Din fericire, idealiştii sunt singura opoziţie reală în România, fiindcă clasa politică este o apă şi un pământ, toţi vor puterea, vor să se cocoaţe pe schela jafului naţional, nu există opoziţie la urâciune, la mizerie, nu există dreapta, există numai Ponta, adică o stângă stângace, imatură, care pentru putere sacrifică şi independenţa ţării. Deja el conlucrează cu ungurii la federalizare, oferindu-le cadou pământ, o politică inconştientă şi periculoasă. Nimeni nu-l atenţionează că se joacă cu focul, că ungurii practică politica picăturii chinezeşti? Poate o să-l tragă de urechi mentorul său, pontagiul şef Năstase, ieşit acum de la pârnaie, cu gândul declarat să dea altă faţă închisorilor, să nu mai fie focare ale iadului, curăţenie pe care putea s-o facă când era prim-ministru, aranja cu mătuşa Tamara, ar fi avut parte dincolo de gratii şi de un tratament mai civilizat. Dar acum descoperă că nu există o lege a graţierii! Avem de toate, ne lipseşte acum această lege! Dar delicvenţii şi hoţii se vor înmulţi atâta timp cât au modele similare sus, în clasa politică. Cu un astfel de gânditor cu barbă ca Năstase, un dac în neagră mizerie, e firesc ca elevul să o ia razna, dovadă că Ponta se joacă de-a politica, de-a puterea, e mereu pus pe poante, cum e acum… poanta cu migraţia de la un partid la altul.

Dacă guvernul Ponta dă o astfel de ordonanţă, i s-a terminat cariera micului pontagiu! Asta e cea mai mare aberaţie, care anulează ideea de alegeri libere, de vot. Adică eu te votez pe dumneata pentru un program al unui partid, iar dumneata îşi schimbi boii cum vrei! Se aruncă astfel în aer administraţiile locale! Unde se poate aşa ceva, în ce ţară? Numai în ţări bananiere se practică o asemenea politică antidemocratică. De fapt, se legiferează o boală a intereselor de putere, traseismul politic, care a nenorocit orice credibilitate, orice guvernare a ţării. Plus că e o păcăleală pe faţă a electoratului şi aşa amorţit. Cu astfel de neseriozităţi umblă acest junior?, aşa cum şi mentorul lucrează acum la legi de amnistie şi graţiere pentru hoţi! Păi tot cu hoţii defilaţi, neicuşorule? Năstase nu a învăţat nimic din detenţie, nu a avut şi el o icoana care să-l mântuie de blestemăţii?! Starea naţiunii la acest nivel, o stare traseistă, este total imatură şi găunoasă. Şi viciul se va agrava, în timp ce ungurii vor prospera! Manevrele puterii PSD-iste îi face pe toţi politicienii părtaşi la deznaţionalizare. E mai rău ca un război, fiindcă e nevăzut, subteran!

Vorbeam într-un articol anterior despre cum se află România sub papucul lui lui “zoon politikon”, a degradatului animal politic român. Şi sarabanda se încinge acum, la schimbare de macaz, când puşcăriabilii se înarmează, vor să menţină aceeaşi stare, pe care nu are cine s-o mai schimbe. Şi animalele politice vor continua să dea cu cornul, fiindcă sunt multe şi se cred stăpânii unei ţări atât de mândre şi frumoase, unei ţări lăsate ca o mireasă de străbuni, unei ţări ca o insulă de aur în marea slavă! Această ţară ei nu o iubesc dacă îndrăznesc să se urce pe tronul ei alde Mobilă cataramă, Tăriceanu (care a uitat să dea raportul despre starea în care a lăsat naţiunea ca fost prim-ministru), urâţenia pământului, spălăcita Nuţi din Pleşcoi, Macoveanca, o confuză decavată, cu proiecte aberante, Johannis (singurul cu prestanţă, dar se va trezi şi el din aventură) sau Antonescu, un bolnav notoriu, care nu ştie când e seară şi când dimineaţă, complet în ceaţă, care acum candidează, acum faultează sau pleacă în concediu (urmează probabil concediul definitiv)! Sigur că Ponta e cel mai breaz dintre amorţiţi. Oameni ca aceşti candidaţi compromit calitatea de preşedinte, ideea de campanie electorală, de alegeri libere, de democraţie.

Simbolul animalului politic român rămâne, categoric, Băsescu, care i-a infestat pe toţi de morbul hâhâielii, dar şi al doselii, fiindcă seamănă cu el, adică toţi au cel puţin două feţe, toţi sunt subculturali, intriganţi şi nesimţiţi. Îi tot dă cu recesiunea. Acum a găsit altă vorbă, că România intră sau deja a intrat în derapaj economic. Dar el nu se află în derapaj politic? Cu un astfel de derapat, o ţară derapată. Un derapat curat murdar. Nu ştie ce să facă, să găsească o breşă, o hibă, care să-l facă să hâhâie, să zică, ei, ce v-am spus eu pe data de 17 a lui Cuptor, am avut dreptate!? Omul însemnat se bucură de necazul altuia. El e pus să scoată ţara din derapaj, nu să se bucure că e în derapaj!

Când am citit ce emite o paraşută zis jurnalistă, care vorbea de “modelul economic Băsescu”, m-am crucit! M-am pierdut cu… firea! Aşa e numit acum haosul? O fi şi haosul vreun model economic, dacă a încăput pe mâna suspendaţilor şi demişilor unei naţiuni! Într-o lume distopică, în care balanţa este pe axa negativă, tuturor celor care o acceptă, care au zămislit-o, orice li se pare pozitiv. E ca în filmul Sin City. Oamenii agonici sau eroii negativi au ajuns modele! Când totul se scufundă, epavele sunt luate drept reper. Dacă un partid istoric a ajuns să aibă un conducător ca Antonescu, nu e de mirare că populaţia este amorţită, aşa cum se spune despre români. Şi el cică ar fi cel mai bun. Ce să mai spunem de alţii. Ştiţi dvs mai bine de către cine au ajuns să fie conduse partidele! Ba au ajuns să fie conduse şi din puşcărie, cum e condus şi fotbalul!!!

Nu e de mirare că se anunţă o întunericeală generală, o amorţeală decavată, convenabilă statului de gaşcă. Când se trezesc din amorţeală, românii se văd sub papucul animalului politic. E prea târziu. Nu mai pot face nimic şi intră din nou în bârlogul amorţelii. Animalul politic a dus ţara la o datorie externă de o sută de miliarde de euro! Cu o asemenea imagine spectrală, nu se mai poate vorbi de viitor, ci numai de o jecmăneală prezentă, nemiloasă, cu ambalaje de tip “prezideţialele”, la care candidează tocmai cei care au făcut aceste datorii şi au trăit ca nişte storcători din ele.

Ţara e neguvernabilă. E pregătită pentru o formă de existenţă fără preşedinte, fără parlament, fără guvern. Ca în Falansterul lui Theodor Diamant. Ar fi necesară doar o administraţie socială şi în rest poporul s-ar conduce singur. Cine să mai lupte, să scoată starea naţiunii din impas, să o scoată la lumină, să o pună din nou pe fluviul istoriei, să o ajute să fie ca o corabie cu toate pânzele sus?! Şi cu toate pânzele albe, cum le voia Egeu, nu negre, îndoilate, cum ni le-a lăsat Tezeu!

Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York