Rozalia Pal (economistul-şef al Garanti Bank), Lucian Croitoru (consilier al guvernatorului BNR), Ionuţ Dumitru (economistul-şef al Raiffeisen Bank), Florian Libocor (economistul-şef al BRD-SocGen) şi Eugen Sinca (analist-şef al BCR) au vorbit ieri la conferinţa anuală a Asociaţiei Analiştilor Financiari Bancari despre convergenţa reală şi nominală a României spre zona euro. Marius Dumbrăveanu

România ar putea adopta moneda euro cel mai probabil în 2021, orizontul îndepărtându-se deoarece trebuie recuperate decalaje legate de nivelul de trai sau productivitate, iar analiştii spun că este nevoie de creşterea economiei cu 3-4% pe an pentru ca acest orizont să fie credibil.

Guvernul şi BNR nu au mai avansat o nouă ţintă pentru trecerea la euro, de când a devenit clar că data de aderare 2015 va fi ratată, şi din cauza turbulenţelor din Europa.

Analiştii apreciază că România ar putea să treacă la euro cel mai devreme în 2018, dar majoritatea văd mai probabil anul 2021, având în vedere stadiul reformelor structurale şi fundamentele economice care nu permit recuperarea decalajelor într-un orizont de timp mai scurt. Premierul Victor Ponta a declarat recent că perioada 2018-2020 este un orizont realist pentru intrarea în zona euro, iar România urmăreşte cu prudenţă Polonia, ţară mult mai avansată în ceea ce priveşte reformele structurale.

„Dacă ne grăbim să ajungem în zona euro fără să convergem în termeni reali cu nivelul de trai şi productivitatea muncii nu vom putea să facem faţă la eventualele şocuri ce apar din exteriorul sau din interiorul zonei euro. O ţară trebuie să fie pregătită atunci când intră în zona euro pentru că, odată intrată, nu poate evolua. Dacă eşti foarte slab, nu poţi să faci faţă concurenţei. Este cert că aici nu funcţionează principiul «Aruncă-l în apă şi va învăţa să înoate», ci principiul «Aruncă-l în apă şi se va îneca sigur»“, a declarat Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, la conferinţa anuală organizată de Asociaţia Analiştilor Financiari Bancari (AAFBR). El a arătat că Grecia şi Portugalia au arătat că ipoteza emisă atunci când zona euro s-a extins din dorinţa politică potrivit căreia fiind în interiorul zonei euro se va accelera convergenţa reală s-a dovedit a fi falsă.

Extinderea crizei datoriilor din Grecia în Irlanda, Portugalia sau Spania, ţări mai puţin competitive, a subliniat dezavantajele apartenenţei la euro pentru ţările care nu sunt pregătite şi necesitatea unor reforme profunde. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia şi Ungaria, şi-au încetinit pregătirile pentru aderarea la zona euro. Polonia a anunţat că nu va intra în uniunea monetară până când problemele de aici nu-şi găsesc rezolvare. În Ungaria, ministrul economiei a atenţionat că ţara sa ar trebui să evite adoptarea euro timp de două decenii şi să-şi întărească economia după modelul propriu. Şi Bulgaria a îngheţat pe termen nelimitat planurile de adoptare a monedei ca răspuns la deteriorarea condiţiilor economice şi la agravarea crizei din zona euro.

Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, a arătat că România trebuie să facă reforme şi convergenţă reală, indiferent de adoptarea sau neadoptarea euro. Iar reformele înseamnă costuri pe termen scurt, uneori şi costuri economice şi politice.

Ce ar trebui să facem ca să trecem la euro în 2020?

România are nevoie de creştere economică de peste 2% pe an pentru a converge spre clubul zonei euro, consideră analiştii. „O creştere economică de 3-4% minimum este absolut necesară pentru a avea convergenţă reală rezonabilă şi într-un interval de timp nu foarte îndepărtat. Convergenţa reală nu vine de la sine. Mai este mult de muncă în termeni de reforme structurale. Dacă economia din zona euro şi economia Europei cresc cu 1-2% şi România creşte tot cu 1-2%, nu se produce nicio convergenţă“, a afirmat Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.

Analiştii şi-au ajustat prognozele de creştere economică pentur acest an spre 2,5-3%, după ce anul trecut plusul economiei a fost de doar 0,7%.

