Centrul de Studiere a Populaţiei, cu sediul în Cluj-Napoca, a obţinut finanţare norvegiană în valoare de 650.000 de euro, în cadrul competiției derulate de Ministerul Fondurilor Europene în 2013, cu participare la nivelul întregii ţări, pentru realizarea primei baze de date din Transilvania cuprinzând aspecte de viață civilă a locuitorilor acestei provincii. Astfel, pe termen lung, vom avea posibilitatea să ne studiem on-line arborele genealogic, însă proiectul are şi o aplicaţie strategică covârşitoare, oferind şansa anticipării migraţiei populaţiei actuale într-o anumită direcţie şi studierea mecanismelor care stau la baza unor tipare precum scăderea fertilităţii, alegerea anumitor meserii sau chiar a partenerului de viaţă.

Activitatea Centrului de Studiere a Populaţiei a pornit de la o idee a profesorilor universitari Ioan Bolovan, actualmente prorector al UniversităţiiBabeş-Bolyai, și Traian Rotariu, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, de a-i aduce laolaltă pe cei care lucrează în domenii care se ocupă de studierea populaţiei, într-un fel sau altul, la începutul anilor 2000. Timp de câţiva ani de zile, Centrul a funcţionat sub forma unor întâlniri coordonate de istoricul Ioan Bolovan şi Traian Rotariu, fostul decan al Facultăţii de Sociologie, la care luau parte studenţi, masteranzi şi doctoranzi interesaţi de la istorie, sociologie, asistenţă socială, economie ş.a.m.d. a relatat dr. Luminiţa Dumănescu, directorul executiv al Centrului.

În 2002, Senatul UBB a decis înfiinţarea legală a Centrului, însă până în 2007 acesta nu a avut angajaţi, existând la nivel administrativ doar în hârtii. Începând cu angajarea MihaeleiHărăguş, sociolog,s-a închegataici nucleul central al echipei Centrului, formată din cercetători angajaţi cu carte de muncă (cu salarii pe proiecte, nu din fondurile UBB!). În prezent, în jur de 15 cercetători susţin prin activitatea lor Centrul pentru Studierea Populaţiei.

Ce se studiază mai exact la unicul centru din ţară, multidisciplinar, axat pe istoria demografiei, şi la ce ar ajuta interpretarea datelor despre traiul de zi cu zi al românilor ne-a explicat în continuare Luminiţa Dumănescu.

Cât de cuprinzător este termenul, se studiazăatât elemente dintrecutul populaţiei, cât şi istoria contemporană, cu cercetări pe fertilitate, migraţie, tot ce face omul în viaţa lui trecută sau prezentă.

„A scăzut fertilitatea în România, iar foarte multă lume migrează în căutarea unor condiţii mai bune de muncă. Trebuie văzut care sunt mecanismele care declanşează aceste tipare. Ideal ar fi ca cei care fac politici să ia în seamă aceste studii şi să le aplice în mod corespunzător. Când se fac proiecţii de populaţie, se întreabă specialiştii şi nu prea. Se fac comisii – dl Rotariu şi dna Hărăguş, ca și dl Bolovan, au făcut parte din comisia prezidenţială pentru populaţie, s-au întrunit de câteva ori, s-au făcut rapoarte, dar totul a rămas la stadiu de raport scris, nu s-au luat măsuri concrete. Mai avem problema îmbătrânirii populaţiei, asupra căreia Centrul a întreprins la comanda UNFPA o cercetare în 2009, pentru că avem tot mai puţină populaţie activă, care trebuie să susţină tot mai multă populaţie aflată în asistenţă, populaţie vârstnică şi copii, care nu produc, înclinând astfel, în mod dramatic pe viitor, balanța demografică”, a spus directorul executiv al Centrului pentru Studierea Populaţiei.

Străinii acordă o mai mare importanţă studierii populaţiei?

Categoric, da! În acest sens Centrul pentru Studierea Populaţiei, din Cluj-Napoca, a accesat anul acesta un proiect cu finanţare internaţională (primul proiect coordonat oficial), care a început pe 1 iulie. Este un proiect de demografie istorică, ce vizează introducerea datelor despre populaţia istorică a Transilvaniei (o parte a populaţiei într-o primă fază), într-o bază de date.

„Astfel încât pe viitor vom putea face ceea ce istoriografia vestică face de multă vreme. Să putem face cercetări asupra cursului vieţii, să vezi că: un individ s-a născut aici, a făcut şcoala acolo, a schimbat atâtea meserii, câţi copii a avut, cu cine s-a căsătorit etc. Noi nu suntem foarte departe de stadiul în care te duci la arhive cu creionul – mai nou cu laptopul – şi faci manual reconstituirea familială şi pe comunităţi mici. În momentul în care reuşeşti să ai 500.000 de indivizi într-o bază de date şi faci legăturile corespunzător, metodă descoperită deja de alţii, poţi să faci pe o durată de jumătate de secol, un secol – sunt olandezii care au făcut aceste reconstituiri pe o perioadă extinsă și pentru aproape întreaga Olandă, la fel nordicii – o hartă a felului în care s-a mişcat lumea şi să anticipezi nişte tendinţe. Vesticii pun mare accent pe aceste cercetări deşi atunci când se dau bani pe cercetare, ştiinţele socio-umane sunt pe ultimele locuri. În România nu s-a dat bani până acum pentru asemenea cercetări”, adaugă Luminiţa Dumănescu.

