Distribuie articolul

Ca toţi românii vizionez cu deosebită plăcere meciurile campionatului mondial de fotbal din Brazilia. Spiritul latin al tribunelor multicolorate dau un farmec aparte meciului de fotbal care se transformă într-un adevărat spectacol feeric. E adevărat la feerie contribuie şi surprizele fotbalistice şi meciurile extrem de tensionate. Echipe mici ca Costa Rica, Ghana, Iran sau Coasta de Fildeş dau de furcă marilor campioni Spania, Germania, Anglia sau Italia. O parte din echipele fanion ale Europe şi-au făcut bagajele către casă. Ce minunat este astăzi să stai în faţa unei plasme, cu transmisie HD, să urmăreşti cu sufletul la gură jucătorii îmbrăcaţi în tricouri colorate cum aleargă nebuneşte după mingea oficială Brazuca şi să-ţi astâmperi setea cu o bere bună. Eu prefer Becks şi Tuborg. Şi spectacolul fotbalistic poate să înceapă, baxurile de bere sunt lângă fotoliu. Urmărind cu emoţie meciurile mi-am amintit cu nostalgie că nu întotdeauna aşa ne-am uitat noi românii la spectacolul fotbalistic al campionatului mondial, în comunism. Campionatul mondial din Argentina 1978 a fost ultimul transmis în direct de televiziunea comunistă, iar meciurile le urmăream pe televizoare alb-negru şi lumea ni se deschidea prin comentariile lui Cristian Ţopescu, care le făcea picante cu informaţii inedite despre ţara şi oraşele gazdă. Din 1978, Nicolae Ceauşescu a interzis transmisiile meciurilor campionatelor mondiale de fotbal să facă economie de bani, ca să plătim datoriile la FMI şi Banca Mondială, dar şi pentru ca românii să nu vadă sau să audă veşti despre o altă lume diferită de socialism, cea capitalistă. Şi totuşi românii au fost întotdeauna inventivi şi au găsit modalităţi de a urmări frumoasele meciuri internaţionale.

Clujenii nu aveau privilegiul bucureştenilor să prindă televiziunea bulgară, ci doar cea maghiară. Aşa că vara când debuta campionatul mondial de fotbal, cum a fost cel din Mexic 1986, toţi microbiştii din oraş luau cu asalt dealurile pădurii de la Sf. Ion şi campingul Făget. Eram adolescent când mergeam grupuri întregi de tineri din cartierul Mănăştur, îmbrăcaţi în tricouri U Cluj, cu mingi de cauciuc de 15 lei într-o mână şi câte o bere Ursus Jubileu în alta, berea care aniversa 100 de ani de la înfiinţarea fabricii de bere din oraş şi avea gust de sodă. Alta nu era şi eram mulţumiţi că ne stingea setea. Nu lipsea din plase nici Quick Cola sau Cico, modele comunsite după Coca-Cola şi Fanta. De şcoală nu ne mai păsa că era „vacanţa pe noi”. Urcam anevoios dealurile şi ne aciuam obosiţi şi fericiţi lângă o maşină Dacia, Skoda 1100 sau Lada care avea pe capotă un televizor sport Olt, Snagov sau un bătrân Compliment 75 cu alimentare de la baterie. Ne adunăm în liniştea nopţii şi foşnetului frunzelor de carpen grupuri de circa 70/80 de oameni şi priveam miracolul lui Rudi Voller de la RFG, „mâna lui Dumnezeu”, când a băgat cu podul palmei gol Maradona de la echipa Argentinei sau pe golgeterul englez Gary Lineker. Noroc cu câte un ungur din grup care ne mai traducea din comentariile televiziunii budapestane. Mă simţeam umilit ca român că trebuia să urc pe dealuri să vizionez campionatul mondial din Mexic, că TVR nu-l transmitea, motiv de glume subtile pentru prietenii unguri din cartier. Dincolo de aceste neajunsuri, trăiam magia campionatului mondial de fotbal Mexic 1986 seară de seară în nopţile răcoroase din pădurea Făget, ca un concediu, ca o evadare din comunism şi sorbeam fericiţi berea Ursus fără să ne uităm la gura sticlei, doar cu ochii lipiţi de televizorul alb-negru ce lumina feţele clujenilor luminate că asistă la un ceremonial sportiv unic. Noaptea ne întorceam pe potecile din bezna pădurii spre cartierul Mănăştur, doar o lanternă cu baterie pătrată, marca Elba, mai lumina un ciot de copac să nu ne împiedicăm. Eram încălziţi de spectacol şi bere, discutam despre noile vedete fotbalistice şi ne dădeam a doua seară întâlnire să urcăm pe dealurile Făgetului ca să vedem următoarele meciuri. Deşi era comunism, dictatură, sărăcie şi întuneric nu pot să uit că eram fericiţi că puteam să urcăm seară de seară pe dealurile împădurite ca să vedem în comuniune meciurile de fotbal prinse cu antene improvizate de la televiziunea maghiară. Sigur că în 1986 au apărut şi antenele parabolice, dar Ceauşescu ceruse la o plenară Miliţiei să-i amendeze pe posesorii acestora, care le aveau pe balcoane. Unii cu pile şi relaţii la partid sau securitate scăpau de control şi atunci vizionau campionatul de fotbal prin satelit la televizorul din sufragerie, bând vodcă rusească. Aceştia erau foarte puţini, majoritatea clujenilor au văzut campionatul mondial de fotbal Mexic 1986 sau pe cel european din 1988, pe dealurile pădurii Făget. Când îmi amintesc mă cuprinde nostalgia şi îmi curge o lacrină pe obraz. Parcă aş vedea meciul SUA – Portugalia de la Brazilia World Cup 2014 pe dealul Sf. Ion la un televizor alb-negru sorbind o bere Ursus Jubileu. Dar vorba poetului Mihai Eminescu: „Unde eşti, copilarie, Cu pădurea ta cu tot?”

Ionuţ Ţene

22-06-2014  
, , , , ,