dumneavoastra plac, iar in loc de o presupusa fericire, va veti confrunta cu necazuri. Insa, daca veti avea intentia sa aduceti bucurie celor apropiati, prin slujirea acestora, prin jertfa si rabda­re, atunci inseamna ca sunteti pregatita pentru viata de familie, iar Domnul va va trimite un sot. Cand crestinul nu se gandeste la el insusi, ci slu­jeste celorlalti, smerindu-se pe sine, atunci ferici­rea insasi il va cauta pe unul ca acesta.

– Incerc sa intemeiez o familie de multa vreme, insa am parte numai de esecuri. Am deja 29 de ani si nu se intampla nimic. Imi doresc atat de mult copii, un sot ortodox…

– Dumnezeu ni Se descopera in Evanghelie ca Iubire desavarsita si Atotputernicie. Noi ne aflam in Pronia cea buna si preainteleapta a Sa. De ce nu indeplineste dorinta dumneavoastra cea buna? Oare nu are El putere, nu va vrea binele? Eu cred ca problema se afla la dumneavoastra: nu sunteti pregatita pentru casatorie din punct de vedere psihologic, iar in casnicie este nevoie de jertfa si de rabdare. Sunteti dezamagita de multi, insa, din pacate, nu sunteti dezamagita de propria persoa­na. Sunteti sigura ca veti aprecia binemeritatul sot si nu il veti face nefericit? Aceasta este randuiala lui Dumnezeu, care il fereste de dumneavoastra pe potentialul sot. Sunteti sigura ca veti suporta un sot cu un caracter dificil? Poate ca nu. Randuiala lui Dumnezeu va fereste de acela. In familie trebuie mai mult sa cedezi decat sa ceri.

De aceea, inainte de a cauta un sot bun, do­banditi calitatile unei sotii exemplare pentru vi­itoarea casatorie: sa puteti sa il respectati pe sot drept cap al familiei, sa nu il dojeniti cand sunt situatii grele in viata sau pentru cusururile caracterului, pe care le avem cu totii, sa puteti sa taceti si sa ascultati mai mult decat sa vorbiti. Ganditi-va cum trebuie sa fie sotia crestina, apropiati-va de acest ideal si atunci va aparea acel om, care va fi jumatatea dumneavoastra in viata.

– Cum sa aleg corect tovarasul de viata? Imi doresc foarte mult sa intemeiez o familie ortodoxa.

– Trebuie sa va alegeti tovarasul de viata din­tre enoriasii de la biserica. Este foarte problematic sa faci din omul necredincios unul credincios sau din unul nebisericos, unul bisericos. Trebuie sa va rugati Domnului pentru intemeierea unei familii crestine.

– Inteleg ca in toate se afla voia lui Dumnezeu si ca toate se petrec la timpul lor, insa imi doresc foarte mult ca alaturi de mine sa fie un sot iubit si iubitor, vreau sa fiu o femeie si o mama fericita. Imi doresc foarte mult sa ma casatoresc.

– Va doresc din inima sa gasiti drumul in viata, insa va sfatuiesc sa va lasati cu totul in voia lui Dumnezeu. Casatoria se aseamana cu o ca­sa, care din departare pare frumoasa, dar nu se stie ce se afla inauntrul ei. Cu cat va doriti mai mult sa va casatoriti, cu atat mai mare este posi­bilitatea ca mai tarziu sa traiti o dezamagire. Rugati-va ca Domnul sa va conduca viata si sa va dea ceea ce va este de folos!

– Deznadajduiesc foarte mult din cauza faptului ca nu ma casatoresc. Incerc sa ma rog si sa imi fac pri­eteni, insa nu reusesc nimic bun si am deja 36 de ani. Ma amagesc singura, sper in zadar ca mai este posibil sa intemeiez o familie, sa am copii?

– Trebuie ca in toate sa ne lasam in voia lui Dumnezeu. Un poet occidental scria: Mai bine sa fii singur decat sa cazi impreuna cu cineva. Daca nu ati intalnit omul binemeritat, asta inseamna ca nu puteati avea nici o casatorie pe masura. Tragedia vremurilor de astazi este fragilitatea familiei. Ca­te casatorii se destrama, lasand in suflet rani care se vindeca foarte greu; cati oameni isi blestema zi­ua in care s-au nascut! Se subintelege faptul ca si astazi exista familii crestine fericite; mai mult, ca­satoria crestina si familia cu multi copii reprezin­ta un act de curaj in zilele noastre. Cred ca trebuie sa va rugati si sa va lasati cu totul in voia lui Dum­nezeu. Tot ceea ce ne da El este bun, chiar daca nu ne dam seama imediat de acest lucru. Crestinul in nici un caz nu trebuie sa cada in deznadejde.

