Născut în 1955, în comuna Cerna, din judeţul Tulcea, poetul-funcţionar e licenţiat al Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca. Este doctor în litere (cu o teză strălucită despre Panait Cerna) şi autor a mai multor volume de versuri – Cireşe amare (1993), Poeme translucide (1996), Sceptic de rezervă (1997), Pasărea Ibis şi Agresorul (1998), Poeme dobrogene (1999), Trist. Poeme bonsai (2000), Între două pustiuri (2001), Dumicatul de pelin (2003), Magdala (2005), Fiul (2006) şi altele. A realizat mai multe antologii de poezie contemporană şi a îngrijit şi prefaţat volumul Meglenoromânii din Cerna. Ieri si azi al Dumitrei Petrică, rod al precupărilor sale de recuperare a unei memorii istorice privitoare la ramura sudică a neamului nostru. Poetul însuşi are o ascendenţă meglenoromână, numeroase din poemele sale conservând cuvinte din acest dialect. De altfel, Dumitru Cerna este prin excelenţă o sensibilitate solară, un sudic vibrând cu toate fibrele fiinţei la chemările astrului diurn. Unul din volumele emblematice pentru lirica sa este Poeme dobrogene, o carte invadată de miresmele acestui spaţiu sudic. Structural, Dumitru Cerna este un solitar, cu oroare faţă de grupările literare, refugiindu-se într-o singurătate luminoasă, sentiment ce poate fi detectat şi în volumele ulterioare: „Scriu poezie şi nu ştiu mai nimic / despre mine / dar câtă lumină îmi scaldă / sfioasa / părelnica-mi solitudine”(Fiul). Geografia sa mitică nu rămâne cantonată la spaţiul originar al Dobrogei natale, dar acesta constituie toposul cel mai consistent, revenind obsesiv în mai toate volumele poetului. Imaginea provinciei sudice e readusă în culorile vii ale unei prodigioase memorii afective.

În toate manifestările sale, Dumitru Cerna rămâne un solitar, chiar dacă scriitorul nu e lipsit de simţul solidarităţii cu breasla şi semenii. Rafinatul său estetism e nu numai semnul unei opţiuni artistice, ci şi expansiunea lirică a unei orgolioase, singulare interiorităţi. Volumul Dar dacă vine (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013 ) ne dezvăluie faţetele unui virtuoz al limbajului, al unui voluptuos al sonurilor. El dansează în chingile formelor fixe cu mare măiestrie. Dumitru Cerna se dovedeşte aici o sensibilitate muzicală, pentru care forma fixă de poezie, sonetul, nu e element de constrângere, ci de voluptate estetică. Virtuoz, poetul nu pătrunde fraudulos în grădina deliciilor a lui Dante, Michelangelo şi Voiculescu. Pentru poeţii din toate timpurile, sonetul a fost întotdeauna piatra de încercare a virtuozităţii artistice, o tentativă de a atinge perfecţiunea. Nu e întîmplător că graţie virtuţilor sale ideatice şi formale, de-a lungul epocilor, sonetul a fost considerat ca o expresie literară a „secţiunii de aur” şi a „divinei proporţii”, ca o regină a formelor literare. Din momentul apariţiei la Curtea din Palermo a regelui Siciliei, în secolul al XIII-lea şi până azi sonetul a cunoscut mai multe variante formale.Poeţii contemporani, mai ales după apariţia Ultimelor sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, au început să sfideze canoanele, vrând să se elibereze de sub inerţia şi rigiditatea tradiţiei. În această perioadă de radicalizare a limbajului, de brutale schimbări de viziune, sonetul îşi pierde statutul riguros, lăsându-se contaminat de elemente eterogene. Canonul sonetistic s-a extins, celebrul endecasilab fiind înlocuit cu alte forme metrice. Solemnitatea ritualică se degradează în forme profane, se democratizează, se manelizează uneori.

Convenţionalitatea formală nu pretinde acum decât respectarea numărului de 14 rânduri, coerenţa ideatică se vede fisurată de fragmentarismul postmodern. Dumitru Cerna împărtăşeşte aici liberalismul poeţilor de azi, împingând expresia atât de departe încât sonetul său deviază uneori de la prescripţiile canonice şi rigorile prozodice. Dar poezia sa rămâne cu atât mai interesantă. Indiscutabil, Dumitru Cerna este unul din afinii marelui nostru contemporan, Horia Bădescu, cel care a inventat chiar o nouă specie – ronsetul, ce reprezintă o hibridare lirică, o operaţie de miciurinism literar, combinând rondelul cu sonetul. Cert este că lirismul care a prevalat în sonet în toate timpurile este subminat, în poezia modernă a lui Dumitru Cerna dar şi a altora, de spiritul experimentului livresc, intelectualizant. Apar şi în aceste splendide poeme ale lui Dumitru Cerna jocuri verbale şi artificii de expresie, tipic manieriste, ca într-un veritabil dialog peste epoci şi mode literare.

Fără să fi pierdut întreg fastul sentimental, solemnitatea şi elocinţa, această formă (fixă) de poezie îi permite lui Dumitru Cerna să evoce, cu farmec, spaţiul natal, vremurile de odinioară, parfumul nopţilor de vară dobrogene, să scotocească în scrinul cu amintiri, să reintrepreteze mituri, să înlocuiască marile antinomii romantice sau clasice, tipice Renaşterii, cu simbolistica proprie, cu obsesiile mitologiei proprii. Armonia aliteraţiilor alternează cu ritmuri improvizate, rafinamentul expresiei se întâlneşte cu exerciţiul ludic şi rafinamentul sonor. Pentru Dumitru Cerna, autorul volumului Dar dacă vine (2013), poemul un exerciţiu al libertăţii, lirismul fiind pentru el o formă de a dialoga cu sine şi cu contemporanii săi, ghidat de luciditate şi de bun gust. El evită limbajul artificios, rimele pur artizanale, aglomerarea de simboluri şi referinţe culturale, deşi nu-i displace intertextualismul şi experimentele formale ale sonetului clasic, căruia îi redă frăgezimea şi eleganţa stilistică.

Poeziile de maturitate ale poetului clujean coagulează într-o sinteză modernă numeroase sunete orfice, pure şi subtile, referinţe culturale sau discrete aluzii politice. Poetul nu refuză nici ironia modernă, polemică, vitriolantă sau postura onirică, pendularea între vis şi realitate, ludicul şi jocurile verbale. Prin astfel de elemente livreşti şi inventivitate verbală, Dumitru Cerna creditează ideea că universul lumii postmoderne poate exista şi prin disciplina cea mai înaltă. Citindu-l, constatăm că redingota, papionul şi ţilindrul aristocratic ale sonetului, ale formei fixe, se mai pot purta, cu succes, şi azi. Dar dacă vine ( 2013), prevăzut cu o splendidă prefaţă a regretatului Petru Poantă, e un volum de excepţie al poetului Dumitru Cerna, afirmându-se ca una din cele mai interesante apariţii editoriale ale anului.

Ion CRISTOFOR