Ne-am obisnuit cu gandul ca stramosii nostri preistorici traiau in pesteri, iar faptul pare atat de evident, incat nici nu s-a prea ostenit cineva sa explice pe ce se bazeaza aceasta idee. Este doar o presupunere sau un fapt constatat in urma vreunei cercetari?

Nici una, nici alta. Pur si simplu, cele mai spectaculoase marturii, pe care ni le-a lasat indepartatul nostru stramos preistoric despre el insusi, noi le-am gasit in pesteri si l-am asociat imediat cu pestera, privind la desenele sale rupestre, care ne fascineaza, noteaza portalul Factroom.

Pesterile sunt singurele galerii de arta, unicele pinacoteci ale acestui mare maestru al desenelor primitive, ciudate pentru noi si pe care nu le-am gasit nicaieri in alta parte, decat numai in intunericul grotelor.

Tot in pesteri, am descoperit si urmele de cenusa ale focului pe care si-l aprindea preistoricul inaintas, ca sa se incalzeasca sau sa-si friga carnea adusa de la vanat.

Atat de multe urme ale omului primitiv ne-au fost lasate ca marturie in pesteri si atat de putine, ca sa nu spun chiar deloc, in alta parte, incat despre habitatul lui in pesteri nu s-a mai indoit nimeni.

Si, ca urmare, omul civilizat n-a pregetat niciun minut sa-si numeasca stramosul „omul cavernelor”, pentru ca acolo a descoperit marturiile concrete.

Cercetari mai noi observa insa ca faptul nu este acoperit cu dovezi. Dimpotriva. Planeta nu pare a avea atatea pesteri locuibile, incat sa fi pornit numai de acolo inmultirea impetuoasa a speciei, raspandita pe toate continentele.

Mai mult, pestera nu este mediul cel mai propice sanatatii omului. Daca acolo si-ar fi dus preistoricii viata, urmasii lor ar fi ajuns ori ca liliecii, orbi, ori debili si rahitici, ori s-ar fi imputinat rapid si nu s-ar fi inmultit galopant. Cum sa evolueze, fara lumina soarelui, datator de viata?

Nici macar faptul ca acolo s-a gasit cenusa de la focul cu care isi frigea carnea nu e concludent. Oriunde in alta parte, asemenea cenusa ar fi spalat-o demult ploile si ar fi facut-o timpul disparuta.

Este mult mai probabil ca omul primitiv se aciuia pe unde putea, iar daca avea pofta sa faca picturi rupestre (a propos, nici macar nu stim ce il indemna sa le execute cu atata sarg!) putea folosi orice stanca, oriunde, nu neaparat una din maruntaiele pamantului. Oare nu-i placea si lui aerul curat?

Numai ca acele desene, pe care sigur ca le executa si in afara pesterilor, n-aveau cum sa se pastreze. Le-au distrus intemperiile, le-a nimicit timpul si le-a acoperit pamantul. S-au pastrat cele din pesteri nu pentru ca numai acolo era atelierul lui de pictura, ci pentru ca acolo au ramas protejate, ca intr-un muzeu. Dar asta nu inseamna ca acesta era chiar habitatul sau si al familiei sale.

Atunci unde era acest habitat? Iata o problema cu care nu ne-am batut prea mult capul pana acum, dar pe care cercetatorii si-au propus s-o studieze in viitor, intr-o noua optica despre conditiile de viata ale preistoricului nostru stramos.

Sursa: Ziare.com