– Am divortat de sot acum 5 ani, avem doi copii. Pana acum nu m-am recasatorit: sunt nelinistita -merita sa ma recasatoresc sau nu? Copiii isi doresc o familie si chiar alti frati si surori.

-Trebuie sa puneti altfel problema: cu cine va casatoriti. Caci casatoria singura nu rezolva pro­blema fericirii. In sot trebuie sa cautati, mai ina­inte de toate, un prieten.

Crucea singuratatii
Lored- Imi este foarte greu sa vorbesc pe aceasta tema, insa m-am hotarat sa vorbesc decat sa ma gandesc toata viata la acest lucru si sa sufar. Am aproape 40 de ani si ma chinuiesc foarte mult din cauza ca nu pot sa intal­nesc un barbat iubitor si singur, care ar putea sa imi de­vina sot. Sufar ingrozitor din cauza singuratatii si ma aflu intr-o permanenta stare fizica si sufleteasca de chin. Nu pot gresi, pentru ca merg la biserica, la manastiri si locuri sfinte. Nu reusesc deloc sa ma impac cu situatia mea actuala, fara sot si copii. Tot timpul imi vine sa plang, e pacat, caci anii tineretii au trecut intr-o clipita. Vreau sa intemeiez o familie. Iarta-ma, Doamne, pentru ca vreau dezmierdari si dragoste la varsta mea! Nimeni nu poate intelege de ce o femeie atat de interesanta ca mine nu poate deloc sa isi intalneasca jumatatea.

– Timpul zboara fara oprire, iar anii care au trecut par o clipita, ca si cum nu ne-am trait via­ta. Cine stie, ati fi fost oare fericita sau nu in via­ta de familie? De aceea, nu va intristati in lega­turi cu trecutul. Casatoria este binecuvantata ca ajutor reciproc pentru oameni si ca modalitate de perpetuare a neamului omenesc. Comparati insa numarul casatoriilor fericite si al celor neferi­cite – care dintre ele cantareste mai mult? Ei bine, la aceasta intrebare va raspunde viata oamenilor din jurul dumneavoastra. Casatoria seamana cu un turn, frumos pe dinafara, mai ales de departe, dar atunci cand intri pe usa nu stii ce te asteapta. De aceea, lasati-va cu totul in voia lui Dumnezeu si multumiti-I Lui pentru fiecare zi traita. Straduiti-va sa vedeti frumusetea si unicitatea fiecarei zile, multumiti pentru asta lui Dumnezeu si nu deplangeti viata, ca si cum ati fi trait-o in zadar. Oricum ar trai omul, casatorit sau nu, il asteapta moartea si vesnicia, de care adeseori uitam.

– Sunt multumita, in general, de viata mea socia­la, am putin timp liber – lucrez, ma intalnesc cu pri­etenii. Dar, in mod periodic, traiesc o durere acuta, se intampla sa plang pe neasteptate, chiar fara sa ma fi gandit inainte. Astfel ma tarasc toata ziua, apoi imi trece. Parinte, rugati-va, va rog, pentru ca Domnul sa imi randuiasca viata – fie familie, fie manastire!

– Puteti sa fiti casatorita, sa aveti o familie si, in acelasi timp, sa simtiti uneori o singuratate acuta, mai ales daca in persoana sotului nu veti vedea un prieten, ci un partener, desi acesta incearca sa isi indeplineasca cu constiinciozitate obligatiile. Nu va este suficienta relatia cu prietenii dumnea­voastra. Manastirea este conditie pentru relatia launtrica cu Dumnezeu, insa pentru aceasta este nevoie de chemare deosebita. Aveti aceasta chemare? Asta o hotarati doar dumneavoastra. Daca aveti chemare, atunci manastirea este o pregustare a Raiului; daca nu aveti chemare, manastirea poate sa vi se para un lagar pentru intemnitati si va veti pune intrebarea: de ce ma aflu eu aici? Daca nu simtiti nevoia pentru viata de manastire, daca rugaciunea nu va aduce sentimentul acelei bucurii adanci, pe care lumea nu o poate da, atunci trebuie sa cautati un sot ca tovaras de viata, fara sa tineti cont de infatisarea sa fizica sau de statutul in societate. Daca oscilati intre manastire si lume, trebuie sa va rugati lui Dumnezeu, ca sa va arate drumul, prin intermediul trairilor interi­oare si al imprejurarilor de viata.

