De copil aveam o imagine olimpiană despre marele poet promovat de către regimul comunist Miron Radu Paraschivescu. ”Cânticele țigănești” le citeam în colecția ”Cele mai frumoase poezii”, o ediție care făcea furori în epocă și era nelipsită în bibliotecile intelectualilor români. La sfârșitul anilor ‘60 Miron Radu Paraschiveschu era un ”clasic” în viață, deși astăzi peste opera lui se așterne tăcerea și uitarea. Artur Silvestri a scris o carte cu cheie despre marele poet – ”Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu” (2004), deși nu a fost niciodată un preferat al autorului ”României tainice”. Cartea a fost scrisă în mare parte la Mănăstirea Ciolanu în 1987 și a considerat-o un purgatoriu pentru acest poet stângist și avangardist care s-a născut în 1911 la Zimincea și s-a lansat în publicistica de stânga și în promovarea ideilor poetice ale avangardei interbelice. M.R. Paraschivescu e un scrib care anunță vremurile noi în publicații controlate sau conduse de comuniști, inclusiv la cele ilegale, indrumate de PCR: Cuvântul liber, Facla, Meridian, Societatea de mâine, Azi, Lumea românească, Reporter. În ura lui față de scriitorii de dreapta scrie cronici critice la adresa lui Mircea Eliade, Nichifor Crainic sau Emil Cioran, făcându-i fasciști și scriitori fără nicio valoare. În schimb anonimi care nu merită să-i amintesc sunt declarați genii numai că lipeau afișe în București proslăvind regimul comunist din URSS.

Poetul a făcut școla gimnazială și artele plastice la Cluj, timp mai deloc cercetat și evaluat în biografia acestuia. Artur Silvestri e primul autor pe care l-am citit și care nu s-a îndrăgostit de subiectul pe care l-a abordat biografic, ci îl exprimă cu deferență și o nuanță de ironie caldă. Spirit petulant M.R. Paraschivescu beneficiază de privilegiile nomenclaturii comuniste, odată cu instaurarea ”profeției împlinite” vorba lui Bacovia, dar evită să devină un poet militant în spiritul realismului socialist, așa cum au făcut-o Mihai Beniuc sau Dan Deșliu. Poetul prefera ca Sadoveanu o retragere ”burgheză” în Olimpul vilei de la Vălenii de Munte, rupt de lume și deasupra idiosincraziilor mărunte a poeticii oficiale. În 1960 publică un manifest poetic care anunță ieșirea din realismul proletcultist și grupează în jurul lui corifeii noii școli poetice dezinhibate de socialism ”Declarația patetică”, cu o addendă de câteva poeme dedicată marii poezii americane sau occidentale. Artur Silvestri îl surprinde pe poetul care încearcă să-și construiască un nimb de clasic în viață dar și în operă. Cu toate aceste scheme de imagine și de prespălare a biografiei subiectul nu-l păcălește pe biograful Artur Silvestri care îi descoperă ”spiritul creol” al poetului deloc pur, nicidecum clasic și departe de o structură endogenă. Obsesia comunistă, ca alterare a valorii și spiritului, într-un melanj alogen l-a făcut pe Miron Radu Paraschivescu o șarjă a spiritului creol în literatura noastră. ”Cânticele țigănești” nu sunt altceva decât adaptări după romanțele țigănești ale poetului spaniol Garcia Lorca. Artur Silvestri decapează critic și punctual poetica lui M.R. Paraschivescu, pe care o consideră o interpretare lăutărească a unui folclor țigănesc de factură intelectuală, nu populară. M.R. Paraschivescu nu reușește să pătrundă adâncimile folclorului românesc și se avântă în promovarea unor cântece și versificații lăutărești provenite din mahalale fetide, adaptându-le artificial, după marele poet spaniol, în poeme ce anunță manelele din anii 2000, deși ”Cânticele țigănești” au văzut lumina tiparului în 1941. Demascarea ”spiritului creol” de către Artur Silvestri în literatura română are și un scop de igienizare culturală pentru tânăra generație. Portretul lui M.R. Paraschivescu făcut de Silvestri nu e măgulitor. Până la urmă legenda poetului a fost prea mare în epocă pentru ”opera așteptată” a lui M.R. Paraschivescu, ce nu a mai apucat să o scrie niciodată. În afară de versurile arhicunoscute poetul a mai scris piese de teatru neterminate și ”amintirile”, în care își oferă subiectiv o mască de poet genial nerecunoscut de contemporani la marea sa valoare, dar…bine indexat în manuale școlare și vile de protocol pentru nomenclatură de către regimul comunist. ”Radiografia spiritului creol” reprezintă un Testament al cărturarului Artur Silvestri, cum nu trebuie ca imaginea să umbrească opera unui scriitor, oferind false valori și căi întunecate sau întortocheate unei epoci literare ce cu greu își construiește o ierarhie spirituală. M.R. Paraschivescu a iubit spectacolul biografic umbrind opera poetică.

Ionuț Țene

 

res_5f5b2121b7092da78297b87c00bb2e74_350x350c_u3d7