Însă, agricultura foarte bună „maschează“ o performanţă semnificativ mai slabă a economiei în 2013 faţă de 2012, după cum susţin unii economişti.

În ceea ce priveşte criteriile de convergenţă nominală specificate în Tratatul de la Maastricht, România îndeplineşte deja criteriile legate de deficitul bugetar (2,9% din PIB în anul 2012, sub limita de 3% din PIB), datoria publică (aproape 38% din PIB în 2012, sub limita de 60% din PIB) şi nivelul inflaţiei (1,2%, maxim 2,5%), România nu respectă criteriul privind rata dobânzilor pe termen lung, care depăşesc cu aproape două puncte procentuale pragul stabilite de oficialii europeni.

Însă, cele mai importante probleme în calea adoptării euro sunt legate de criteriile de convergenţă reală, respectiv PIB-ul redus pe cap de locuitor şi structura economiei, unde agricultura reprezintă 6-7% din PIB, dar utilizează un sfert din forţa de muncă a României.

Eugen Sinca, analist-şef al BCR, a arătat că pentru anii următori, ce vor preceda aderarea României la zona euro, convergenţa reală va fi o provocare majoră.

„BCR vede posibilă aderarea la zona euro undeva în jurul anilor 2020. România ar avea nevoie de o creştere a PIB superioară nivelului din prezent. Reforma companiilor de stat şi reformarea agriculturii ar putea adăuga 1-2 puncte procentuale la PIB potenţial. Inflaţia va fi de 3-4% în următorii 5 ani. Nu ne putem aştepta la inflaţie de 1-2%. Convergenţa la zona euro va implica presiuni în creştere asupra preţurilor de consum“, consideră Sinca.

Dacă facem o evaluare a economiei româneşti din punct de vedere al criteriilor de convergenţă reală vedem că s-au făcut progrese, însă decalajele care există între noi şi celelalte economii indică nerespectarea pe deplin de către România a acestor criterii de competitivitate şi productivitate, care reprezintă cele mai importante criterii de convergenţă reală“, a spus Florian Libocor, economistul-şef al BRD-SocGen. Printre soluţiile posibile Libocor a adus în discuţie reformele structurale, productivitatea muncii şi competitivitatea.

Toate cele 12 ţări care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin Tratat să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil. Cinci dintre aceste state, Slovacia, Slovenia, Estonia, Cipru şi Malta, au trecut deja la euro.

Înainte de adoptarea propriu-zisă a euro, ţările candidate trebuie să treacă printr-o perioadă intermediară de cel puţin doi ani, denumită mecanismul de schimb valutar (ERM II), interval în care va fi testată stabilitatea monedei naţionale. Astfel, cursul trebuie să rămână într-un interval de variaţie de plus/minus 15% faţă de un nivel central agreat. Celelalte criterii de convergenţă sunt legate de stabilitatea fiscală, stabilitatea preţurilor şi a ratelor dobânzilor.

Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să respecte criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht – deficitul bugetar nu poate depăşi 3% din PIB, datoria publică trebuie limitată sub 60% din PIB, iar inflaţia să nu depăşească cu 1,5% media celor mai performante trei ţări din zona euro.

Când va trece România la euro?

România ar putea adopta moneda euro cel mai devreme în anul 2018, dar cei mai mulţi analişti consideră că anul intrării României în zona euro va fi 2021, conform opiniilor exprimate de participanţii la un sondaj intern în cadrul Asociaţiei Analiştilor Financiar – Bancari din România (AAFBR). Diminuarea decalajelor de dezvoltare dintre România şi ţările zonei euro reprezintă o provocare majoră în anii următori, în opinia multor analişti participanţi la sondaj.

Creşterea economică ar putea încetini la 2% în anul 2014, de la o valoare estimată de 2,4% în acest an. Previziunile pentru creşterea economică din anul 2014 variază între un minim de 1,5% şi un maxim de 3%. Rata inflaţiei ar putea urca la 3,1% în luna decembrie 2014, de la un nivel prognozat de 2% în luna decembrie 2013. Estimarea privind cursul de schimb al leului faţă de euro este de 4,45 în luna decembrie 2013 şi 4,50 în luna decembrie 2014. Prognozele analiştilor pentru luna decembrie 2014 variază între 4,10 şi 4,70.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.11.2013