– Am 42 de ani si nu reusesc deloc sa ma casato­resc, Am avut multe propuneri, insa nu a iesit nimic. Arat mai tanara si adeseori imi acorda atentie barbati cu 11-14 ani mai mici decat mine. Nu mi se pare un lucru ridicol. Acum a inceput sa mearga la biseri­ci (in Moscova) un barbat cu trei ani mai mic decat mine, suntem din acelasi oras, mai demult am lucrat impreuna la aceeasi companie in orasul X, are acelasi sange dupa tata, ca si mine (familia mea este de musulmani), avem aceeasi profesie. Se pare ca ii place de mine, si mie imi place de el. Ne cunoastem de mult timp, dar relatia nu a avansat. Simt ca el a inceput sa vina tocmai la aceasta biserica din Moscova, stiind ca aici merg si eu. Cui trebuie sa ma rog pentru inteme­ierea unei familii ortodoxe? Eu, sa spun drept, m-am rugat la toti sfintii. Insa timpul trece, iar eu sunt tot tingura. Staretul Ilie din pustia Optinei a spus, la un moment dat, ca Dumnezeu imi va trimite un sot. Poate ca trebuie doar sa am rabdare si sa astept?

– Daca parintele Ilie v-a spus ca Domnul va va trimite un sot, atunci primiti cuvantul sau ca ras­puns, fara sa aveti indoieli. Credinta in cuvintele parintelui poate atrage ea insasi milostivirea lui Dumnezeu spre dumneavoastra. De aceea, rugati-va si asteptati.

in doi- Nadajduiesc sa ma casatoresc a doua oara. Este pacat sa astept de la barbat inteligenta, bunatate, mari­nimie sau trebuie sa ma silesc in tacere sa iubesc pe oricare, caci eu insami nu sunt un inger? Spre deosebire de dragostea catre aproapele, aici ar fi ca si cum i se da omului dreptul de a alege –de a iubi, de a deveni a doua jumatate. Poate ca Domnul nu mi-a dat pana acum sa intalnesc pe cineva si de aceea nu mi-a dat iubire?

– Exista doua feluri de iubire: prima – iubirea patimasa, care este foarte nestatornica; ea poate trece pe neasteptate, precum se schimba vremea dintr-odata. O astfel de dragoste se transforma usor in indiferenta, iar adeseori in ura. Al doilea fel de iubire este intemeiat pe prietenie, pe asema­narea caracterelor si a intereselor, pe intelegerea dintre cei doi inca de la primele cuvinte. Aceasta iubire este mult mai trainica si capabila sa supor­te ispitele care sunt atat de multe in viata. Familia este un lucru greu si responsabil. De aceea, sunt de acord cu dumneavoastra ca in casatorie trebu­ie sa te supui si sa incerci sa faci fericita nu atat persoana ta, cat mai ales persoana sotului.

Daca deja exista candidatul
– Binecuvantati-ne, va rugam, pe mine si pe alesul meu, pentru prietenie, in vederea intemeierii unei vi­itoare familii ortodoxe!

– In cazul in care casatoria voastra va fi feri­cita si mantuitoare, atunci Domnul o va binecu­vanta; insa, daca nu va fi fericita, atunci Domnul nu va ingadui casatoria. Fie voia Sa cea sfanta! Domnul sa va ajute!

– Multi oameni m-au sfatuit ca nu este de ajuns sa te rogi, trebuie sa fii activa, caci barbatii de astazi sunt pasivi. Am intalnit un baiat pe sufletul meu ca­re a plecat in concediu la parintii sai. Eu as vrea sa il sun, sa ii trimit mesaje, insa daca il voi plictisi sau poate el nu vrea sa continuam relatia? Cum sa fiu ac­tiva, dar sa nu ma impotrivesc voii lui Dumnezeu?

– Inteleptul Solomon scrie ca, precum nu se pot gasi urmele pasarilor pe cer, la fel este im­posibil sa cunosti calea inimii barbatului spre femeie. De aceea, aici nu exista o anumita regula. Cred ca este mai bine sa va incredintati cu to­tul Proniei lui Dumnezeu, sa traiti si sa va com­portati conform moralei crestine. Daca presupusul ales este un barbat vrednic, atunci va aprecia simplitatea dumneavoastra, iar daca nu, in orice caz, se va uita la dumneavoastra ca la un obiect.

