Am fost circumspect faţă de evenimentele din Ucraina. Chiar dacă prăbuşirea unui regim aservit Rusiei criptosovietice ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru orice român.

Motivul rezervelor mele stătea tocmai în complicaţiile pe care le va aduce în regiune degringolada generală în care a intrat Ucraina şi din care nu ştiu dacă va mai reuşi să iasă întreagă. Prăbuşirea unui sistem putenic impregnat de racile sovietice nu înseamnă şi dispariţia acestor deformaţii din mentalul individual şi colectiv. Asemenea rămăşiţe ale spiritului stalinist dispar, de regulă, după decenii de tranziţie spre normalitate.

Şi, la doar 2 zile de la fuga lui Ianukovici de la Kiev şi preluarea puterii politice de către mişcarea populară proeuropeană, aceste mentalităţi – care numai europene nu sunt – îşi fac deja simţită prezenţa, lovind în interesele etnicilor români din Bucovina de Nord, Basarabia sudică şi Transcarpatia.
Portalurile media de azi au titrat: “În Ucraina, limba română nu va mai avea statutul de limbă regională. În şedinţa de duminică, 23 februarie, parlamentarii ucraineni au votat pentru anularea legii cu privire la principiile politicii lingvistice din 3 iulie 2012, care acorda dreptul minorităţilor etnice, inclusiv românilor, de a folosi limba natală în administraţia locală. Pentru abrogarea acestei legi, au votat 232 de deputaţi din cei 334 prezenţi.”

Românii din Ucraina primiseră dreptul de a da limbii române statut de limbă regională în mai multe localităţi din regiunea Cernăuţi, nordul Basarabiei şi ţinutul Herţa, iar aceasta, paradoxal, tocmai în baza unei legi promovate de Ianukovici. Oleg Teagnibok, liderul partidului naţionalist „Svoboda”, a declarat că până la adoptarea unei noi legislaţii lingvistice, va funcţiona legea din anul 1989, care acorda statut privelegiat limbii ucrainene.

Liderii naţionalişti ucrainieni se fac că uită faptul că Ucraina de astăzi este o creaţie artificială a lui Stalin, rezultată din alipirea a numeroase regiuni şi popoare la Ucraina propriu-zisă, care nu reprezintă decât o mică parte din statul de azi.

Cert este că în Ucraina a fost deschisă o adevărată cutie a Pandorei, care va furniza Europei de Est un lanţ de crize regionale pentru mulţi ani de aici înainte.

Paradoxul este că mişcarea protestatară care tocmai a învins în Ucraina de vest are ca principal obiectiv aderarea la Uniunea Europeană, dar în realitate este clar că, în afara unei iluzorii bunăstări materiale, ucrainienii habar nu au de ce înseamnă UE.

Altiminteri nu ar fi început imediat să adopte legi care contravin modului în care UE înţelege respectarea drepturilor colectivităţilor naţionale, riscând ca Ucraina de vest să rămână astfel un teritoriu de izbelişte, între Europa unită şi imperiul Moscovei lui Putin.

Florin Dobrescu