Pe site-urile ortodoxe şi naţionaliste din România a părut o adevărată polemică cu privire la „întâmplările” legate de dezgroparea fostului preot anticomunist, dizidentul Gheorghe Calciu Dumitreasa, fără aprobarea mitropoliei Iaşi, care la solicitarea fiului din SUA şi ameninţarea cu judecata, a fost reînhumat în cimitirul Mănăstirii Ortodoxe „Petru Vodă”. În legătură cu acest „eveniment” teologul Răzvan Codrescu a scris un excelent editorial. După această „dezgropare” au apărut tot felul de acuzaţii, cu implicaţii penale privind SRI Iaşi sau despre călugări cu „boli mintale”, pe diverse bloguri de monahi, site-uri oficiale de mănăstire sau ale unor jurnalişti consacraţi încât m-am crucit. Nu doresc să intru în polemică şi să dau dreptate cuiva, că o fi Roncea, Bastovoi, Saccsiv, Mircea Puşcaşu, monahul Filotei sau fratele Gioacăş, dar cred că unii membri ai ortodoxiei noastre au uitat care este rolul unei mănăstiri.

Credincioşii vin în pelerinaj la o mănăstire pentru a auzi vorbindu-se de Hristos, apostoli şi dreapta credinţă, să-şi caute alinarea inimii şi liniştea sufletească, nu să citească bloguri despre conspiraţia masonică, nu că nu ar exista, şi nici să audă vreun călugăr spunându-i că e mai smerit ca un altul şi un mai mare luptător pentru ortodoxie decât nu ştiu ce stareţ. Credinciosul, repet, pentru cine nu vrea să înţeleagă aruncând sminteală pe site-uri şi bloguri, poposeşte la o mănăstire să se adape din apa vie a Cuvântului lui Hristos, să-şi ostoiască sufletul zbuciumat cu pericopa Evangheliei şi să se împărtăşească din Trupul şi Sângele Domnului la Liturghie, să respecte tradiţia strămoşească, să se roage pentru familie, prieteni şi neamul românesc. Ortodoxia nu e un vehicol de propagandă, care blogger călugăr sau jurnalist creştin e mai citit şi mai puternic în lupta cu Diavolul şi păcatul, ci e Adevărata şi Dreapta Credinţă, ce nu se împiedică de cipuri, păcate sau teorii mai mult sau mai puţin adevărate ale conspiraţiei şi noii ordini mondiale. A băga spaima în credincioşi şi zânzania smintelii nu este rolul Ortodoxiei, ci credinţa cea adevărată e pregătirea cu dragoste sufletească a umanităţii pe drumul Crucii spre Mântuire şi Înviere. Prin iubire şi credinţa în Hristos omul învinge păcatul şi pe Diavol.Binele învinge răul. Să nu lăsăm răul să ne tulbure minţile şi seninul, crezând că e atotputernic.

Am vizitat majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Bucovina şi ctitoria „Petru Vodă” a duhovnicului neamului Iustin Pârvu şi am căutat gura şi gândul călugărilor, preoţilor şi stareţilor adevărata cale a tradiţiei şi trăirii religioase spre Mântuire. Românii au atât de mare nevoie de repere creştine, încât zânzania şi zavistia de pe bloguri şi site-uri nu face decât să le de-a muniţie în plus vrăşmaşilor Ortodoxiei româneşti. După plecarea la cele veşnice a părintelui Iustin Pârvu s-a creat un „gol” la „Petru Vodă”, care se pare, din păcate, imposibil de înlocuit. Câţiva călugări, fraţi bloggeri şi jurnalişti creştini în loc să se iubească, aşa cum ne învaţă Scriptura, cu zarva lor electronică adumbresc coroana Domnească a mănăstirilor ortodoxe.

Ar fi dramatic să se continue o ceartă a orgoliilor care sminteşte credincioşii ce vin în pelerinaj la mănăstiri, singura speranţă şi fundamentul de rezistenţă spirituală a românilor. Călugării electronici şi ziariştii creştini trebuie să încheie imediat o pace a iubirii întru Hristos pentru mântuirea şi Învierea neamului nostru românesc atât de oropsit. În primul rând, românii merg în mănăstiri să caute calea Dreaptă spre Mântuire. Mănăstirea ortodoxă nu e un blog, ci un vas al Duhului lui Hristos pentru îndumnezeirea oamenilor.

Ionuţ Ţene