Oare acesta este soarta mea?
– De mult timp, cu binecuvantarea parintelui duhovnic, ma rog pentru casatorie si iata ca, de curand, a venit la mine un tanar credincios, cu propunerea sa devenim prieteni: el spune ca i-am atras atentia de­mult si ii place de mine. Sa consider acesta raspunsul la rugaciunea mea sau sa continui sa ma rog? Problema este ca nu imi place de el.

– Daca pana acum v-ati rugat sa va casatoriti, atunci acum rugati-va sa se implineasca voia lui Dumnezeu cu privire la acest om. Va sfatuiesc sa nu fiti de acord imediat cu casatoria, dar nici sa nu respingeti aceasta posibilitate: nu intotdeauna primele impresii sunt corecte. De aceea, incer­cati sa il cunoasteti mai bine, pastrand o anumita distanta. Cate inimi nu au fost ranite din cauza faptului ca oamenii au cazut prada primei im­presii si apoi, precum orbii, au cedat sentimen­tului! Bineinteles, oamenii trebuie sa se placa unul pe altul, insa intemeierea unei familii este un lucru de o responsabilitate serioasa, de aceea nu trebuie sa va bazati doar pe emotii. Aici trebuie sa tineti cont de conditiile obiective, in acest caz, de interesele si caracterele amandurora.

Este folositor sufleteste sa te casatoresti cu un strain?
– Un tanar care a imbratisat Ortodoxia acum sapte ani, strain, mi-a propus sa ne casatorim. Parintii sai nu sunt ortodocsi si nici credinciosi. Am impresia ca mamei lui nu ii place deloc de mine. Imi este foarte greu sa ma intalnesc cu ei: intotdeauna este o oareca­re incordare, uneori isi permit sa faca chiar anumite comentarii cu privire la Ortodoxie, dar ceea ce ma su­para cel mai tare este faptul ca acest tanar nu acorda o importanta deosebita acestui lucru. Nu vreau sa il ju­dec, insa uneori mi se pare groaznic: daca, cumva, nu ma pot bizui pe el, ca viitor sot si tata al copiilor nostri? Deoarece este important cum va fi capul familiei. Inteleg ca nu sunt un cadou, poate pe acesta il merit si el imi va fi mie de folos in lucrarea de mantuire.

Imi doresc mai mult decat orice sa aflu daca Ii es­te placuta lui Dumnezeu aceasta relatie. Caci, daca nu Ii este, atunci nu merita sa mai stau pe ganduri si trebuie sa rezolv acest lucru intr-un fel. M-am rugat si ma rog sa iau decizia corecta, insa nu se intam­pla nimic. Totul depinde de mine, dar eu nu am gasit un raspuns. Parintele nostru duhovnic spune ca nu trebuie sa mai tergiversez lucrurile, trebuie fie sa ma hotarasc sa ma casatoresc, fie sa ma despart de el. El ma asteapta de mai bine de un an. Ajutati-ma, pentru numele lui Dumnezeu, caci viata mea de acum inain­te depinde de acest lucru!

– Daca va este greu sa va intalniti cu logodni­cul, va fi cu mult mai greu, in momentul in care va deveni sotul dumneavoastra. Sunt de acord ca, atunci cand intemeiezi o familie, trebuie sa acorzi atentie influentei pe care sotul o va exercita asu­pra copiilor si atmosferei in care ei vor fi crescuti. Daca de atata timp logodnicul dumneavoastra nu s-a aratat interesat de Ortodoxie, este putin pro­babil ca el sa se arate interesat pe viitor. Cred ca este mai bine sa nu riscati din punct de vedere duhovnicesc si sa nu va casatoriti cu un strain.

Daca nu exista identitate de pareri in problemele de credinta
– Sunt crestin-ortodoxa si ma intalnesc cu un tanar ortodox care nu merge la biserica. El are respect fata de biserica, insa crede ca credinta este data doar unor oameni, iar altora nu. Cum sa creez o relatie corecta cu acest om? Este posibila intemeierea unei familii cu el?

– Daca nu aveti o identitate de pareri in proble­mele de credinta, atunci pot aparea contradictii si in alte domenii ale vietii, de aceea, sa nu va grabiti sa va casatoriti. De obicei, atunci cand sotul este necredincios, i se poate parea ca biserica ii rapeste sotia din cauza frecventarii slujbelor si el incepe sa se comporte cu ostilitate fata de biserica.