Apelul de înscriere pentru finanţare a fost realizat pe proiecte „norvegiene” (granturile EEA) avâd ca sursă de finanţare statele nordice. Cercetătorii clujeni nu au aşteptat prea mult timp pentru a pregăti acest proiect.

„Este un proiect scris de Crăciun şi Anul Nou. A contat foarte mult la accesarea fondurilor faptul că la nivel de conducere – români şi norvegieni, echipa era deja sudată. A contat foarte mult că ne ştiam între noi, că ştiam metodele lor de cercetare. Proiectul a avut, după 2 săptămâni, 124 de pagini. Am fost foarte fericiţi în mai, am fost pe locul 2 la nivel naţional, cu 98 de puncte din 100 posibile. Sunt în total patru proiecte finanţate la UBB prin aceste fonduri, iar singurul pe istorie, dintre toate proiectele finanţate la nivel național, a fost al nostru”, mai spune directorul executiv al Centrului pentru Studierea Populaţiei.

Cu toate că a fost al doilea proiect la nivel naţional raportat la numărul de puncte acumulate, a primit cea mai mică finanţare, chiar cu 100.000 euro mai puţin decât proiecte cu punctaj mai mic.

„Nu mai putem lucra altfel, nu mai poţi să faci cercetare de calitate cu creionul, în arhive. Poţi trimite la o revistă un articolaş pe evoluţia vieţii familiale într-o parohie, dar aşa nu te validezi pe plan internaţional. Pentru un studiu pe 30-40 de ani pe o parohie îţi ia câţiva ani de zile să publici un studiu mic, poate fi o întâmplare evoluţia parohiei respective. Dacă vreau să analizez doar cazul Cluj-Mănăştur, e în regulă să apelez la vechile metode, dar nu pot produce concluzii general valabile pentru o microregiune, să zicem. Ca să faci cercetare mare, trebuie să ai baze de date cu sute de mii de indivizi, cu toate informaţiile pe care le găseşti legat de ei. Proiectul acesta este doar baza de lansare, o sursă pentru proiectele viitoare, care vor cuprinde studii pe migraţie, profesii, mortalitate, structura gospodăriei, a grupului famlial etc. Spaţiul românesc lipseşte la ora actuală din studiile făcute de către Vest despre Est, iar dacă este prezent, e prezent doar la nivel de supoziții, de presupuneri că se alătură, ca tendință, unui patern sau altuia. Avem doar teorii, s-au făcut studii, dar pe parohii mici, studii dispersate, individuale. Tot ce se menţionează despre această regiune este despre Transilvania şi sunt studii realizate de colegii maghiari, păstrându-se anumite surse la Budapesta şi Viena. Ar fi cazul să avem şi noi propriile noastre studii. Ca să faci acest lucru îţi trebuie şi cercetători dedicaţi, și nu cred să mai existe în ţară, pe această ramură, la nivelul celor de la Cluj. În general, în Europa de Est nu există asemena baze de date. Ne vedem ca un exemplu de bune practici pentru Europa de Est, desigur”, completează Luminiţa Dumănescu.

Perioada digitizată în cadrul proiectului este 1850-1914, pornind de la elemente de chirilică, gotică, maghiară, date cu care se lucrează mai greu, mergându-se până acolo unde permite deocamdată „legea celor 100 de ani” a Arhivelor. Ar putea exista o portiţă, cu ajutorul Guvernului, pentru ca aceste surse, parohiale, să nu fie catalogate drept acte oficiale (pentru că parohiile şi-au ţinut propriile registre) astfel încât perioada de digitizare să fie mai cuprinzătoare şi să ajungă după anul 1914.

La proiectul „norvegian” vor contribui şi studenţii, aceştia având oportunitate, în premieră, să facă voluntariat care capătă recunoaştere profesională, după modificările legislative recente.

Cooperare internaţională

Deşi Centrul de Studierea Populaţiei beneficiază relativ recent de posibilitatea derulării unei activităţi de sine-stătătoare, cercetătorii de aici sunt implicaţi deja în proiecte majore de cooperare internaţională, cum ar fi European Historical Population Samples Network – EHPS-Net (armonizarea bazelor de date cu privie la populaţia din Europa)sau Families and Societies – un proiect FP7 derulat de Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.
De asemenea, până în 2012, Centrul a derulat un parteneriat cu Fondul ONU pentru Populaţie, divizia pentru România, care s-a retras din ţară în urmă cu 2 ani, parteneriat care a rămas în vigoare la nivelul individual al cercetătorilor implicaţi în proiectul respectiv.

NapocaNews