Datele sunt clare! Potrivit raportului întocmit de Consiliul Fiscal, numărul românilor care muncesc la negru depăşeşte 2,3 milioane, ceea ce înseamnă că statul român înregistrează pierderi de 18 miliarde de euro/an din evaziunea fiscală, spune senatorul Liviu Marian Pop.

La nivel european, potrivit sondajului Eurobarometru, există diferenţe nationale importante cu privire la atitudinile şi percepţiile cu privire la ceea ce înseamnă munca la negru, precum şi la natura şi volumul serviciilor implicate. Astfel, Letonia, Ţările de Jos şi Estonia au cel mai mare procent de respondenți care lucrează la negru (11 %). De asemenea, ţările cu cele mai mari procente de angajaţi aflati în întreținere care au primit salariile în plic sunt Letonia (11%), Croația (8%), Grecia, Slovacia și România (7% fiecare), precum și Lituania, Bulgaria și Ungaria (6% fiecare).
Problemele identificate în sondajul Eurobarometru, urmează să fie cuprinse într-o propunere a Comisiei din aprilie, prin care se va lansa o platformă europeană pentru prevenirea şi descurajarea muncii la negru, care ar avea drept obiectiv intensificarea cooperării dintre statele membre pentru a aborda aceasta problemă într-un mod mai eficace.

Platforma ar urma să reunească diverse organisme responsabile de asigurarea respectării legislației din statele membre, cum ar fi inspectoratele de muncă, instituțiile de securitate socială, autoritățile fiscale şi cele responsabile de domeniul migrației, precum și alte părți interesate, și ar intensifica cooperarea la nivelul UE pentru a preveni și a descuraja efectiv munca la negru
intr-un mod mai eficient.

„Dar, să ne întoarcem la România,deoarece taxele și impozitele par a fi tot mai împovărătoare pentru angajatorii români. Astfel, în acest context, nu trebuie neglijată nici perspectiva angajatorului. Aceștia preferă să angajeze salariați cu venit minim, restul de bani să-i plătească „în plic”. Matematic, dacă impozitul pe profit (16%) plus cel pe dividende (16%), este mai mic decat contribuțiile pe forta de muncă (adică 45%), atunci angajatorul preferă să ia din banii lui și să plătească angajaţii. Adică, în loc să plătească 45%, platește 32%.

Astfel, la un salariu de 1000 de euro/lună, pe angajator îl mai costă în plus 850 de euro pentru taxe și impozite. De aceea, angajatorul preferă să platească la negru sau la gri.
Intrebarea este cum putem combate munca la negru?

Metoda cea mai bună de combatere a muncii la negru este scăderea fiscalităţii pe forţa de muncă pe toate componentele, astfel încât angajatorul să nu mai fie tentat să-şi plătească angajaţii din dividende plătind 32%, ci să plătească contribuţiile.
Trebuie avute în vedere următoarele componente, agreate de economiștii specialiști în domeniu:
o Simplificarea Codului Fiscal
o Creșterea nivelului de conformare voluntară a contribuabililor
o Transparentizarea totală a cheltuielilor bugetare
o Sporirea eficienței și reducerea costurilor colectării, în special prin consolidarea numărului de administratii fiscale,
o Informatizarea sistemului și promovarea masivă a declaraţiilor şi plăţilor electronice
o Creşterea calităţii profesionale a personalului angajat în colectarea taxelor
o Reducerea coruptiei

Aşadar, România are nevoie de o reformă radicală a sistemului de colectare al taxelor care să asigure creşterea semnificativă a veniturilor colectate şi scăderea costurilor administrative aferente.
Consecinţele muncii la negru nu implică doar faptul ca lucrătorii sunt expuşi la condiţii de muncă periculoase şi la castiguri mai mici, ci şi faptul că aceasta privează guvernele de venituri şi subminează sistemele noastre de protecţie socială.

Ţin să precizez, că am ridicat problema muncii la negru, şi personal, doamnei Ministru, Ioana Petrescu, care m-a asigurat că există preocupări majore în acest sens”, a precizat astăzi senatorul.