Despre rugaciunea in comun
– In timpul rugaciunii in comun cu omul meu drag mi-a aparut sentimentul de sfiala si stingherea­la, incercam sa trecem peste acest moment sau nu fa­cem nimic. Cum sa depasim acest lucru pentru a in­vata sa vorbim cu Dumnezeu impreuna?

– Chemati la rugaciune pe una dintre rudele dumneavoastra si in acel moment sfiala va dis­parea. Nu este bine sa va rugati impreuna, in ca­zul in care intre voi au existat astfel de relatii, imagini care pot aparea in memorie in timpul rugaciunii si din cauza carora faceti rugaciunea cu indiferenta. Dumnezeu sa va binecuvanteze cu o viata crestineasca buna!

Daca exista piedici din partea parintilor
– Ce este de facut daca unul dintre parintii logodnicei (miresei) impiedica casatoria copilului lor din motive egoiste, pentru ca nu doresc sa piarda sprijinul si ajutorul copilului?

– Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie nft mergeti la duhovnic, care va analiza daca pa­rintii intrec drepturile lor din motive egoiste sau chiar vad motive obiective pentru impiedicarea casatoriei. Se intelege ca intre mire si mireasa tre­buie sa existe iubire reciproca, insa aceasta iubi­re trebuie sa aiba, de asemenea, niste baze ratio­nale, obiective, pentru ca iubirea sa continue si sa se mareasca; altfel, dragostea poate parea doar o pasiune trecatoare, care nu va rezista ispitelor vietii sau va descoperi nepotriviri de caracter.

Ce este iubirea?
– Ma intalnesc cu o fata, insa cu mine nu se in­tampla intotdeauna ceea ce spun altii despre iubire. Nu sunt in al noualea cer, ci ma tem ca ea va pleca cu altcineva dintr-odata, insa am si alte multe temeri. Cum sa cunosc iubirea adevarata?

– Cititi cu atentie, de cateva ori, Epistola intai catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel. Aco­lo veti gasi o definitie clara a iubirii crestinesti. Aceasta epistola seamana cu un imn desavarsit al iubirii. In lumina lui, veti putea vedea si apre­cia starea dumneavoastra sufleteasca si veti tra­ge usor concluzii.

– Se spune ca poti castiga increderea omului, insa nu si iubirea. Aceasta este un dar de la Dumnezeu. Cum descoperim acest dar? Sau acest lucru devine el singur evident atunci cand se intampla? Cum sa nu gresesti si sa nu te grabesti la alegerea tovarasului de viata? Ce rugaciuni se pot citi atunci cand te hotarasti sa intemeiezi o familie? Sau sa le lasam pe toate la voia lui Dumnezeu?

– Personalitatea omului este mai complicata decat orice alt sistem. Nu exista test pentru iubi­re, deoarece nu iubesti calitati separate ale omu­lui, ci pe acesta, ca persoana intreaga. Trebuie sa ne rugam in orice imprejurare a vietii si cu atat mai mult inainte de un moment atat de impor­tant ca hotararea de a intemeia o familie. Du­pa traditie, pentru acest lucru trebuie sa te rogi Maicii Domnului, in fata icoanei Sale din Kazan, si Sfintilor imparati intocmai cu Apostolii, Con­stantin si maica sa Elena. Insa te poti ruga pen­tru orice, oricarui sfant, deoarece in ei se afla Du­hul Sfant. Cititi despre deosebirea dintre iubirea sufleteasca si cea duhovniceasca la Sfantul Ignatie Briancianinov (Opere, volumele 1 si 2). Cititi despre insusirile iubirii crestine la Epistola intai catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel. Lasati toate in voia lui Dumnezeu – asta nu inseamna deloc ca dumneavoastra nu faceti nimic. Omului i s-au dat mintea, spiritul de observatie si intui­tia, ca sa foloseasca aceste daruri, insa, in acest caz, trebuie sa nadajduiti la voia lui Dumnezeu.

Despre dorinta de a duce mai departe neamul sau
– Ce este mai bine – casatoria de mai multe ori la biserica sau o viata de unul singur? Dorinta de a avea un copil te impinge spre casatorie de mai multe ori, de aceea familia se distruge, iar spre singuratate te impinge structura sufleteasca. Divortul a avut loc la initiativa sotiei, insa eu personal am hotarat doar asupra despartirii, nu si asupra divortului.

– Este mai buna singuratatea, ca sa renasteti duhovniceste pentru Dumnezeu, decat sa nasteti copii din sangele dumneavoastra, pentru care nu stiti viitorul si starea lor sufleteasca. Iar dumneavoastra, dupa cum vad, sunteti un om ferm, categoric si ati vrea ca copiii sa fie nu nu­mai o perpetuare a neamului, ci si o prelungire a telurilor dumneavoastra duhovnicesti, dar acest lucru nu va sta in putere.

Diferenta de varsta
– Diferenta mare de varsta (10 ani) poate fi o piedi­ca pentru intemeierea unei familii ortodoxe?

– Daca femeia este mai mare ca barbatul cu 10 ani, aceasta diferenta se va simti si mai mult odata cu trecerea timpului, si poate sa fie pricina multor traume psihice pentru femeie.

– Arhimandritul Ioan Krestiankin spunea ca dife­renta de varsta dintre soti trebuie sa fie de +/- 5 ani. Ce spuneti de acest lucru? Pot sa am o relatie cu un barbat care este cu 9-11 ani mai mic?

– Un decalaj prea mare de varsta intre soti va crea anumite greutati psihologice care se maresc, de obicei, cu timpul, nu se micsoreaza, chiar da­ca exista situatii cand astfel de casatorii sunt fericite. Cred ca diferenta de varsta nu trebuie sa fie analizata izolat de alte probleme legate de casatorie, ci trebuie tinut cont de toate celelalte, atat de factorii pozitivi, cat si de cei negativi.

Starea sanatatii cand te hotarasti sa te casatoresti
– Am intalnit un om care are doi copii mici si lo­cuieste in alt oras. Mi-as dori foarte mult sa fiu o so­tie si o mama buna. Insa, in ultimul timp, permanent sunt bolnava, atat fizic, cat si sufleteste. Nu vreau sa-i distrug viata, dar deja imi este foarte greu fara el. Trebuie sa ma casatoresc cu el? Sau destinul meu es­te singuratatea?

– Nu trebuie sa ascundeti de acest om, care vrea sa va fie sot, viata dumneavoastra, in acest caz sta­rea de sanatate – trupeasca si sufleteasca. Cred ca ultimul cuvant in aceasta problema trebuie sa fie al lui. Caracterul sotilor nu este mai putin impor­tant decat sanatatea pentru fericirea familiei.

Adresarea catre un staret
– Pot sa ma casatoresc daca sunt bolnava grav (cu rinichii si altele) si exista riscul de a nu putea tine co­pilul? Sau sa ma las cu totul in voia lui Dumnezeu? Problema este ca am fost la staretul X si mi-a spus ca nu trebuie sa imi fie teama sa ma casatoresc, sa fac co­pii, caci vor trece toate bolile.

– In momentul in care va adresati unui staret trebuie sa aveti intentia de a-l asculta, indiferent daca cuvintele sale sunt conform dorintei dumneavoastra sau nu. In caz contrar, este mai bine sa rezolvati singura problemele. Atata timp cat v-ati adresat staretului X si el v-a spus clar ca tre­buie sa va casatoriti, atunci nadajduim ca a fost cumva luminat in inima sa cand v-a spus aces­tea. De aceea, eu nu mai pot spune nimic dupa cele spuse de dansul.

Trebuie iertat pacatul sau trebuie sa se desparta?
– Prietena mea mi-a marturisit ca nu este fecioara, ca acum doi ani a avut o relatie (noi ne cunoastem de un an). La momentul acela, nu era deloc o fata credincioasa. Apoi insa Dumnezeu a adus-o la El, s-a cait de acest pacat si l-a spus la spovedanie. Acum mergem permanent la biserica. Şi iata ca, dintr-odata, mi-am amintit de trecutul ei. Ştiu ca Domnul ne iarta greselile si nu le mai tine minte, dar mie imi este atat de rau de indata ce imi aduc aminte de cuvintele ei (despre acest pacat), ca si cum aceasta ar fi o infidelitate conjugala. Incerc din toate puterile sa nu imi mai amintesc acest lucru, citesc rugaciuni, insa gandurile imi vin impotriva vointei mele. Ce sa fac?

– Trebuie sa alegeti una din doua: fie o iertati si nu va mai aduceti aminte de pacatul facut, de care s-a pocait, fie, daca nu sunteti in stare sa fa­ceti asta, despartiti-va de ea ca sa nu va amarati viata de famiile cu invinuiri fara rost si cu repro­suri. Cantariti singur puterile dumneavoastra.

(din: Arhim. Rafail Karelin, Învățături despre Taina Căsătoriei, Editura Sophia, 2013), Sursa: Război întru Cuvânt